3ra-563/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: V. Grosu dosarul nr. 3ra-563/14 instanţa de apel: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea de cercetare şi producţie ,,MDR Grup” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea de cercetare şi producţie ,,MDR Grup” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 18 decembrie 2012 ÎCP „MDR Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, începînd cu 03 septembrie 2012 şi pînă la 07 septembrie 2012, în baza deciziei nr.9964 privind iniţierea controlului fiscal din 29 august 2012, colaboratorii secției de control nr.1 al DGCF al Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, au efectuat controlul fiscal privind respectarea legislaţiei fiscale, corectitudinii calculării şi plenitudinii transferării la bugetul de stat a impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii pentru perioada 01 ianuarie 2010 şi pînă la 31 iulie 2012. Susţine că, în rezultatul controlului efectuat de către pîrît privind respectarea legislaţiei fiscale a fost întocmit actul de control nr. 5-657393 din 11 septembrie 2012 care a fost transmis reprezentantului întreprinderii. La 25 septembrie 2012 a expediat pârâtului contestaţia asupra actului de control. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 3186/1 din 09 noiembrie 2012, potrivit căreia s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1), art. 27 alin. (6), art. 44 alin. (3) lit. (b) al Codului Fiscal, care au dus la neajustarea în scopuri fiscale a cheltuielilor, vizând investiţiile şi cercetările ştiinţifice iniţiate de întreprindere şi ulterior recunoscute de aceasta ca neutile şi neprofitabile şi încălcarea 1 art. 3, art. 4, art. 6 şi art.22 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08 iulie 1999 şi art. 3, art. 5 alin. (1) al Legii cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr.270 din 23 noiembrie 2011, care au dus la diminuarea fondului de salarizare şi a altor recompense la care urmau să fie calculate şi achitate contribuţiile de asigurări sociale ale angajaţilor, fiind aplicate sancţiuni în mărime de 167 069 lei.

La 20 noiembrie 2012 s-a adresat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu cererere prealabilă şi la 28 noiembrie 2012 Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, însă nu a primit nici un răspuns. Consideră că, decizia contestată este ilegală, deoarece genul principal de activitate a întreprinderii constă în proiectarea, programarea, comercializarea şi exportul defectoscoapelor şi aparatelor de măsurare pe teritoriul Republicii Moldova şi în afara hotarelor ţării, activitate care necesită antrenarea resurselor umane şi financiare ale întreprinderii, iar potrivit art. 24 alin. (1) Cod Fiscal, cheltuielile legate de investiţii în cercetări ştiinţifice în care sunt incluse şi plăţile salariale, au fost considerate de întreprindere neutile şi neprofitabile.

Solicită reclamantul, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 3186/81 din 09 noiembrie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 3186/81 din 09 noiembrie 2012. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de ÎCP ,,MDR Grup” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la anularea actului administrativ. La 14 martie 2014 ÎCP ,,MDR Grup” SRL a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 26 decembrie 2013, însă recepţionată de recurent la 16 ianuarie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen.

În susţinerea recursului s-a indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind interpretate şi aplicate eronat prevederile Codului fiscal, Legii salarizării şi Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012. Susţine că instanţa de apel contrar art. 24 al Codului fiscal a ajuns la concluzia că în Republica Moldova nici o întreprindere nu va deduce cheltuielile efectuate în cadrul activităţii sale, dacă nu a obţinut un profit. A invocat că genul principal de activitate a întreprinderii constă în proiectarea, programarea, comercializarea şi exportul defectoscoapelor şi aparatelor de măsurare pe 2 teritoriul Republicii Moldova şi în afara hotarelor tării, activitate care necesită antrenarea resurselor umane şi financiare ale întreprinderii.

De asemenea menționează că în perioada anilor 2010-2011, investigaţiile şi cercetările științifice efectuate în domeniul activității sale de antreprenor, au fost non-profit pentru întreprindere, fapt ce la determinat să stopeze elaborările în această direcție. Afirmă că, pe parcursul cercetărilor ştiinţifice şi investigaţii, au fost suportate cheltuieli sub formă de salarii, achitate persoanelor implicate în proiecte ştiinţifice şi materiale, iar potrivit art. 24 alin. (1) Cod Fiscal, cheltuielile legate de investiţii în cercetări ştiinţifice în care sunt incluse şi plăţile salariale, au fost considerate de întreprindere neutile şi neprofitabile.

În acest sens, s-a adoptat Standardul naţional de contabilitate nr. 13, care reflectă corectitudinea şi modalitatea evidenţei contabile a activelor nemateriale, care prevede că, în cazul unui proiect reuşit întreprinderea ca rezultatul al activităţii de antreprenoriat va primi un activ nematerial, iar în caz de un proiect nereușit, precum este în prezentul caz, întreprinderea va avea de suportat doar cheltuieli. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de ÎCP ,,MDR Grup” SRL urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎCP ,,MDR Grup” SRL este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCP ,,MDR Grup” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de întreprinderea de cercetare şi producţie ,,MDR Grup” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 4