3ra-1214/14 — Obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică

prima instanţă – I.Ţurcan dosarul nr. 3ra-1214/14 instanţa de apel – N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Garştea Ion, Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Garştea împotriva Serviciului Vamal şi Biroului Vamal Leuşeni cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Garştea, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 22 martie 2012 Ion Garştea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, traversînd legal frontiera de Stat al Republicii Moldova la 21 decembrie 2011 prin postul vamal Leuşeni-Albiţa la volanul autoturismului de model Mercedes Benz Sprinter, nr. de înmatriculare COD 688, care îi aparţine cu drept de proprietate, a fost somat de colaboratorii vamali să prezinte autovehiculul pentru efectuarea unor forme speciale de control. Menţionează reclamantul că a comunicat colaboratorilor vamali că autovehiculul a fost supus controlului, însă ei au insistat de a verificat repetat pentru depistarea unor mărfuri nedeclarate. După scanarea autovehiculului, colaboratorii vamali au refuzat să prezinte reclamantului actul indicîndu-i să parcheze maşina în zona de control vamal.

Mai susţine reclamantul că contrar voinţei sale colaboratorii vamali în parcarea din zona de control i-au găurit autovehiculul cu un aparat electric de perforat ( bormaşină), i-au dezlipit căptuşeala salonului, linoleumul de pe podea, au scos placa de lemn din spate de sub scaun deteriorîndu-i autovehiculul. Acţiunile colaboratorilor vamali au fost înregistrate. Totodată afirmă că deşi în rezultatul controlului nu au fost depistate careva bunuri nedeclarate, organul vamal nu i-a eliberat un act de control fizic şi nu a perfectat nici un proces verbal care ar confirma efectuarea controlului fizic, comunicîndu-i să părăsească zona de control. Conform facturilor eliberate de SRL „Grand-Premium” şi SRL „Pecos Auto” valoarea prejudiciului material cauzat de organul vamal constituie 11 835 lei.

La adresările sale verbale şefului Biroului Vamal Leuşeni i-a comunicat că prejudiciul material cauzat ca urmare a deteriorării autovehiculului ce îi aparţine va fi reparat. La 31 ianuarie 2012 s-a adresat Serviciului Vamal cu cerere prealabilă prin care a solicitat repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale colaboratorilor vamali, însă a primit refuz.

Solicită reclamantul obligarea Serviciului Vamal să emită act prin care să se confirme că la 21 decembrie 2011 a fost efectuat control fizic la autovehiculul de model Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688, să fie indicată scanarea unităţii de transport, perforarea acesteia, dezlipirea căptuşelii salonului, linoleumului de pe podea, scoaterea plăcii de lemn din spate de sub scaunul din spate, încasarea prejudiciului material în mărime de 11835 lei, prejudiciul moral în sumă de 150 000 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3500 lei şi obligarea prezentării scuzelor în scris pentru provocarea daunelor materiale şi morale ca urmare a efectuării controlului ilegal.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat încălcarea dreptului lui Garştea Ion la efectuarea controlului fizic al mijlocului de transport de model Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688 care a avut loc la 21 decembrie 2011 la postul vamal Leuşeni-Albiţa, a fost încasat de la Biroul Vamal Leuşeni în beneficiul lui Ion Garştea prejudiciul material cauzat în sumă de 11 835 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 noiembrie 2012 au fost admise recursurile delcrate de către Ion Garştea, Serviciul Vamal şi Bioroul Vamal Leuşeni, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012 şi restituită pricina la rejudecare în aceiaşi instanţă.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012, pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Garştea împotriva Serviciului Vamal cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, a fost strămutată după competenţă la Judecătoria Centru mun.Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 25 ianuarie 2013 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Garştea împotriva Serviciului Vamal cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei a fost strămutată după competenţă la Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău. În cadrul examinării cauzei, reclamantul Ion Garştea a depus o cerere de majorare a cuantului pretenţiilor din acţiune, solicitînd încasarea de la serviciul Vamal a prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ion Garştea, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, fiind declarate ilegale acţiunile colaboratorului Biroului Vamal Leuşeni la realizarea la 21 decembrie 2011 a controlului fizic în privinţa autoturismului Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688, încasat de la Biroul Vamal Leuşeni în beneficiul lui Ion Garştea prejudiciul material în mărime de 11835 lei, prejudiciul moral în sumă de 3000 lei.

În rest pretenţiile fiind respinse. La 04 august 2014 Ion Garştea a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, solicitînd casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică şi emisă în această parte o nouă hotărîre prin care să fie încasat din contul Serviciului Vamal şi al Biroului Vamal Leuşeni a prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3600 lei. În motivarea recursului a invocat că în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel a prezentat contractul de asistenţă juridică în original, precum şi originalul bonului de plată pentru serviciile juridice acordate de avocatul Daniel Şontea şi copia acestuia, însă instanţa nu a ţinut cont de aceasta.

Totodată consideră că încasarea prejudiciului moral în sumă de 3000 lei nu este o echitate pentru toate suferinţele sale din cei 3 ani şi încă nu este clar cît va dura acest comportament al intimaţilor. La 20 august 2014 Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal au depus recursuri împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, solicitînd admiterea recursurilor, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursurilor au menţionată că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept material şi a interpretat în mod eronat legea, iar la examinarea pricinii, instanţa de apel nu a ţinut cont de dovezile şi probele prezentate de către ei, fapt ce a dus la o apreciere arbitrală a materialului dosarului.

Au mai invocat că Ion Garştea a atacat acţiunile biroului vamal din 21 decembrie 2011 la Serviciul Vamal cu cerere prealabilă tocmai la 31 ianuarie 2012, circa peste 42 de zile, adică peste termenul prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 04 iunie 2014 a fost expediată în adresa părţilor, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f. d. 205), însă lipseşte dovada recepţionării acesteia. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii Ion Garştea, Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 04 august 2014 şi respectiv 20 august 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate de către Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, iar recursul declarat de Ion Garştea întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii cheltuielilor de asistenţă juridică şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acestui capăt de cerere, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă că, la 21 decembrie 2011 Ion Garştea traversînd frontiera de Stat a Republicii Moldova prin postul vamal Leuşeni-Albiţa, la volanul autovehiculului de model Mercedes Benz Sprinter nr. de înmatriculare COD 688, a fost somat de către colaboratorii Biroului Vamal Leuşeni să prezinte autovehiculul pentru efectuarea unor forme speciale de control şi anume scanarea unităţii de transport pentru depistarea unor mărfuri nedeclarate.

După scanarea unităţii de transport, colaboratorii Biroului Vamal Leuşeni au efectuat controlul fizic al autovehiculului de model Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688, prin găurirea unităţii de transport în spate lateral - 2 găuri pe stînga şi una pe dreapta, au dezlipit căptuşeala salonului, au scos placa de lemn din spate de sub scaun şi au dezlipit linoleumul de pe podea. În rezultatul controlului nu au fost depistate bunuri nedeclarate, iar colaboratorii Biroul Vamal Leuşeni nu au prezentat careva acte ce ar confirma rezultatele efectuării controlului vamal. Conform art.185 alin.(2) Cod Vamal, la efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă nici un pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport.

Conform art.195 alin.(1) şi (2) Cod Vamal, în timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor ei de transport. Organul vamal şi colaboratorii vamali care pricinuiesc daune nejustificate la efectuarea controlului vamal poartă răspundere conform legislaţiei.

Respectiv, instanţa de recurs constată că la efectuarea controlului vamal pot fi aplicate doar mijloace tehnice care nu pun în pericol mărfurile şi mijloacele de transport, pe cînd în speţă colaboratorii Biroului Vamal Leuşeni au efectuat controlul fizic al autovehiculului ce aparţine lui Ion Garştea în rezultatul căruia au fost pricinuite prejudicii materiale acestuia precum găurirea unităţii de transport în spate lateral – 2 găuri pe stînga şi una pe dreapta, a fost dezlipit căptuşeala salonului, scoasă placa de lemn din spate de sub scaun, dezlipit linoleumul de pe podea, fapt ce confirmă ilegalitatea acţiunilor organului vamal la realizarea controlului fizic asupra autovehiculului de model Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688. Mai mult ca atît, faptul că Ion Garştea a suferit un prejudiciu material în sumă de 11 835 lei în urma efectuării controlului vamal de către colaboratorii vamali se confirmă prin factura SM-1574 din 26 decembrie 2011, eliberată de SRL „Grand Premium” şi factura eliberată de către „Pecos Auto” (f.d.5-6).

Or, conform art.319 alin.(1) Cod Vamal, organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi acţiuni ilegale, prin inacţiune. Astfel, avînd în vedere că colaboratorii Biroului Vamal Leuşeni au cauzat un prejudiciu material autovehiculului ce aparţine lui Ion Garştea, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel corect a dispus încasarea prejudiciului cauzat din contul organului vamal.

Nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor Biroului Vamal Leuşeni şi Serviciului Vamal referitor la faptul că despăgubirile solicitate de Ion Garştea pentru daunele materiale cauzate prin realizarea formelor ilegale de control vamal în sumă de 11 835 lei sunt neîntemeiate, iar din imaginile video s-a stabilit că au fost efectuate doar 2 găuri care nu sunt însemnate, deoarece, din facturile eliberate de SRL „Grand Premium” şi SRL „Pecos Auto” anexate la actele cauzei denotă contrariul, cu atît mai mult că primii nu au prezentat probe care să confirme cele invocate. Or, în cazul în care Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal nu erau de acord cu prejudiciul material solicitat de Ion Garştea nu erau în imposibilitatea de a cere efectuarea unei expertize de specialitate care să confirme cuantumul prejudiciului cauzat autovehiculului de model Mercedes Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare COD 688 în urma efectuării controlului de către colaboratorii vamali.

Totodată instanţa de recurs consideră întemeiată şi concluzia instanţei de apel referitor la faptul că Ion Garştea a suferit un prejudiciu moral prin realizarea formelor ilegale de control vamal, iar, conform art.1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Astfel, reieşind din încălcările comise de către organul vamal, instanţa de recurs relevă că mărimea compensaţiei solicitate spre încasare de către Ion Garştea în mărime de 200 000 lei este exagerată, iar cea încasată de către instanţa de apel în sumă de 3 000 lei este echitabilă cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către ultimul.

De asemenea, este justificată poziţia instanţei de apel cu privire la faptul că odată ce a fost constată ilegalitatea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Leuşeni de către instanţă, dispare necesitatea obligării Serviciului Vamal să emită un act în care să fie prevăzute acţiunile respective ale colaboratorilor organului vamal şi să prezinte scuze în scris printr-un comunicat oficial pe pagina web a Serviciului Vamal pentru daunele materiale şi morale provocate prin realizarea controlului vamal, fapt ce impune respingerea acestor capete de cerere. Argumentul recurenţilor Biroului Vamal Leuşeni şi Serviciului Vamal precum că Ion Garştea a depus acţiunea în cauză cu omiterea termenul de prescripţie prevăzut de lege urmează a fi respins din următoarele considerente.

După cum denotă actele cauzei la 21 decembrie 2011 Ion Garştea a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova prin postul Leuşeni-Albiţa şi s-a reîntors în ţară abia peste 2 săptămîni, iar la 31 ianuarie 2012 s-a adresat cu cerere prealabilă conform art.14 al Legii contenciosului administrativ către Serviciul Vamal solicitînd eliberarea actelor ce privesc rezultatele controlului efectuat şi compensarea daunelor materiale şi morale, care prin răspunsul din 03 martie 2012 i-a refuzat, pe cînd la 22 martie 2012 Ion Garştea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată.

Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul Ion Garştea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege, or primind răspunsul la cererea prealabilă de la Serviciul Vamal la 03 martie 2012, era în drept de a se adresa în judecată în termenul de 30 zile prevăzut de art.17 al Legii Contenciosului administrativ, care începe să curgă de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Instanţa de recurs însă consideră neîntemeiată concluzia instanţei de apel de respingere a cerinţei lui Ion Garştea cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, or, conform art.96 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Conform bonului de plată Seria EC nr.054743 din 08 iunie 2012 anexat la cererea de recurs depusă de Ion Garştea se atestă că acesta a achitat suma de 3500 lei avocatului Daniel Şontea pentru prestarea serviciilor juridice în baza contractului de asistenţă juridică, acest fapt reiese şi din raportul privind activitatea avocatului în baza contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din 08 iunie 2012. În aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră că suma de 3500 lei urmează a fi încasată cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică ca fiind reală, necesară şi echitabilă, care acoperă pe deplin cheltuielile de asistenţa juridică prestată efectiv de avocat în legătură cu examinarea acestei cauze.

Astfel, din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciul Vamal sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse, iar recursul declarat de Ion Garştea este întemeiat şi urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea respingerii cheltuielilor de asistenţă juridică şi emiterea în această parte a unei noi hotărîre de admitere a acestei cerinţe. În rest se menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), şi b) CPC, art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se resping recursurile declarate de către Biroul Vamal Leuşeni şi Serviciu Vamal.

Se admite recursul declarat de Ion Garştea. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Garştea împotriva Serviciului Vamal şi Biroului Vamal Leuşeni cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se admite cerinţa lui Ion Garştea cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Se încasează de la Biroul Vamal Leuşeni în beneficiul lui Ion Garştea suma de 3500 (trei mii cinci sute ) lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

În rest se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea Dumitru Mardari Galina Stratulat