3ra-13/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-13/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Acomar-Trans” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 26 decembrie 2012, SRL ,,Acomar-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal a RM cu privire la declararea nulităţii şi fără efecte juridice a actului post-vămuire cu nr. 44/2 din 30 noiembrie 2012, anularea Deciziilor de regularizare nr. 82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, anularea Dispoziţiei nr. 46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului SRL ,,Acomar- Trans” şi restituirea sumei de 4180,20 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 30 noiembrie 2012 prin actul de audit post-vămuire nr.44/ 2 de către inspectorii secţiei reverificare şi audit post-vămuire a Direcţiei control ulterior din cadrul Aparatului Central al Serviciului Vamal a fost efectuat controlul inopinat, prin audit, privind respectarea reglementărilor vamale la importul de mărfuri efectuat în perioada 01 ianuarie 2008-30 septembrie 2012, în urmă căruia au fost stabilite drepturile de import în sumă totală de 633826,07 lei. Susţine că la 30 noiembrie 2012 a semnat actul de audit post - vămuire nr.44/2 şi tot în aceeaşi zi Serviciul Vamal al RM a emis deciziile de regularizare nr.82 şi 83, prin care s-a dispus încasarea din contul întreprinderii a sumei de 633 826,07 lei.

Menţionează că în vederea respectării procedurii prealabile, condiţie prevăzută de legea contenciosului administrativ, la 07 decembrie 2012, a înaintat pârâtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziilor de regularizare nr.82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, însă prin scrisoarea din 24 decembrie 2012, cererea a fost respinsă. 1 Mai invocă că prin scrisoarea din 17 decembrie 2012, Serviciul Vamal al RM i-a comunicat că la 13 decembrie 2012, a fost emisă dispoziţia nr.46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului.

Consideră că acţiunile sale elucidate de pârât în actul de audit post-vămuire nr.44/2, cu indicarea perioadei de control 01 ianuarie 2008-01 octombrie 2012, sunt legale şi în strictă corespundere cu legislaţia naţională şi internaţională, întrucât mijloacele de transport menţionate în act şi deciziile contestate, nu fac parte din obiectul tranzacţiilor externe şi nu cad sub incidenţa art. 1, şi art. 137 Cod vamal. Pe cînd, modalitatea stabilirii de către pîrît a valorii mijloacelor de transport, a cuantumului şi penalităţilor spre încasare, a termenului şi a perioadei de verificare a documentelor, a momentului şi circumstanţelor apariţiei obligaţiei vamale la introducerea ilegală de mărfuri, precum şi modalitatea procedurală de examinare a cazului de încălcare fiscală prescrise prin actul de audit post-vămuire nr.44/2 şi deciziile de regularizare nr.82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, consideră neîntemeiată şi neclară.

Solicită declararea nulităţii şi fără efecte juridice a actului post-vămuire nr.44/2 din 30 noiembrie 2012, anularea deciziilor de regularizare nr.82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, anularea dispoziţiei nr. 46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului SRL ,,Acomar-Trans” şi restituirea sumei de 4180,20 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 26 martie 2013 acţiunea a fost admisă şi declarat nul actul post-vămuire nr. 44/02 din 30 noiembrie 2012, anulate deciziile de regularizare nr. 82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, dispoziţia nr. 46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale SRL ,,Acomar-Trans” şi obligat Serviciul Vamal al RM să restituie SRL ,,Acomar-Trans” suma de 4180,20 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 iulie 2013, Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile instanţelor judecătoreşti, considerîndu-le neîntemeiate şi emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susţine că instanţele inferioare au aplicat şi interpretat eronat prevederile Acordului semnat de Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile interioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1352/20 decembrie 2005, concluzionînd faptul că conform prevederilor acestui Acord, mărfurile închiriate/ cumpărate de către intimat nu trebuie declarate organului vamal, deoarece conform prevederilor acestui acord sunt statuate doar principiile generale de echitate şi nediscriminare, potrivit cărora părţile contractante au permisiunea să navigheze pe căile de navigabile interioare ale statului celeilalte părţi contractante şi să utilizeze porturile şi locurile de acostare oficial autorizate, situate pe acestea.

Afirmă că prevederile acestui acord nu prevăd anumite înlesniri în raport cu organele vamale, motiv din care, prevederile art. 173-179 Cod Vamal,care stipulează expres obligativitatea şi modalitatea declarării mărfurilor şi mijloacelor de transport, se aplică în mod imperativ în speţa de faţă, ceea ce pe cale de consecinţă indică asupra ilegalităţii hotărârilor instanţelor inferioare. În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 9 a Acordului menţionat, potrivit căruia navele, echipajele acestora, pasagerii, precum şi mărfurile aflate la bord sunt supuse legislaţiei în vigoare a statului părţii contractante pe ale cărui căi navigabile interioare se navighează.

2 Menţionează că contractele de închiriere şi cele de vânzare-cumpărare semnate de către intimaţi şi alţi agenţi economici reprezintă nişte tranzacţii economice externe, iar mijloacele de transport ce fac obiectul acestor tranzacţii de închiriere şi de vânzare- cumpărare reprezintă mărfuri, care conform art. 173-179 Cod Vamal urmau a fi declarate şi vămuite la momentul introducerii pentru prima dată a acestora pe teritoriul Republicii Moldova. Mai indică că instanţele inferioare nu s-au expus asupra tuturor probelor pe care le-a invocat drept probă a poziţiei sale, înscrisuri care atestă cu certitudine că intimatul a achiziţionat şi a introdus pe teritoriul vamal mărfurile ,,remorcher-împingător Elena şi barja 667” care ulterior au fost folosite în traficul internaţional de mărfuri pentru transporturi de nisip, prundiş.

Consideră că concluziile instanţei de apel precum că organul vamal nu a prezentat probe pertinente şi admisibile conform art. 121-122 CPC sunt nefondate, fiind bazate pe o apreciere superficială şi unilaterală a probelor materiale, fără a fi dată o apreciere cuvenită argumentelor pe care le-a invocat, fapt ce vine în contradicţie cu normele procedurale.

La fel, invocă că instanţa de apel eronat a constatat că obligaţia vamală certificată prin deciziile de regularizare nr. 82/83 din 30 noiembrie 2012 în sumă de 633826,07 lei a apărut din considerentul nesupunerii procedurii de vămuire a barjei nr. 2039, nr. 33 şi a barjei nr. 901315, deoarece potrivit datelor incluse în actul de audit post-vămuire nr. 44/02 din 30 noiembrie 2012 şi în anexele deciziilor de regularizare, obligaţia vamală a apărut în temeiul art. 1273Cod Vamal şi anume din nedeclararea organului vamal a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova şi anume barja nr. 2039, nr. 33, nr. 901315, remorcher-împingător Elena şi barja nr. 667. De altfel, apreciază nefondată şi concluzia instanţei precum că pentru transportul de mărfuri din România în Republica Moldova intimatul a utilizat doar 3 barje, or conform explicaţiilor depuse de administrator pentru transportul mărfurilor intimatul a folosit mai multe mijloace de transport, inclusiv cele aflate în proprietatea sa, care nu au fost vămuite nici până în prezent.

Consideră că instanţa de apel nejustificat a considerat deciziile de regularizare ilegale pe motivul că, contrar art. 216 alin. (8) Cod fiscal, organul vamal nu a motivat temeiurile de respingere a cererii prealabile privind revocarea actului de post-vămuire, or, conform normei invocate, anume intimatul urma să prezinte, după caz, argumentarea dezacordului la actul de audit post-vămuire şi nicidecum Serviciul Vama al RM. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 20 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 26 iunie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d.149), iar recurentul susţine că a luat cunoştinţă cu decizia motivată la 01 iulie 2013. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 09 iulie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii 3 primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum denotă actele cauzei la 30 noiembrie 2012 prin deciziile de regularizare nr.82 şi 83 Serviciul Vamal RM a efectuat recalcularea drepturilor de import, dispunând ca SC „Acomar-Trans” SRL să achite diferenţele privind drepturile de import şi penalităţile de întârziere în sumă de 551082,18 lei şi respectiv 82743,89 lei, în termen de 10 zile de la data confirmării recepţionării deciziilor de regularizare (f.d.

7- 11). Drept temei pentru întocmirea deciziilor de regularizare menţionate a constituit faptul introducerii pe teritoriul vamal al Republici Moldova a mărfurilor cu nedeclararea şi neprezentarea lor organului vamal pentru aplicarea regimului vamal, care a fost constatat în urma efectuării controlului ulterior inopinat prin audit post-vămuire la SC „Acomar-Trans” SRL, privind respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada 01 ianuarie 2008-30 septembrie 2012 şi a fost întocmit act de audit post-vămuire nr. 44/2 din 30 noiembrie 2012 (f. d. 12-14). Iar ulterior, prin dispoziţia organului vamal nr. 46 din 13 decembrie 2012, s-a dispus suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului SC „Acomar- Trans” SRL (f.d.

16). Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, SC „Acomar-Trans” SRL, a solicitat declararea nulităţii şi fără efecte juridice a actului post-vămuire nr.44/2 din 30 noiembrie 2012, anularea deciziilor de regularizare nr.82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, a dispoziţiei nr. 46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului SRL ,,Acomar-Trans” şi obligarea restituirii sumei de 4180,20 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, declarînd nul actul post-vămuire nr.44/02 din 30 noiembrie 2012, anulînd deciziile de regularizare nr. 82 şi 83 din 30 noiembrie 2012, şi dispoziţia nr. 46 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale SRL „Acomar-Trans” şi obligînd Serviciul Vamala al RM să restituie SRL „Acomar-Trans” suma de 4180,20 lei, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea concluziei date, instanţele judecătoreşti s-au referit la Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind navigaţia pe căile navigabile interioare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1352 din 20 decembrie 2005, concluzionînd în acest sens că, odată ce prin Acordul menţionat s-a acceptata folosirea reciprocă de către ambele părţi a căilor navigabile, inclusiv tranzitul fără permisiuni adiţionale şi recunoaşterea reciprocă a documentelor de bord şi documentele echipajului în conformitate cu regulile navigaţiei interne aplicate, folosirea mijloacelor de transport închiriate pentru transportul mărfurilor pe apă de către SC „Acomar-Trans”, nu poate fi calificată ca introducere ilegală a mijloacelor de transport de către aceasta şi corespunzător, nu urmau a fi declarate organului vamal în modul stabilit de lege.

Instanţa de recurs consideră, însă, că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale. 4 Astfel, materialele cauzei denotă că în conformitate cu prevederile art. 2021-2029 Cod vamal, în coraborare cu prevederile art. 185 Cod vamal şi în baza art. 181¹ Cod vamal şi Ordinului Serviciului Vamal RM nr. 169-0 din 13 iunie 2011 şi Ordinului Serviciului Vamal RM nr. 427-0 din 08 octombrie 2012 a fost efectuat un control ulterior inopinat prin audit post-vămuire la SC „Acomar-Trans” SRL, privind respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuat în perioada 01 ianuarie 2008-30 septembrie 2012, drept urmare fiind întocmit act de audit post-vămuire nr. 44/2 din 30 noiembrie 2012 (f. d. 12-14).

Este de specificat că în rezultatul acestui control a fost stabilit că între SC „Acomar-Trans” şi diferite societăţi comerciale străine, au fost încheiate contracte de închiriere a mijloacelor de transport de apă pentru utilizare în activitatea de bază a întreprinderii, care conform extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr. 252260 din 03 iulie 2012, este desfăşurarea unor activităţi anexe transportului de apă. La fel, s-a constatat că SC „Acomar-Trans” SRL, la transportarea mărfurilor din România (traseul Turcoaia – Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti”) în Republica Moldova, a utilizat trei barje închiriate, şi anume : barja nr. 2039 aflată sub pavilionul României, proprietarul căreia este SC „Metalrom” SRL, care este utilizată de către SC „Acomar-Trans” SRL în baza contractului de chirie nr. 10 din 01 iulie 2012; barja nr. 33 aflată sub pavilionul României, proprietarul căreia este SC „S.L.D.

Cevalis” SRL, care este utilizată de intimat în baza contractului de chirie f/n din 26 martie 2012 şi barja nr. 901315 aflată sub pavilionul Republicii Moldova, proprietarul căreia este SC „Veston Enterprises LLP” SRL şi utilizată de intima în baza contractului de chirie nr. 23/12 din 26 martie 2012. Însă, organul vamal, stabilind că barjele menţionate fac obiectul unor tranzacţii economice externe, care în conformitate cu art. 1 pct.1) Cod vamal, reprezintă mărfuri, a constatat că acestea au fost introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova ilegal, deoarece nu au fost declarate organului vamal, nefiind supuse procedurii de vămuire şi ca urmare au fost stabilite drepturi de import în valoare de 82743,89 lei.

În rezultatul aceluiaşi control, s-a stabilit că şi mărfurile importate (pietriş şi nisip) au fost transportate pe acelaşi traseu şi cu alte mijloace plutitoare deţinute în proprietatea SC „Acomar-Trans”, şi anume: remorcher-împingător „Elena”, remorcher- împingător ÎF-173, barja nr. 667, care sunt înregistrate sub pavilionul Republicii Moldova şi care, deşi, au fost procurate din străinătate de către SC „Acomar-Trans”, nu au fost declarate organului vamal în corespundere cu prevederile art. 114, art. 137, art. 175 alin.(2) Cod vamal şi nefiind percepute drepturi de import în baza prevederilor art. 117 Cod vamal. Iar ca urmare, organul vamal a constatat că, mijloacele plutitoare: remorcher- împingător „Elena” şi barja nr. 667 au fost introduse ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, prin nesupunerea acestora procedurii de vămuire, motiv din care au fost calculate drepturi de import în valoare de 551082,18 lei.

Verificând legalitatea actului de audit post-vămuire în baza materialului probator anexat la dosar, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, instanţa de recurs constată că prima instanţă greşit a ajuns la concluzia ilegalităţii actului contestat. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1811 alin. (3) Cod vamal, care indică că dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile informaţii obţinute. 5 În sensul dispoziţiei enunţate, este de înţeles că organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul în care în cadrul reverificării declaraţiei se va constata că importatorul a furnizat informaţii inexacte sau incomplete la depunerea declaraţiei vamale.

După cum se reflectă din actele cauzei şi cum a fost menţionat, în perioada supusă controlului, 01 ianuarie 2008 – 30 septembrie 2012, SC „Acomar-Trans” SRL, la transportarea mărfurilor din România (traseul Turcoaia – Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti”) în Republica Moldova, a utilizat trei barje închiriate, şi anume : barja nr. 2039 aflată sub pavilionul României, proprietarul căreia este SC „Metalrom” SRL, care este utilizată de către SC „Acomar-Trans” SRL în baza contractului de chirie nr. 10 din 01 iulie 2012 (f.d. 54-59); barja nr. 33 aflată sub pavilionul României, proprietarul căreia este SC „S.L.D. Cevalis” SRL, care este utilizată de intimat în baza contractului de chirie f/n din 26 martie 2012 (f.d.

60-67) şi barja nr. 901315 aflată sub pavilionul Republicii Moldova, proprietarul căreia este SC „Veston Enterprises LLP” SRL şi utilizată de intima în baza contractului de chirie nr. 23/12 din 26 martie 2012 (f.d. 68- 71). Este cert şi faptul că, mărfurile importate de SC „Acomar-Trans” SRL au fost transportate pe acelaşi traseu, Turcoaia – Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” şi cu alte mijloace plutitoare deţinute în proprietatea întreprinderii, şi anume remorcher- împingător „Elena”, remorcher-împingător ÎF-173 şi barja nr. 667, care sunt înregistrate sub Pavilionul Republicii Moldova. Dreptul de proprietate a SC „Acomar-Trans” SRL asupra mijloacelor plutitoare menţionate se confirmă prin contractele de vînzare-cumpărare şi facturile fiscale.

De altfel, remorcherul-împingător „Elena” a fost procurat de către SC „Acomar- Trans” SRL de la firma „Forest Exim Company” LTD, Londra cu valoarea de 48000 euro, ce se confirmă prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 02 februarie 2007, invoice nr. 2 din 05 februarie 2007, actul de livrare de andocare în Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti” şi actul de predare-primire dintre părţi din 09 februarie 2007 şi dispoziţia de plată nr. 1 din 07 februarie 2007 (f.d. 72-82).

Barja nr. 667 a fost procurată de către SC „Acomar-Trans” SRL de la ACK „Ukrreciflot” – Nicolaev River Port în valoare de 18000 dolari SUA, ce se confirmă prin contractul de vînzare-cumpărare nr.5/30 din 30 mai 2007, actul de primire-predare dintre părţi din 14 iunie 2007, dispoziţia de plată de transferare a sumei de 18000 dolari SUA, dispoziţie de plată nr. 3 din 22 august 2007 cu suma de 5029 dolari SUA şi nr. 4 din 10 septembrie 2007 – 2618,67 dolari SUA, transferurile efectuate pentru prestarea serviciilor de transport maritim a barjei nr. 667 (f.d. 83-93).

Remorcherul-împingător ÎF-173 a fost procurat de SC „Acomar-Trans” SRL, în baza facturii fiscale seria şi nr. SY 1270627 din 14 martie 2007 de la ÎS „Portul Fluvial Ungheni”, calificat ca fier vechi, valoarea căruia a constituit 5400 lei, iar din explicaţiile administratorului SC „Acomar-Trans” SRL, rezultă că după efectuarea unor ajustări ulterioare, remorcherul a fost utilizat în „Portul Moldova Nouă”, România, care la moment staţionează din motive tehnice (f.d. 94-95).

Potrivit art. 1 alin.(1) Cod vamal, mărfuri sunt orice bun mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (valută străină şi monedă naţională în numerar, instrumente de plată şi valori mobiliare materializate exprimate în valută străină şi monedă naţională), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport (care fac obiectul unei tranzacţii economice externe), cu excepţia celor prevăzute la pct.(4), potrivit căruia, mijloc de transport este orice mijloc 6 de transport (care nu face obiectul unei tranzacţii externe) folosit pentru transportul internaţional de pasageri şi mărfuri, inclusiv conteinere şi alte instalaţii de transport.

Iar potrivit art. 2 al Legii nr. 1466-Xiii din 29 ianuarie 1998, cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, tranzacţii economice externe reprezintă nişte tranzacţii de export, reexport, import, reimport, barter, cooperare, leasing şi orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe. Cu referire la normele enunţate şi circumstanţele stabilite, este incontestabil că contractele de închiriere şi cele de vînzare-cumpărare semnate între intimat şi diferiţi agenţi economici străini reprezintă nişte tranzacţii economice externe, iar mijloacele de transport ce fac obiectul acestor tranzacţii de închiriere şi de vînzare-cumpărare, reprezintă nişte mărfuri, care conform prevederilor art. 173-179 Cod vamal, urmau a fi declarate şi vămuite la momentul introducerii pentru prima dată a acestora pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.

Mai mult că, potrivit art. 9 a Acordului semnat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile navigabile interioare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1352 din 20 decembrie 2005, navele, echipajele acestora, pasagerii, precum şi mărfurile aflate la bord sunt supuse legislaţiei în vigoare a statului părţi contractante pe ale cărui căi navigabile interioare se navighează, respectiv fiind în coraborare cu prevederile Codului vamal. Iar prevederile art. 114 alin.(1) Cod vamal, direct indică că, trecerea mijloacelor de transport peste frontiera vamală se efectuează în conformitate cu regimurile vamale aplicate mijloacelor de transport. Conform art. 173 Cod vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal.

Conform, art. 175 alin.(2) Cod vamal, indică direct că, navele măritime, fluviale şi aeriene sunt declarate în portul sau aeroportul de plecare sau de sosire, situate pe teritoriul vamal. La acest segment, este de remarcat şi faptul că şi art. 2 lit. a) a Acordului semnat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile navigabile interioare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1352 din 20 decembrie 2005, statuează că, nava a statului unei părţi contractante este nava înregistrată în registrul de nave, care navighează sub pavilionul statului uneia dintre părţile contractante şi care efectuează transporturi de mărfuri şi/sau de pasageri.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine că cele relatate atestă incontestabil faptul că SC „Acomar-Trans” SRL a închiriat, procurat şi ulterior a introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova mijloace de transport, care sunt calificate drept marfă, respectiv, urmau a fi declarate organului vamal şi supuse procedurii de vămuire în temeiul art. 176 Cod vamal, şi anume în ziua lucrătoare imediat următoare zilei de trecere a frontierei.

În consecinţă însă, mijloacele de transport introduse pe teritoriul Republicii Moldova de către SC „Acomar-Trans” SRL, nu au fost declarate organului vamal, şi astfel nefiind supuse procedurii de vămuire, ceea ce indică la ilegalitatea introducerii de către ultima a mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova şi, respectiv, apariţia obligaţiei vamale nestinse, în ordinea stabilită de art. 1273 Cod vamal, care stabileşte expres că la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia 7 vamală apare la data cînd mărfurile sunt introduse, fapt care ulterior a fost certificat prin deciziile de regularizare nr. 82 şi nr. 83 din 30 noiembrie 2012, emise de Autoritatea Centrală a Serviciului Vamal.

În această ordine de idei instanţa de recurs consideră drept greşită concluzia instanţelor inferioare precum că folosirea mijloacelor de transport închiriate pentru transportul mărfurilor pe apă de către SC „Acomar-Trans” nu poate fi calificată ca introducere ilegală a mijloacelor de transport şi că acestea nu urmau a fi declarate organului vamal în modul stabilit de lege, deoarece la caz s-a stabilit incontestabil că mijloace de transport închiriate şi procurate de către SC „Acomar-Trans” SRL sunt obiectul unor tranzacţii economice externe, ce se confirmă prin raporturi juridice de închiriere şi vînzare-cumpărare, respectiv reprezintă mărfuri, care urmau a fi declarate organului vamal în corespundere cu prevederile art. 173-179 Cod vamal.

Mai mult că, prin introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor cu nedeclararea şi neprezentarea lor organului vamal pentru aplicarea regimului vamal de admitere temporară, pentru barjele închiriate şi pentru aplicarea regimului vamal de import definitiv pentru remorcherul şi barja procurată, acestea nu au fost supuse procedurii de vămuire în conformitate cu prevederile art. 131-141 Cod vamal, iar în consecinţă, nefiind percepute nici drepturi de import în conformitate cu prevederile art. 117 Cod vamal.

În asemenea împrejurări se constată a fi lipsită de suport legal şi constatarea instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că obligaţia vamală certificată prin deciziile de regularizare nr. 82 şi nr. 83 din 30 noiembrie 2012 în suma totală de 633826,07 lei a apărut din considerentul nesupunerii procedurii de vămuire a mijloacelor de transport, deoarece din conţinutul actului de post-vămuire nr. 44/02 din 30 noiembrie 2012, cît şi din conţinutul anexelor deciziilor de regularizare contestate, rezultă cu certitudine că obligaţia vamală a apărut în temeiul art. 1273 Cod vamal, şi anume, din considerentul nedeclarării organului vamal a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.

Respectiv, în cazul de faţă este lipsită de suport legal susţinerea SC „Acomar- Trans” SRL, reţinută şi de instanţele judecătoreşti, cu referire la faptul că mărfurile închiriate şi cumpărate de către intimat nu urmau a fi declarate organului vamal al Republicii Moldova şi referirea instanţelor în acest la prevederile Acordului semnat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile navigabile interioare, deoarece prevederile Acordului menţionat stipulează doar principiile generale de echitate şi nediscriminare, potrivit cărora părţile contractante au permisiunea să navigheze pe căile navigabile interioare ale statului celeilalte părţi contractante şi să utilizeze porturile şi locurile de acostare oficial autorizate, situate pe acestea.

Iar deoarece, Acordul semnat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind navigaţia pe căile navigabile interioare, nu prevede anumite înlesniri în raport cu organele vamale sau careva excepţii de la legislaţia vamală a statelor contractante, speţei în cauză se aplică în mod imperativ prevederile art. 173-179 Cod vamal, care stipulează expres obligativitatea şi modalitatea declarării mărfurilor şi mijloacelor de transport care trec frontiera vamală a Republicii Moldova. În asemenea împrejurări se atestă că atît actul de audit post-vămuire nr. 44/2 din 30 noiembrie 2012, cît deciziile de regularizare nr. 82 şi nr. 83 din 30 noiembrie 2012, au fost emisă în conformitate cu prevederile legislaţiei vamale, fapt ce denotă netemeinicia pretenţiilor acţiunii invocate în acest sens.

8 În această ordine de idei, urmează a fi respinsă şi cerinţa intimatului, SC „Acomar-Trans” SRL, cu privire la anularea dispoziţiei Serviciului Vamal al RM nr. 46 prin care a fost dispusă suspendarea operaţiunilor la conturile bancare a plătitorului vamal, dat fiind faptul că aceasta este cerinţă subsecventă celei principale. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Serviciul Vamal al RM şi indică la ilegalitatea atît a deciziei instanţei de apel, cît şi a hotărîrii primei instanţe, fapt ce impune casarea acestora şi respingerea acţiunii.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Acomar-Trans” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Acomar-Trans” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 9