3rh-102/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-102/14 prima instanţă I. Stepanov instanţa de apel A. Panov T. Pelin, S. Arnaut instanţa de recurs A. Cobăneanu V. Macinskaia D. Mardari ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aptranstir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Aptranstir” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014, prin care a fost considerat ca inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Aptranstir”.

constată La 05 februarie 2013 SRL „Aptranstir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii s-a reiterat că societatea cu răspundere limitată ”Aptranstir” la 01 februarie 2008, a importat automobilul DAF FTXF 105.460T, cu valoarea facturală de 83000 euro şi valoarea în vamă de 1403204 lei 97 bani, automobilul fiind destinat ca aport la majorarea capitalului social al reclamantei.

Pentru importul automobilului a prezentat Biroului Vamal Chişinău, toate documentele solicitate, pentru a beneficia de un tratament tarifar favorabil, în conformitate cu prevederile art.103 alin. l p.23 Titlul II al Codului Fiscal nr.l 163- XII din 24.04.1997 şi art.28 lit. g) al Legii nr,1380-XII din 20 noiembrie 1997,, cu privire la tariful vamal,, prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007. 1 La 02 februarie.2012, prin factura fiscală nr.FV7460003 a înstrăinat automobilul societăţii cu răspundere limitată „IPG-Logistic” SRL, declarînd că prin procesul-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi prin decizia de regularizare nr.75 din 20 noiembrie 2012, i s-a calculat obligaţii vamale, în valoare totală de 314 786,25 lei, prezentînd careva explicaţii motivate şi întemeiate pe prevederile legale, în privinţa aplicării sancţiunilor vamale, ne solicitînd suplimentar si prezentarea cărorva acte referitor la înstrăinarea automobilului.

Astfel SRL „Aptranstir” a fost impusă, în mod imperativ să achite impozitul în sumă de 314786 lei 25 bani. SRL „Aptranstir” solicită anularea procesului-verbal de verificare a declaraţilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi deciziei de regularizare nr.75 din 20 noiembrie 2012 de calculare a obligaţiilor vamale în sumă de 314786,25 lei, cu scutirea achitării obligaţiunilor vamale în sumă de 314786,25 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat procesul-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr.18/2 din 20 noiembrie 2012 şi decizia de regularizare nt.75 din 20 noiembrie 2012 prin care SRL „Aptransrir” i-au fost calculate obligaţiuni vamale în sumă de 314786,25 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat Serviciul Vamal al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014, a fost considerat ca inadmisibil recursul declarat de SRL „Aptranstir”. La 13 iunie 2014 SRL „Aptranstir” a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, cerînd admiterea cererii, casarea încheierii instanţei de recurs şi deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de revizuire, SRL „Aptranstir” a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC.

Astfel, revizuentul invocă că în baza procesului-verbal de percheziţie din 21 noiembrie 2013, au fost ridicare un şir de documente, printre care şi plicul cu dovada că încheierea de restituire a cererii de chemare în judecată din 26 ianuarie 2014 a fost primită la 01 februarie 2013, ulterior fiind depusă din nou o cerere de chemare în judecată, astfel încadrîndu-se în termenul prevăzut de lege. Intimatul Serviciul Vamal al Republicii Moldova, prin referinţa depusă a solicitat respingerea cererii de revizuire depusă de SRL „Aptranstir”. A menţionat că revizuentul cunoştea despre existenţa probei pe care o invocă drept temei de revizuire, şi mai mult că a deţinut-o pînă la data de 21 noiembrie 2013, iar decizia Curţii de Apel Chişinău a fost emisă şa 18 noiembrie 2013, adică pînă la momentul cînd susţine revizuentul că a fost ridicat plicul.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. 2 Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale ce s-ar încadra în art. 449 CPC. De asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate aşa cum le-a determinat norma juridică respectivă.

S-a constatat că instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la 07 mai 2014, a examinat recursul declarat de către SRL „Aptranstir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Aptranstir” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, şi în conformitate cu art. 443 lit. a) CPC, a considerat ca inadmisibil recursul declarat de SRL „Aptranstir”. Drept temei al cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Conform art. 451 al. (1) CPC, cererea de revizuire trebuie să conţină, în mod obligatoriu, temeiurile consemnate la art. 449 CPC, cu anexarea probelor ce le confirmă. Astfel, drept temei al revizuirii se invocă faptul că în baza procesului-verbal de percheziţie din 21 noiembrie 2013 au fost ridicare un şir de documente, printre care şi plicul cu dovada că încheierea de restituire a cererii de chemare în judecată din 26 ianuarie 2014 a fost primită la 01 februarie 2013, ulterior fiind depusă din nou o cerere de chemare în judecată, astfel revizuentul încadrîndu-se în termenul prevăzut de lege.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele cererii de revizuire nu pot fi raportate la temeiurile stabilite în art. 449 lit. b) CPC. Cu toate că revizuentul indică în cererea de revizuire drept temei art. 449 lit. b) CPC, în argumentarea cererii nu invocă careva circumstanţe sau probe care a-r putea fi raportate la temeiurile stabilite de norma procedurală. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temeiurile invocate de revizuent nu pot fi reţinute deoarece nu sînt confirmate prin prezentarea unor probe concludente.

Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (cazul Brumărescu contra României). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii 3 lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii (cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei). Deci, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire sînt în contradicţie cu prevederile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie dispune Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aptranstir”, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Aptranstir” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4