3ra-1009/14 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1009/14 Judecător: V. Micu Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 21 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivaschiv Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ivaschiv Vitalie împotriva Serviciului Vamal al RM privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chişinău din 20 decembrie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 26 decembrie 2012, Ivaschiv Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, solicitînd anularea ordinului nr. 158-0 din 30 mai 2011, prin care s-a dispus anularea adeverinței vamale TV- 25 nr. 0191346 din 02 iunie 2010 pentru mijlocul de transport auto Mercedes- Benz, nr. caroseriei VSA63829413238638, cu informarea Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto a Ministerului Tehnologiilor Internaţionale şi Comunicații al RM despre aceasta. Mai solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a despăgubirilor materiale.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că la 02 iunie 2010, a importat in Republica Moldova mijlocul de transport auto Mercedes-Benz Vito, cu nr. caroseriei VSA63829413238638, declarînd şi perfectînd declarația vamală, atribuindu-i codul tarifar conform Nomenclatorul mărfurilor, în baza caracteristicilor descriptive ale documentelor de însoțire, care conțineau încadrarea oficială atribuită de autoritatea vamală a unui stat membru UE, - certificat VWE pentru export. Susţine reclamantul că, prin eliberarea adeverinței vamale nr. 0191346 din 02 iunie 2010 şi acordarea „liber de vamă”, organul vamal a confirmat legalitatea vămuirii mărfii, plasarea corectă a mărfii la codul tarifar conform Nomenclatorului mărfurilor şi achitarea drepturilor de import.

Pentru anularea adeverinței vamale, pîrîtul a revenit asupra „situaţiei de fapt” şi a efectuat un control vamal suplimentar după „acordarea liber de vamă” şi plasarea mărfii în circulaţie.

A invocat reclamantul, că dînsul a achitat toate drepturile de import, iar marfa importată a primit liber de vamă, fiind inclusă pe teritoriul Republicii Moldova, punerea la evidenţă a unităţii de transport şi înregistrării dreptului de proprietate asupra bunului în modul stabilit, primind certificatul de înmatriculare a automobilului cu numerele de înmatriculare BL DG 092. Reclamantul nu a comis careva ilegalități sau încălcări ale prevederilor Codului Vamal, a respectat regimul de import al mărfii, care a primit statutul de marfa pusă în liberă circulaţie, a fost respectată procedura vămuirii mărfii, care ţine de competenţa organelor vamale, controlul vamal a fost efectuat de organul vamal, declarantul primind adeverită vamală şi liber de vamă pentru mijlocul de transport importat.

Menţionează reclamantul că, drept bază la calcularea termenului de exploatare mijlocului de transport importat, pîrîtul urma să ia datele ce se conţin în actele uzinei producătoare - certificatul de înmatriculare, paşaportul tehnic şi datele din codul VIN, indicat în numărul de identificare a automobilului respectiv, deoarece Serviciul Vamal al RM nu a constatat neconcordanțe în actele prezentate de reclamant ori careva necorespunderi sau suspiciuni. Prin urmare, nu au existat temeiurile prevăzute de Codul vamal, pentru efectuarea controlului suplimentar al mărfii după punerea ei în circulaţie. În ordinul Serviciului Vamal nr. 158-0 din 30 mai 2011 nu se conţin date vis-a-vis de norma legală, în baza căreia colaboratorii vamali ar fi fost în drept să efectueze o verificare suplimentară.

Cu atît mai mult că, prin eliberarea adeverinței vamale nr. 0191346 din 02 iunie 2010 şi acordarea liber de vamă organul vamal a confirmat legalitatea vămuirii mărfii, autenticitatea actelor de însoțire, încadrarea corespunzătoare conform Nomenclatorului mărfurilor şi achitarea drepturilor de import.

A mai menţionat reclamantul că, Serviciul Vamal nu l-a informat despre existenţa ordinului susmenționat, iar la 01 octombrie 2012, de către IPR a CPR Drochia, automobilul de model Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare BL DG 092, nr. caroseriei VSA63829413238638, adică mijlocul de transport importat de reclamant şi transmis în folosinţă lui Bunescu Ion, a fost reţinut şi ridicat, fapt în legătură cu care reclamantul s-a adresat cu plîngere în Procuratura raionului Drochia care i-a comunicat că prin circularea Biroului vamal Bălţi nr. 1658 din 01 august 2011, adresată Poliției Rutiere, s-a solicitat contribuirea la depistarea şi reţinerea mijloacelor de transport, care la momentul vămuirii erau prohibite introducerii pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, printre care şi mijlocul de transport importat de reclamant.

Reclamantul a primit un răspuns şi de la Serviciul Vamal, prin care a fost informat că, în urma examinării suplimentare de către Serviciul Vamal a unor cazuri de declarare neautentică a mijloacelor de transport auto, s-a stabilit că mijlocul de transport auto Mercedes-Benz, nr. caroseriei VSA63829413238638, importat la 02 iunie 2010, este produs în anul 1999. Adeverința vamală TV- 25 nr.0191346 şi chitanțierul LV - 14 seria AB nr. 615313 din 02 iunie 2012, eliberate de postul vamal Costești - Stînca, biroul vamal Bălţi, pentru mijlocul de transport auto sus-menţionat, au fost anulate. La fel, a fost anulată înmatricularea autovehiculului menţionat. Relevă reclamantul că, pînă la momentul adresării în judecată, nu deţinea copia ordinului nr. 158-0 din 30 mai 2011, iar la cererea prealabilă, prin care reclamantul a contestat acest ordin, nu a primit răspuns.

Respectivul mijloc de transport se află la parcarea specială de pe str. Hotin 1, din or. Drochia, iar plata pentru parcare va fi pusă pe seama reclamantului, astfel reclamantul va fi prejudiciat material, mărimea căruia urmează a fi stabilită. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 158-0 din 30 mai 2011 cu privire la anularea adeverinței vamale TV-15 nr. 0191346 din 02 iunie 2010 pentru mijlocul de transport auto „Mercedes-Benz”, nr. caroseriei VSA63829413238638. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Serviciul Vamal, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 decembrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ivaschiv Vitalie a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și anume, prevederile Legii cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de3 pe teritoriul RM de către persoanele fizice. La 14 august 2014, Serviciul Vamal a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinînd argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivaschiv Vitalie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivaschiv Vitalie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Ivaschiv Vitalie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă