3ra-552/14 — Anularea deciziei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător I.Stepanov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători A.Panov, T. Pelin,S. Arnăut) Dosarul nr.3ra-552/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat societatea cu răspundere limitată „Aptranstir” împotriva hotărârii judecătoriei deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Aptranstir” împotriva Serviciului Vamal al R. Moldova cu privire la anularea procesului-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nt.75 din 20 noiembrie 2012 de calcularea obligaţiunilor vamale în sumă de 314786,25 lei, cu scutirea societăţii cu răspundere limitată „Aptranstir” de achitare a obligaţiunilor vamale în sumă de 314786,25 lei, a c o n s t a t a t: La 05 februarie 2013 societatea cu răspundere limitată ” Aptranstir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la anularea procesului-verbal de verificare a declaraţilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi deciziei de regularizare nr.75 din 20 noiembrie 2012 de calcularea obligaţiilor vamale în sumă de 314786,25 lei,

cu scutirea societăţii cu răspundere limitată „Aptranstir” de achitare a obligaţiunilor vamale în sumă de 314786,25 lei. În motivarea acţiunii s-a reiterat că societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” la 01 februarie 2008, a importat automobilul DAF FTXF 105.460T, cu valoarea facturală de 83000 euro şi valoarea în vamă de 1403204 lei 97 bani, automobilul fiind destinat ca aport la majorarea capitalului social al reclamantei.

Pentru importul automobilului a prezentat Biroului Vamal Chişinău, toate documentele solicitate, pentru a beneficia de un tratament tarifar favorabil, în conformitate cu prevederile art.103 alin. l p.23 Titlul II al Codului Fiscal nr.l 163-XII din 24.04.1997 şi art.28 lit. g) al Legii nr,1380-XII din 20 noiembrie 1997,, cu privire la tariful vamal,, prevderilor Hotărîrei Guvernului RM nr.l02 din 30 ianuarie 2007. La 02 februarie.2012, prin factura fiscală nr.FV7460003 a înstrăinat automobilul societăţii cu răspundere limitată „IPG-Logistric, declarînd că prin procesul-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi prin decizia de 1 regularizare nr.75 din 20 noiembrie 2012, i s-a calculat obligaţii vamale, în valoare totală de 314 786,25 lei, prezentînd careva explicaţii motivate şi întemeiate pe prevederile legale, în privinţa aplicării sancţiunilor vamale, ne solicitind suplimentar si prezentarea cărorva acte referitor la înstrăinarea automobilului.

Astfel societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” „a fost impusă, în mod imperativ să achite impozitul, în sumă de 314786 lei 25 bani. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” s-a dispus anularea procesului-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nt.75 din 20 noiembrie 2012 prin care i-au fost calculate obligaţiuni vamale în sumă de 314786,25 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013 s-a admis apelul declarat Serviciul Vamal al R. Moldova, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013 şi s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” ca depusă tardiv. La 14 martie 2014, recurentul societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. Conform scrisorii Curţii de Apel privind expedierea deciziei instanţei de apel, aceasta nu este datată, deci se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 14 martie 2014, este depus în termen. Recurentul societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” în motivarea recursului, a indicat că concluzia instanţei de apel este netemeinică, ilegală şi pasibilă casării, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Prin referinţa depusă la 05 mai 2014 Serviciul Vamal invocă că decizia contestată este legală şi întemeiată. Instanţa de apel corect a sesizat tardivitatea cererii de chemare în judecată şi depunerea acesteia în instanţă în modul stabilit de lege. Corect s-a constat că instanţa de fond şi-a depăşit competenţa, iar depunerea de către reclamant a cererii de chemare în judecată în modul necorespunzător nu a întrerupt termenul de prescripţie. Consideră că recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” este neîntemeiat urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 2 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir”.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari Copia corespunde originalului Dumitru Mardari 3 4