2ra-2883/15 — Privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 2ra-2883/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – M. Muruianu Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Traciuc, E. Fistican, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco împotriva Primăriei şi Consiliului or.

Durleşti, Oxana Barbos, Grigore Barbos, intervenient accesoriu Organul Teritorial Cadastral Chişinău privind anularea actului administrativ, cu încetarea stării de proprietate comună, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, prin s-a admis cererea de apel declarată de Primăria şi Consiliul or. Durleşti, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea, CONSTATĂ : La 30 iulie 2012 Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliul or. Durleşti, Oxana Barbos, Grigore Barbos, intervenient accesoriu Organul Teritorial Cadastral Chişinău privind anularea actului administrativ, cu încetarea stării de proprietate comună.

În motivarea cererii reclamanţii au invocat că în conformitate cu extrasul din Registrul bunurilor imobile şi titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, împreună cu Consiliul orăşenesc Durleşti, sînt coproprietari ai terenului din or. 1 Durleşti, str. Podgorenilor, 19, ei deţin 52,4%, iar Consiliul or. Durleşti 47,6%. Prin cerere au solicitat să le fie vîndută cota de 47,6% din terenul menţionat, cu încetarea dreptului de coproprietate comună. Consiliul or. Durleşti i-a informat că prin decizia nr. 2.12.2 din 10 februarie 2012, au fost formate noi bunuri imobile, cu atribuirea lor către alţi cetăţeni, inclusiv şi partea din terenul care ei îl deţin în coproprietate. Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco au menţionat că cu decizia respectivă nu sînt de acord, deoarece a fost emisă fără acordul lor ca coproprietari.

Reclamanţii au susţinut că nu sînt de acord cu instituirea unei servituţi, din motivul că servitutea va afecta existenţa normală a bunului imobil deja existent şi buna gospodărire a coreclamanţilor pe terenul deţinut de ei şi pe care au ridicat o casă. De asemenea acest bun imobil nu va putea exista de sine stătător, deoarece este lipsit de căi de acces la drum, iar condiţiile de exploatare a acelui imobil vor înrăutăţi condiţiile de exploatare a casei deja existente şi va crea inconveniente proprietarului terenului din str. Podgorenilor, 19, or. Durleşti, iar coreclamanţii nu acceptă să fie stînjeniţi în modul de exercitare a dreptului de proprietate asupra construcţiei din str. Podgorenilor, 19, or.

Durleşti. Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco consideră că bunul imobil (teren) amplasat în or. Durleşti, str. Podgorenilor, 19, cu nr. cadastral 0121102.293 este un bun indivizibil şi nu poate fi supus împărţirii în natură, iar starea de coproprietate nu o pot continua, deoarece nu le este avantajoasă, creîndu-le incoveniente şi pericole (juridice), iar ei doresc să dispună liber de bunul ce le aparţine fără careva limitari şi condiţionări. Reclamanţii au solicitat recunoaşterea nulă a deciziei Consiliului or. Durleşti nr. 2.12.2 din 10 februarie 2012 în partea în care se referă la bunul imobil din str. Podgorenilor, 19, or. Durleşti; încetarea stării de coproprietate comună, prin atribuirea întregului bun (bunul imobil) amplasat în or.

Durleşti, str. Podgorenilor, 19 cu nr. cadastral 0121102.293, în proprietatea coreclamanţilor şi stabilirea dreptului pîrîtului la o sultă în mărimea stabilită conform preţului normativ. La 21 martie 2014 Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco au înaintat cerere de concretizare a acţiunii, prin care au solicitat admiterea acţiunii, recunoaşterea nulă a deciziei Consiliului or. Durleşti nr. 2.12.2 din 10 februarie 2012; a deciziei Consiliului or. Durleşti nr. 4.8.12 din 29 martie 2012; a deciziei Consiliului or. Durleşti nr. 3.20 din 25 aprilie 2013 în partea în care se referă la bunul imobil din str. Podgorenilor, 19, or. Durleşti; încetarea stării de coproprietate, prin atribuirea întregului bun amplasat în or.

Durleşti, str. Podgorenilor, 19, în proprietatea coreclamanţilor şi stabilirea dreptului pîrîtului la o sultă în mărimea stabilită conform preţului normativ; încasarea din contul copîrîţilor în mod solidar a cheltuielilor de judecată şi anume cheltuielilor de expertiză în sumă de 1.610 lei; cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3.000 lei (f.d. 89 – 94 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco. S-a declarat nulă decizia Consiliului or. Durleşti nr. 2.12.2 din 10 februarie 2012 în partea în care se referă la bunul imobil din str. Podgorenilor, 19, or.

Durleşti, mun. Chişinău. S-a declarat nulă decizia Consiliului or. Durleşti nr. 4.8.12 2 din 29 martie 2012 în partea în care se referă la bunul imobil din str. Podgorenilor, 19/1, or. Durleşti, mun. Chişinău. S-a declarat nulă decizia Consiliului or. Durleşti nr. 3.20 din 25 aprilie 2013 în partea în care se referă la bunul imobil din str. Podgorenilor, 19, or. Durleşti, mun. Chişinău. S-a încetat starea de coproprietate a lui Vladimir Dicusarenco, Ninei Dicusarenco, Primăriei şi Consiliului or. Durleşti prin atribuirea bunului imobil amplasat în or. Durleşti, str. Podgorenilor, 19 cu nr. cadastral 0121102.293 în proprietatea lui Vladimir Dicusarenco şi Ninei Dicusarenco şi stabilirea dreptului pîrîţilor la o sultă în mărimea stabilită conform preţului normativ de 2.369,40 lei, cu încasarea acesteia în mod solidar de la Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco.

S-a încasat de la Primăria şi Consiliul or. Durleşti în beneficiul lui Vladimir Dicusarenco şi Ninei Dicusarenco cheltuielile judiciare şi anume: suma de 1.610 lei cheltuieli pentru efectuarea expertizei, suma de 150 lei taxa de stat, suma de 2.000 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică. În rest cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică s-a respins. S-a interzis punerea impedimentelor la exercitarea de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco a drepturilor asupra bunului imobil din str. Podgorenilor, 19, or. Durleşti, mun. Chişinău (f.d. 142 - 143, 160 - 168 vol. I). La 09 iunie 2014 Primăria şi Consiliul or. Durleşti au înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 aprilie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă (f.d. 171 – 172, 196 - 198 vol. I). Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 26 februarie 2015 a dispus de a ridica de la examinare cererea de apel declarată de Primăria şi Consiliul or. Durleşti, cu restituirea pricinii în primă instanţă pentru emiterea unei hotărîri suplimentare referitor la capătul de cerere de repunere în termen (f.d. 204 – 207 vol. I). Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 aprilie 2015 s-a repus în termen acţiunea înaintată de Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco, cu remiterea cauzei în instanţa de apel întru examinarea apelului (f.d.

222 – 225 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 s-a admis apelul declarat de către Primăria şi Consiliul or. Durleşti, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 aprilie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 aprilie 2015, s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termen a acţiunii şi cererea de chemare în judecată înaintată de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco. În motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit art. 14 ain. (2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, Consiliul local administrează bunurile domeniului public, iar în baza art. 10 Codului Funciar de competenţa Consiliului local ţine atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor, dar nu de competenţa instanţei de judecată.

Terenul cu numărul cadastral 0121102293 din or. Durleşti, str. Podgorenilor, 47,6% în proporţie 545 m.p., aparţine administraţiei publice locale, deşi hotarele între coproprietari nu sînt stabilite. Astfel terenul cu suprafaţa în proporţie de 47,6% ce constituie 545 m.p. întruneşte condiţiile stabilite de lege pentru formarea unui bun imobil separat şi a fost alocat gratuit în temeiul art. 11 Cod 3 Funciar, familiei Barbos, reclamanţii ne beneficiind de dreptul de preemţiune, ori terenul nu a fost vîndut (f.d. 35 - 46 vol. II). La 12 octombrie 2015 Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 aprilie 2014 (f.d. 51 – 59 vol. II). În motivarea cererii de recurs recurenţii au invocat că la adoptarea deciziei, instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat legea materială şi procesuală, ceea ce a dus la emiterea unei decizii ilegale. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 17 septembrie 2015 şi a fost expediată părţilor la 30 septembrie 2015 (f.d. 47vol. II). Recurenţii au depus recurs la 12 octombrie 2015, fiind depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurenţii în recursurile lor au invocat că la adoptarea deciziei, instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat legea materială şi procesuală, ceea ce a dus la emiterea unei decizii ilegale.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau 4 în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Dicusarenco şi Nina Dicusarenco împotriva Primăriei şi Consiliului or. Durleşti, Oxana Barbos, Grigore Barbos, intervenient accesoriu Organul Teritorial Cadastral Chişinău privind anularea actului administrativ, cu încetarea stării de proprietate comună. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5