3ra-433/15 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: I. Cotea dosarul nr.3ra-433/15 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Andri& Geo”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ Andri& Geo”, către Direcţia Generală Teritorială Sud a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei a RM privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 13 mai 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ Andri& Geo”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 18.04.2012, reclamantul SRL „ANDRI &GEO”, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului DGT SUD a CCCEC cu privire la anularea actului administrativ, solicitând să fie anulată Decizia nr. 1, din 03.02.2012 asupra rezultatelor reviziei tematice efectuate la SRL „ANDRI &GEO” şi să fie dispusă suspendarea executării actului administrativ contestat.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 03.03.2012 DGT SUD a CCCEC a emis Decizia de sancţionare a SRL „ANDRI &GEO”. În decizia menţionată, se indică faptul că, fiind examinat actul reviziei economico-financiare tematice nr. 4 din 27.01.2011, întocmit la contribuabil, s-a constatat abateri în activitatea întreprinderii, motiv din care s-a decis de rând cu obligarea întreprinderii de a lichida încălcările depistate, de a aplica amendă în mărimea venitului brut din activitatea supusă în mod obligatoriu licenţierii, în sumă totală de 18 849 767 lei, inclusiv, pentru perioada anului 2010 suma de 9 244 674 lei, pentru perioada anului 2011suma de 9 605 093 lei.

Din considerentele menţionate, consideră decizia menţionată drept una ilegală, deoarece, invocarea desfăşurării activităţii supuse licenţierii în absenţa licenţei, este una eronată aşa cum este bazată pe nişte presupuneri precum că, întreprinderea a efectuat livrarea atât pe teritoriul republicii cît şi exportul resturilor 1 şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase peste hotare obţinând profit total în sumă de 18 849 767,10 lei. În urma efectuării reviziei tematice s-a constatat ca, SRL „ANDRI &GEO” a încheiat un şir de contracte de vânzare-cumpărare, cu diverşi agenţi economici, atât din ţară cît şi de peste hotare, care au ca obiect marfă fostă în întrebuinţare. Astfel, la efectuarea reviziei nu s-a constatat că întreprinderea ar fi exportat peste hotarele ţării deşeuri de metale feroase şi neferoase, însă starea de fapt, a fost raportată la practicarea unui gen de activitate supus licenţierii, fără a deţine licenţa.

Consideră că, CCCEC a dat o încadrare juridică greşită, bazată pe presupuneri, acestui fapt economic din obiectivitatea cărui nu rezultă altceva decât faptul că reclamantul a procurat şi vândut mărfuri, deşi şi foste în folosinţă, dar după efectuarea unor reparaţii au recăpătat starea funcţională şi au fost acceptate de cumpărători ca marfa pentru utilizarea ei continuă. În această materie e de reţinut că exportarea peste hotarele ţării a mărfurilor a avut loc în condiţiile stabilite de Codul vamal, prin care a făcut trimitere la prevederile art.185 alin. 1) Cod Vamal.

A menţionat că întreprinderea reclamantului în operaţiunile economice de export a mărfurilor s-a conformat tuturor exigenţelor impuse de legislaţia naţională în această materie şi presupunerile CCCEC că a fost desfăşurată o activitate ilegală nu are nici un suport juridic, mai mult ca atât marfa ajungând la destinaţie a fost supusă controlului vamal a Statului Român, fără a avea obiecţii asupra nomenclaturii mărfii importate, adică în dublul control vamal a două ţări nu se depistează vre-o încălcare, iar CCCEC fără a vedea marfa o atribuie la categoria de deşeuri.

În această ordine de idei au remarcat că, organul de revizie şi control nu este în posesia unei pretenţii din partea cumpărătorilor mărfii procurate de la SRL „ANDRI &GEO” SRL, precum că această marfa este viciată, adică inutilizabilă, iar constatările consemnate în actul de revizie nu sunt obiective, nu sunt bazate pe prevederile legislative şi normative, pe date şi documente expuse clar şi precis admiţându-se elemente de descriere personală, inutile şi ne concludente, fapt ce contravine art. 24 lit. a) din Regulamentul cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare, aprobat prin H.G. nr. 253 din 10.03.2003. Centrul Naţional Anticorupţie a menţionat şi faptul că, referitor la argumentele din cererea de chemare în judecată, prin care se invocă faptul că organul vamal a verificat marfa şi a permis exportul - nu corespunde realităţii.

Iar despre faptul că, controlul fizic este o etapă suplimentară menţionează şi prevederile art. 179, 181 alin. (2) lit. a) Cod Vamal. Respectiv în cazul efectuării controlului fizic al mărfii organul vamal înscrie în declaraţia vamală modalitatea de control, rezultatul acestuia şi menţionează numărul şi mărcile de identificare a coletelor deschise pentru control. În cazurile exporturilor efectuate de către SRL „ANDRI & GEO” la documentele vamale nu a fost menţionat că s-a efectuat controlul fizic al mărfii, prin ce se confirmă că exportul a fost efectuat în baza documentelor prezentate de către exportatorul SRL „ANDRI & GEO”. Prin Hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 octombrie 2013 s-a respins acţiunea înaintată de SRL „ANDRI &GEO” împotriva Direcţiei Generale 2 Teritorială Sud al Centrului Naţional Anticorupţie al RM cu privire la anularea deciziei nr. 1 din 03.02.2012.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 13 mai 2014, s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ ANDRI& GEO”,, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 octombrie 2014. La 14 noiembrie 2014, SRL „ANDRI &GEO” a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 13.05.2014 şi a hotărârii Judecătoriei Cahul din 09.10.2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se admită acţiunea. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, considerând că s-a aplicat eronat normele de drept procedural şi material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Indică că instanţele eronat au aplicat legea sus numită aşa cum speţa în cauză este guvernată de alte norme decât cea pe care îşi fundamentează soluţia instanţele. Astfel potrivit art. 666 alin. (1)CC, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, iar conform art. 667 alin. (1) CC, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Dacă, în scopul protecţiei intereselor prioritare a le societăţii sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviinţarea autorităţilor statului, limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege.

Menţionează recurentul că, potrivit normelor sus citate, concluziile instanţelor că utilajul exportat era uzat şi neutilizabil este una lipsită de temei, or numai părţile contractante, în cazul dat cumpărătorul, potrivit art. 765 alin (3) CC, cumpărătorul care este comerciant trebuie să verifice sau să pună pe cineva să verifice bunul într-un termen atît de scurt cît permit împrejurările, iar în cazul constatării viciilor, să-l informeze neîntârziat pe vânzător. Consideră astfel că, este cert faptul că în condiţiile în care cumpărătorii nu au notificat întreprinderea că utilajul (marfa) procurată este viciată motiv din care nu poate fi utilizată după destinaţie, răstoarnă concluziile instanţelor că a exportat deşeuri de metale feroase şi neferoase în lipsa licenţei, or în atare situaţie nu se impunea ca la exportul mărfurilor, întreprinderea să dispună de licenţă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „ANDRI &GEO” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de SRL „ANDRI &GEO” în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ANDRI &GEO”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „ANDRI &GEO”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4