2ra-514/15 — Restabilirea în funcţie

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-514/15 Judecător: G. Bivol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, A. Pahopol, I. Cimpoi DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi, Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Cornegruţa Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cornegruţa Constantin împotriva Societăţii pe Acţiuni „Unic” cu privire la anularea ordinelor de sancționare, restabilirea în funcţie anterior ocupată, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea premiului şi a procentului de reținere, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 iulie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 19 iulie 2013, Cornegruţa Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Unic” cu privire la anularea ordinelor de sancţionare, restabilirea în funcţia anterior ocupată, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea premiului şi a procentului de reţinere, repararea prejudiciului moral. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la întreprinderea SA „Unic” activează de 29 ani, fiind angajat în anul 1984 prin transfer. In toată perioada angajării sale a executat cu sîrguință şi onestitate atribuțiile funcționale, neavînd careva sancțiuni disciplinare.

Totodată, ultimele cinci luni, directoarea Sanduţa Natalia îi crea probleme şi impedimente în activitatea sa de contabil-şef. În acest scop directoarea a emis mai multe ordine şi dispoziţii ilegale.

Aşa, la 26 februarie 2013, directoarea a semnat dispoziţia nr. 08 prin care el, Cornegruţa Constantin, în calitate de contabil şef a fost obligat să studieze şi să ia act de actul de revizie perfectat de Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor, întocmit pe marginea controlului financiar efectuat şi să perfecteze un Regulament privind ordinea întocmirii şi eliberării facturilor fiscale, precum şi să organizeze luarea la evidenţă a sectoarelor de teren aflate în folosinţă şi posesia SA „Unic” în lipsa documentelor justificative primare, fapt pentru care urma să raporteze la 31 martie 2013. Menţionează că, a încercat să explice directoarei că aspectele privind perfectarea facturilor fiscale este reglementat minuțios în Codul fiscal, or elaborarea unui regulament în acest aspect este inoportun şi nici nu constituie obligaţiunile contabilului-şef.

De două ori, în cadrul adunării colectivului de muncă unde au participat conducătorii de secții, depozite, casieri şi controlori a explicat minuțios ordinea de perfectare a facturilor fiscale şi ordinea de lucru cu aparatele de casă, precum şi care sînt sancţiunile pentru această încălcare. La adunările nominalizate a participat şi directoarea Sanduţa N. Dat fiind că la solicitările nominalizate a directorului nu a pregătit un răspuns în scris, directorul Sanduţa a emis la 30 aprilie 2013 ordinul nr. 97, adică la expirarea a 30 de zile, prin care i-a aplicat reclamantului sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră. Mai mult ca atît directoarea a mai emis suplimentar încă un ordin nr. 99 din 02 mai 2013 prin care îl privează de plata parţială a premiului pentru luna aprilie 2013 în proporţie de 75% la sută ce constituie 1800 lei.

De asemenea, indică reclamantul că la 28 martie 2013, directoarea Sanduţa N. a emis o dispoziție sub nr. 10 conform căreia reclamantul a fost obligat ca lunar pînă la data de 02 să raporteze în scris despre încălcările disciplinei de muncă comise de angajații secției de contabilitate. Dat fiind că asemenea încălcări nu se depistau el verbal raporta situaţia în secţia marketing lui Railean E. şi Roibu D. în termenii stabiliți, aceştia fiind obligaţi de a perfecta ordinile privind ridicarea sancţiunilor disciplinare. La 30 aprilie 2013, adică în termen de 3 zile pînă la împlinirea de către el a vîrstei de pensionare, directoarea Sanduţa N. 1-a chemat şi i-a cerut să depună o cerere privind întreruperea contractului de muncă încheiat pe un termen nelimitat şi să solicite perfectarea unui contract pe un termen de un an.

Dat fiind că legislaţia muncii nu prevede o asemenea obligaţie şi nu conţine un articol în acest aspect, dînsul a refuzat să depună o asemenea cerere. Drept rezultat al refuzului său de a semna o astfel de cerere a fost emis ordinul nr. 97 din 30 aprilie 2013, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară mustrare aspră pentru încălcarea dispoziţiei nr. 08 din 26 februarie 2013. La 03 iunie 2013, directoarea Sanduţa N. 1-a invitat şi repetat i-a solicitat să depună o cerere privind întreruperea contractului de muncă încheiat pe un termen nelimitat şi să semneze un contract de muncă pe un termen de un an. La ce dînsul a răspuns că Codul muncii nu prevede o asemenea normă. La 03 iunie 2013 directoarea Sanduţa N. a emis ordinul nr. 130 şi 1-a eliberat din funcţia de contabil- şef în temeiul art. 86 lit. g), 201, 206-210 din Codul muncii.

Reclamantul făcînd cunoştinţă cu acest ordin a făcut o mențiune că nu este de acord cu acel ordin şi-1 va ataca în instanţa de judecată. În continuare Sanduţa N. a mai emis un ordin nr. 131 din 04 iunie 2013 prin care îl privează de 25% din premiu pentru luna mai, ce constituie 750 lei. Dat fiind ca în urma situaţiei din 03 iunie 2013 a fost creată o stare stresantă, fiind de două ori chemat la director şi odată în secţia resurse umane, unde a fost perfectată adunarea de comun cu organul sindical, s-a emoționat, s-a simțit rău şi a chemat urgența.

Imediat a fost transportat la Spitalul Municipal nr. 3 Sfînta Treime cu diagnosticul cardiac şi anume tensiunea arterială ridicată, unde s-a aflat pînă la 01 iulie 2013. Dat fiind faptul că, el a fost ales membru Comisiei de Revizie al Federaţiei Sindicatelor „Moldsindcoopcomerţ” pe perioada anilor 2010-2015, la Congresul al V-lea al federației din 06 iulie 2010 el nu putea fi atras la răspundere, fiindu-i aplicate sancțiuni disciplinare.

Solicită reclamantul anularea ordinului nr.158 din 31 iulie 2012 prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară avertisment; anularea ordinului nr. 97 din 30 aprilie 2013 prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară mustrare aspră pentru încălcarea dispoziţiei nr. 08 din 26 februarie 2013 şi ordinul nr. 99 din 02 mai 2013 cu privire la privarea de premiu pentru luna martie, în valoare de 75%; anularea ordinului nr. 130 din 03 iunie 2013 prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de concediere, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă şi ordinul nr. 131 din 04 iunie 2013 cu privire la privarea de premiu pe luna mai în valoare de 25%; încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă determinată de concedierea ilegală şi concediul medical în valoare de 83 834 lei, încasarea premiului şi a procentului de reţinere în valoare de 3 325 lei, repararea prejudiciului moral determinat de concedierea ilegală şi îmbolnăvirea în rezultatul acţiunilor angajatorului în mărime de 100 000 lei şi obligarea pîrîtului de a-1 reangaja în funcţia de contabil şef.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Cornegruţa Constantin şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iulie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 22 ianuarie 2015, Cornegruţa Constantin a declarat recurs, completîndu-l prin recurs suplimentar la 28 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii înaintate. În motivarea recursului iniţial şi celui suplimentar, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel cît şi hotărîrea primei instanţe de fond sunt neîntemeiate.

Consideră recurentul că instanțele inferioare au apreciat eronat circumstanțele cauzei. De asemenea, instanțele inferioare la verificarea legalității ordinelor emise de angajator a aplicat eronat prevederile Codului Muncii, procedura de concediere nefiind respectată, or recurentul a fost concediat fără acordul prealabil al organului sindical. A mai indicat recurentul că instanțele inferioare eronat au aplicat prevederile legislației muncii cu privire la repararea prejudiciul moral și material. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 21 noiembrie 2014 (f.d.

141), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, iar în cererea de recurs recurentul a menţionat că a recepționat decizia la 12 ianuarie 2015, recursul se consideră declarat în termen. La 03 martie 2015, SA „Unic” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2015, recursul lui Cornegruţa Constantin a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”. Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanţe au fost adoptate în conformitate cu normele de drept material şi procedural fiind dată o apreciere corectă şi completă tuturor probelor şi circumstanțelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit sunt considerate legale şi întemeiate. Astfel, din materialele cauzei rezultă că pe parcursul activității în calitate de contabil-șef în cadrul SA „Unic”, d-lui Cornegruţa Constantin i-au fost aplicate mai multe sancțiuni disciplinare după cum urmează: 1. Ordinul nr. 158 din 31 iulie 2012 – avertisment.

2. Ordinul nr. 97 din 30 aprilie 2013 – mustrare aspră. 3. Ordinul nr. 130 din 03 iunie 2013 – concediere. Colegiul menționează că legislația muncii prevede termeni speciali pentru sesizarea instanței de judecată în vederea protejării drepturilor salariaților. Astfel, potrivit art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, „Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său”. Avînd în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 19 iulie 2013, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel corect a constatat omiterea de către reclamant a termenului prevăzut pentru adresarea în instanța de judecată.

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea ordinului nr. 97 din 30 aprilie 2013, Colegiul menționează că potrivit art. 201 Codul Muncii, „ Disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii”. Conform art. 10 alin. (1) lit. e) Codul Muncii, „Angajatorul are dreptul să emită acte normative la nivel de unitate”. Din materialele cauzei reiese că prin dispoziția nr. 08 din 06 februarie 2013, salariatul Cornegruţa Constantin (contabil-șef) a fost însărcinat în elaborarea unei circulare cu privire la modul și procedura de elaborare, verificare, eliberare și recepționare de la furnizori a facturilor fiscale.

Pentru aceasta salariatului fiind acordat termenul pînă la 31 martie 2013. Conform art. 206 alin. (1) Codul Muncii, „Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: a) avertismentul; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit. g)-r).” Avînd în vedere că salariatul nu a executat obligația respectivă, încălcînd astfel disciplina de muncă, prin ordinul nr. 97 din 30 aprilie 2013 acestuia i s-a aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră. Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel corect a constatat caracterul legal al acestui ordin, or acesta corespunde exigențelor art. 210 Codul Muncii.

În conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii, „Concedierea – desfacerea din iniţiativă angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare”. Conform art. 87 alin. (1) Codul Muncii, „Concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin.(1) lit. c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate”.

Conform art. 387 alin. (1) Codul Muncii, „Persoanele alese în organele sindicale de toate nivelurile şi neeliberate de la locul de muncă de bază nu pot fi supuse sancţiunilor disciplinare şi/sau transferate la alt lucru fără acordul preliminar scris al organului ai cărui membri sînt”. Avînd în vedere sensul normelor enunțate, Colegiul menționează că respectarea de către angajator a procedurii de concediere sub aspectul solicitării acordului prealabil al organului sindical, este necesar în cazul în care salariatul este membru al unui sindicat. Deși potrivit certificatului nr. 49 din 10 iulie 2013 se confirmă că Cornegruţa Constantin a fost ales membru al comisiei de Revizie al Federației Sindicatelor „Moldsindcoopcomerţ” pe perioada anilor 2010 – 2015, Colegiul constată că statutul juridic al acestui organ este incert, or din materialele cauzei nu rezultă că membrii acestui organ obligator au calitatea și de membru de sindicat.

Mai mult decît atît, deși nu există careva probe ce ar confirma calitatea de membru de sindicat al salariatului Cornegruţa Constantin, Colegiul constată că angajatorul a solicitat acordul comitetului sindical al SA „Unic” pentru concedierea salariatului Cornegruţa Constantin. Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că instanțele inferioare corect au constatat lipsa încălcărilor în procedura de concediere a salariatului Cornegruţa Constantin.

Reieșind din considerentul că salariatul Cornegruţa Constantin pe parcursul unui an a comis două abateri disciplinare, fiind aplicate în acest sens sancțiuni disciplinare (Ordinul nr. 158 din 31 iulie 2012 – avertisment; Ordinul nr. 97 din 30 aprilie 2013 – mustrare aspră), Colegiul ajunge la concluzia că instanțele inferioare corect au calificat ca fiind legal ordinul angajatorului nr. 130 din 03 iunie 2013. Referitor la capătul de cerere privind anularea ordinului nr. 99 din 02 mai 2013 cu privire la privarea de premiu pentru luna martie, în valoare de 75% și ordinului nr. 131 din 04 iunie 2013 cu privire la privarea de premiu pe luna mai în valoare de 25%, Colegiul menționează următoarele: Potrivit art. 203 alin. (1) Codul Muncii, „Pentru succese în muncă, angajatorul poate aplica stimulări”.

Colegiul conchide că acordarea stimulărilor de către angajator nu constituie o obligație, ci un drept. Din acest considerent, instanțele de judecată nu se pot expune asupra legalității ordinelor respective sub aspectul acordării/ revocării premiilor. Conform art. 329 alin. (1) Codul Muncii, „Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel”. Avînd în vedere că pretențiile înaintate de către Cornegruţa Constantin cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat comportă un caracter subsidiar, cît și faptul că nu s-au constatat careva încălcări în procedura de concediere a reclamantului, Colegiul ajunge la concluzia că instanțele inferioare corect le-au respins ca fiind neîntemeiate.

Reieșind din cele menționate, Colegiul ajunge la concluzia că recursul declarat de Cornegruţa Constantin este neîntemeiat și urmează a fi respins. Totodată, decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 cît și hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 iulie 2014 fiind emise cu aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, urmează a fi menținute. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Cornegruţa Constantin. Se menține decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 iulie 2014, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cornegruţa Constantin împotriva Societăţii pe Acţiuni „Unic” cu privire la anularea ordinelor de sancționare, restabilirea în funcţie anterior ocupată, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea premiului şi a procentului de reținere, repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă