3ra-1201/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1201/14 prima instanţă: R.Țurcan instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC ”Tintoreto-Trans” Societatea cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată către Biroul Vamal Chişinău privind anularea deciziei de regularizare nr.453 din 21 august 2013, adoptată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2014, prin care cererea de apel depusă de Biroul vamal Chișinău a fost admisă, hotărîrea instanței de fond a fost casată integral, fiind adoptată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 05 septembrie 2013, SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău privind anularea Deciziei de regularizare nr. 453 din 21 august 2013. Întru argumentarea cerinţelor sale, reclamantul a invocat că, la 06 octombrie 2007, în baza declaraţiei vamale nr.3027121532, a importat din Germania autovehicul pentru tracţiune uzat de tip Mercedes-Benz SZM Actros 1843/4X2, codul VIN- WDB9540331K737944, anul producerii 2002, în valoare de 522 164,65 lei,

avînd destinaţia finală - aport la majorarea capitalului social al întreprinderii.

Reclamantul a indicat că, la momentul vămuirii autovehiculului, a beneficiat de facilitatea fiscală stabilită de art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 și art. 28 lit.q) al Legii nr. 1130-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, precum și normele reglementate prin hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007. Ulterior, la data de 14 martie 2012 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.12/03 din 12 martie 2012 a înstrăinat unitatea de transport persoanei fizice nerezident Odev Veli, cetăţean olandez, fapt confirmat prin factura fiscală seria nr.JA0897863 din 14 martie 2012 contra sumei de 140 098,04 lei cu cota TVA 0%, iar la data de 14 martie 2012 a fost perfectată declarația vamală nr.302718915 în regim de export de EX1: autovehicul pentru tracțiune uzat de tipul Mercedes Benz SZM Actros 1843/4x4, codul WIN-WDB9540331K737944, anul producerii 2002 cu valoarea de 140 098,04 lei în adresa destinatarului Odev Veli, str. Kabul 94, Gomrek, Afganistan.

Reclamantul a explicat că, la data de 21 august 2013, de către Biroul Vamal Chişinău a fost emisă decizia de regularizare nr. 453, conform căreia întreprinderea reclamantă urmează să achite suplimentar drepturi de import/export în mărime de 123 735,52 lei, inclusiv penalitatea. Menţionează că nu este de acord cu decizia în cauză, deoarece procedura de majorare a capitalului social de către firmă a fost respectată întocmai, scopul final şi anume - majorarea capitalului social a fost îndeplinit, capitalul social majorat menţinându-se şi în continuare după înstrăinarea autovehiculului, fapt care poate fi probat prin extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice, invocând faptul că, marfa importată simultan a fost pusă în libera circulaţie şi scoasă de sub supraveghere vamală, devenind proprietar cu drepturi depline.

Solicită reclamantul anularea deciziei de regularizare nr.453 din 21 august 2013 emisă de către Biroul Vamal Chişinău, ca fiind emisă contrar legii. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 19 decembrie 2013 a fost admisă acțiunea reclamantului, s-a anulat decizia de regularizare a Biroului Vamal Chișinău nr. 453 din 21 august 2013, ca fiind emisă contrar prevederilor legii (f.d.61-64). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014 a admis apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, casată hotărîrea instanței de fond, fiind pronunțată o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată către Biroul Vamal Chişinău privind anularea deciziei de regularizare nr.453 din 21 august 2013, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.95-98).

La 28 iulie 2014, recurentul SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, dat fiind faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia aplicată, precum și a interpretat eronat legea.

Suplimentar a invocat, că prin prisma art. 135 alin. (1) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului, iar în contextul declarației vamale contestate, asupra unității de transport importate cu scopul majorării capitalului social, nefiind condiționată punerea în liberă circulație a mărfurilor și mijloacelor de transport, de îndeplinirea unor restricții, cerințe sau condiții, este evident că proprietarul are dreptul la libera înstrăinare a acestora. Contrar, art. 155 alin. (1) lit. c) Cod fiscal, organul vamal nu a informat societatea că înstrăinarea mijloacelor fixe este posibilă doar cu acordul autorității vamale, sau despre existența a careva alte restricții, cerințe sau condiții.

Mai invocă, recurentul că la exportul mijlocului de transport anterior importat cu scopul majorării capitalului social, întreprinderea totalmente a respectat și condițiile art. 39 Cod vamal, conform căreia exportul se efectuează cu condiția onorării drepturilor de export, respectării măsurilor de politică economică și îndeplinirii altor condiții prevăzute de lege. Or, organul vamal a recepționat declarația vamală de export și documentele însoțitoare pentru efectuarea procedurii de export și nefiind sesizate neconcordanțe sau erori a validat declarația vamală, acordînd liberul de vamă. La data de 18 septembrie 2014 intimatul Biroul vamal Chișinău a depus referință la cererea de recurs declarată, solicitînd declararea recursului inadmisibil, dat fiind faptul că nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă al RM.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SC „Tintoreto Trans” Societatea cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari