3ra-427/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 3ra-427/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 02 ianuarie 2014 Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei au depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei au menţionat că, activează în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în funcţia de ofiţer de serviciu al serviciului regim supraveghere şi, respectiv şef de sector al serviciului activitate educativă din Penitenciarul nr. 4 - Cricova.

Fac referire că, potrivit ordinului directorului interimar al Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 238 - ef din 07 octombrie 2013 s-a sancţionat disciplinar Paicu Andrei, maior de justiţie, în conformitate cu art. 24 alin.(l) lit. a) din Legea cu privire la sistemul penitenciar, nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996, s-a aplicat sancţiunea disciplinară sub formă de „avertisment”, pentru atitudine iresponsabilă faţă de exercitarea obligaţiilor de serviciu, manifestată prin lipsă de exigenţă faţă de subalterni, încălcând astfel pct. 232 şi 241 din Regulamentul serviciului de luptă, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 106 din 06 martie 2013. Totodată potrivit ordinului menţionat, în temeiul art. 24 alin.(l) lit. a) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 lui Tîmbur Alexei i- a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de avertisment, pentru atitudine iresponsabilă faţă de exercitarea obligaţiunilor de serviciu, manifestată prin implementarea insuficientă a activităţilor educativ-ocupaţionale cu deţinuţii, desfăşurarea necorespunzătoare a activităţilor individuale de reeducare, încălcând astfel 1 prevederile secţiunii nr. 31 din compartimentul „Munca educativă cu condamnaţii” prevăzut în Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului, nr. 583 din 26 mai 2006. Relevă că,

nefiind de acord cu sancţiunile disciplinare aplicate, considerându-le ilegale, nefondate şi pasibile de a fi anulate, la 01 noiembrie 2013 s-au adresat Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu cereri prealabile, prin care au solicitat anularea pct. 1 şi 4 din ordinul menţionat, în rezultatul cărui fapt i-a fost comunicat că, cererile nu au fost examinate pe motiv că, procedura prealabilă adresării în instanţa de judecată, nu este necesară. Solicită Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei anularea pct. 1 şi pct. 4 din ordinul directorului interimar al Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 238 ef din 07 octombrie 2013 ca fiind ilegale. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 15 mai 2014 s-a respins din motivul expirării termenului de prescripţie extinctivă cererea de chemare în judecată depusă de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la contestarea actului de aplicare a sancţiunilor disciplinare. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţa a concluzionat despre tardivitatea acţiunii înaintate pe motiv că, Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei au depus cererea de chemare în judecată la 02 ianuarie 2014, pe când au luat cunoştinţă cu ordinul directorului interimar al Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 238 ef din 07 octombrie 2013 la data de 10 octombrie 2013, peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 mai 2014. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 mai 2014. La 12 decembrie 2014 Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei au menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, cererile prealabile depuse la 01 noiembrie 2013 justifică adresarea în instanţa de judecată la 02 ianuarie 2014. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, cererile prealabile depuse la 01 noiembrie 2013 justifică adresarea în instanţa de judecată la 02 ianuarie 2014, nu poate fi reţinut deoarece este declarativ şi nu are suport legal, or circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

3 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentul invocat în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Paicu Andrei şi Tîmbur Alexei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4