2ra-383/16 — Stabilirea hotarelor de demarcare între sectoarele de teren ş.a.

prima instanţă: Gh. Plămădeală dosarul nr. 2ra-383/16 instanţa de apel: N. Cernat, N. Simciuc, A. Pahopol ÎNCHEIERE 03 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Prisacari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Prisacari împotriva lui Ion Sulă, Oficiului cadastral teritorial Chişinău şi Primăriei oraşului Durleşti cu privire la stabilirea hotarului de demarcare între loturile de pămînt, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, demolarea gardului şi a garajului construit neautorizat, scoaterea sau strămutarea arborilor mai mari de doi metri de la linia de hotar şi încasarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională înaintată de Ion Sulă împotriva lui Gheorghe Prisacari, Oficiului cadastral teritorial Chişinău şi Primăriei oraşului Durleşti cu privire la stabilirea hotarului de demarcare între loturile de pământ învecinate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 11 iunie 2007, Gheorghe Prisacari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Sulă, OCT Chişinău şi Primăriei or.

Durleşti cu privire la stabilirea hotarului de demarcare între loturile de pămînt, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, demolarea gardului şi a garajului construit neautorizat, scoaterea sau strămutarea arborilor mai mari de doi metri de la linia de hotar şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 01 februarie 2003, a încheiat cu Vladimir Sulă contractul de vânzare-cumpărare a casei de locuit cu suprafaţa totală de 99,1 m. p. şi a terenului aferent destinat pentru construcţia locativă cu suprafaţa totală de 0,0854 ha din str. Livezilor,97a, or.Durleşti.

Susţine că, la data de 26 aprilie 2005, în cadrul privatizării în masă, vecinului său, Ion Sulă i-a fost transmis în proprietate lotul de pământ aferent casei de locuit cu suprafaţa de 856 m. p., dintre care doar 81,78% este proprietatea privată a acestuia, iar restul se află în folosinţă în baza titlului de autentificare a 1 dreptului deţinătorului de teren, care a fost înregistrat la Oficiul cadastral teritorial Chişinău la data de 01 august 2005 sub nr. cadastral 0121111051. Afirmă că, conform datelor planului cadastral al terenului, lui Ion Sulă i-a fost transmisă o parte din terenul, care îi aparţine lui în urma procurării anterioare de la Vladimir Sulă, care o deţinea în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 051351 din 22 noiembrie 2002. Relevă că, adresarea prealabilă la Primăria or.

Durleşti a dus la formarea unei comisii cu participarea întreprinderii specializate SRL „Tanjar-Co”, care, efectuând măsurările, a întocmit planul lotului, stabilind că, într-adevăr, linia hotarului lui a fost încălcată de către Ion Sulă, care a acaparat o porţiune din terenul său.

Consideră că, pîrîtul a obţinut ilegal această suprafaţă, deoarece el era proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare şi a titlului de proprietar înregistrat la OCT Chişinău sub nr. 0121111050. Menţionează că, pârâtul a iniţiat contra lui un şir de acţiuni, care îi prejudiciază grav drepturile ca proprietar şi, anume, îi interzice accesul pe teritoriul adiacent din spatele casei pentru finisarea reparaţiei peretelui şi a acoperişului, a construit neautorizat garajul chiar lîngă gardul, care le desparte loturile de pămînt, fără respectarea distanţei de la hotar, a îndreptat scurgerea apei de pe acoperişul construcţiilor sale pe gardul său, care, fiind construit din fortan, se udă şi se macină şi a plantat la o distanţă de 0,70-0,80 cm de linia de hotar copaci de cireş, prun şi măr.

Solicită stabilirea hotarului de demarcare şi modificarea hotarului între loturile de pămînt cu nr. cadastral 0121111050 din str. Livezilor,97a şi nr. cadastral 0121111051 din str. Livezilor,99, or, Durleşti, obligarea lui Ion Sulă şi Primăriei or. Durleşti de a strămuta sau de a scoate gardul şi de a corecta linia de hotar, obligarea Primăriei or.

Durleşti de a anula parţial şi de a modifica titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0121111051, eliberat pe numele lui Ion Sulă prin excluderea suprafeţei, care-i aparţine, din suprafaţa terenului atribuit lui Ion Sulă, obligarea lui Ion Sulă de a demola gardul amplasat din partea str.Livezilor şi garajul construit neautorizat pe o parte din terenul de pămînt, care-i aparţine cu drept de proprietate, fără respectarea distanţei de hotar, interzicerea pîrîtului Ion Sulă de a săvîrşi acţiuni care duc la distrugerea gardului construit pe linia de hotar, obligarea pîrîtului Ion Sulă de a scoate sau de a strămuta la o distanţă mai mare de 2 metri de la linia de hotar a copacilor de cireş, prun, prăsad şi măr, care sunt plantaţi pe terenul cu nr. cadastral 0121111051 din str.Livezilor,99, or.

Durleşti la distanţa de 0,70-0,80 cm de la hotar, obligarea pîrîtului Ion Sulă de a-i permite accesul pe terenul său cu nr. cadastral 0121111051 din str. Livezilor,99, or. Durleşti pentru efectuarea reparaţiei, reconstrucţiilor şi a altor acţiuni de întreţinere a construcţiilor, care-i aparţin şi care se află la hotar cu terenul pîrîtului şi obligarea OCT Chişinău de a înregistra modificările titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi suprafaţa terenului cu nr.0121111051 din str. Livezilor,99, or. Durleşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 ianuarie 2008 s-a admis parţial acţiunea. S-a interzis lui Ion Sulă săvîrşirea acţiunilor îndreptate în distrugerea gardului construit pe linia de hotar dintre terenurile, care aparţin lui Gheorghe 2 Prisacari, din str. Livezilor,97a, or.

Durleşti şi lui Ion Sulă, din str. Livezilor,99, or.Durleşti. S-a obligat Ion Sulă să scoată şi să strămută la o distanţă de cel puţin 2 metri arborii şi plantaţiile, care sunt mai mari de 2 metri, de la linia de hotar dintre terenurile, care aparţin lui Gheorghe Prisacari, din str. Livezilor,97a, or. Durleşti şi lui Ion Sulă, din str. Livezilor,99, or. Durleşti. S-a obligat Ion Sulă să nu creeze obstacole şi să permită necondiţionat accesul lui Gheorghe Prisacari la efectuarea lucrărilor de reparaţie/reconstrucţie şi a altor lucrări de întreţinere a construcţiilor aferente liniei de hotar dintre terenurile, care aparţin lui Gheorghe Prisacari, din str. Livezilor,97a, or. Durleşti şi lui Ion Sulă, din str. Livezilor,99, or.

Durleşti. În rest s-a respins acţiunea ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2008 s-a respins apelul declarat de Gheorghe Prisacari, s-a admis apelul declarat de Ion Sulă, s-a casat hotărîrea primei instanţe în partea în care s-a obligat Ion Sulă să scoată şi să strămută la o distanţă de cel puţin 2 metri arborii şi plantaţiile, care sunt mai mari de 2 metri, de la linia de hotar dintre terenurile, care aparţin lui Gheorghe Prisacari, din str. Livezilor,97a, or. Durleşti şi lui Ion Sulă, din str. Livezilor,99, or. Durleşti şi s-a emis în această parte o nouă hotărîre, prin care s-a respins pretenţia cu privire la obligarea lui Ion Sulă de a scoate şi de a strămuta la o distanţă de cel puţin 2 metri arborii şi plantaţiile, care sunt mai mari de 2 metri, de la linia de hotar dintre terenurile, care aparţin lui Gheorghe Prisacari, din str. Livezilor,97a, or.

Durleşti şi lui Ion Sulă, din str. Livezilor,99, or. Durleşti. În rest s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2008 s-a admis recursul declarat de Gheorghe Prisacari, s-au casat integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi s-a restituit pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecată. Pe parcursul examinării pricinii, Ion Sulă a depus cerere reconvenţională împotriva lui Gheorghe Prisacari, OCT Chişinău şi Primăriei or. Durleşti cu privire la stabilirea hotarului de demarcare între loturile de pămînt învecinate (vol. III, f.d.41-43).

În motivarea acţiunii reconvenţionale pîrîtul a menţionat că, hotarul între loturile de pămînt învecinate nu a suferit schimbări în perioada 28 noiembrie 2002- 01 februarie 2003, iar proprietarul anterior al imobilului din str. Livezilor,97a, or.Durleşti, Vladimir Sulă nu a formulat careva pretenţii faţă de el privind hotarele terenului indicate în titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.051351, eliberat pe numele său la data de 28 noiembrie 2002. Susţine că, Gheorghe Prisacari a efectuat construcţii pe linia de hotar şi, anume, a construit un garaj neautorizat şi cu încălcarea distanţei.

Afirmă că, gardul între loturile învecinate a fost construit de Gheorghe Prisacari, însă prin răspunsul nr. Loc-6461/07 din 25 iunie 2007 Primăria mun.Chişinău l-a informat că, nu este clar cum în autorizaţia de construire nr. 781 din 07 decembrie 2006 a apărut sintagma „gard capital”, pe cînd certificatul de urbanism prevede doar reconstrucţia casei de locuit. Relevă că, conform raportului cu privire la executarea expertizei tehnice asupra terenurilor amplasate pe str. Livezilor,97a şi str. Livezilor,99, or. Durleşti, 3 gardul capital, ce desparte imobilele litigioase, a fost construit parţial pe terenul cu nr. cadastral 0121111050 şi parţial pe terenul cu nr. cadastral 01211111051. Solicită stabilirea hotarului de demarcare între loturile de pămînt învecinate din str. Livezilor,97a şi str. Livezilor,99, or.

Durleşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 decembrie 2013 s-au respins acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională ca fiind neîntemeiate. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, părţile nu au prezentat probe pertinente şi veridice, care ar confirma acapararea părţii pretinse din lotul de pămînt învecinat, care se află în posesia legitimă a acestora. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 s-au respins apelurile declarate de Gheorghe Prisacari şi Ion Sulă şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie 2015 s-au admis recursurile declarate de Ion Sulă şi Gheorghe Prisacari, s-a casat decizia instanţei de apel şi s-a restituit pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 s-au respins apelurile declarate de Gheorghe Prisacari şi Ion Sulă şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 29 decembrie 2015, Gheorghe Prisacari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel a examinat pricina în lipsa sa, el nefiind citat legal despre şedinţa de judecată din 29 septembrie 2015. De asemenea, susţine că, instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi, anume, art. 46 alin. (5) din Constituţia RM, art. 377 şi 389 alin. (2) din Codul civil şi art.41 alin. (2) din Legea cu privire la proprietate.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 4 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că recurentul a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 06 noiembrie 2015 (vol. III, f. d. 191), iar cererea de recurs a fost depusă de acesta la data de 29 decembrie 2015 (vol. III, f. d. 188). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Gheorghe Prisacari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a examinat pricina în lipsa sa, el nefiind citat legal despre şedinţa de judecată din 29 septembrie 2015 nu poate fi reţinut, deoarece din materialele dosarului rezultă că, recurentul a fost citat legal despre şedinţa de judecată din 16 iunie 2015 (vol. III, f. d. 165, 167), care a fost amînată pentru 29 septembrie 2015, iar în conformitate cu art. 102 alin.(41) din Codul de procedură civilă, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi, anume, art. 46 alin. (5) din Constituţia RM, art. 377 şi 389 alin. (2) din Codul civil şi art. 41 alin. (2) din Legea cu privire 5 la proprietate, deoarece la caz, instanţa de apel a stabilit just circumstanţele pricinii, precum şi a aplicat elocvent normele de drept, care guvernează raportul juridic litigios. Astfel, instanţa de recurs notează că, Gheorghe Prisacari nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr. 26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Prisacari ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Gheorghe Prisacari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă 6