3ra-1183/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–1183/17

Instanța de fond: A. Danilov

Instanța de apel: M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Palamari Andrei împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu

Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției, cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Ministerul Justiției și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 16 august 2016, Palamari Andrei s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republica Moldova, Departamentul

Instituțiilor Penitenciare cu privire la contestarea parțială a actului administrativ și

anume a pct.4 din ordinul MJ RM nr. 758 din 15.07.2015 prin care i s-a aplicat

sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare.

În motivarea cererii reclamantul a menționat, că la data de 15.07.2016 prin

ordinul nr. 758 al Ministrului Justiției al RM a fost sancționat disciplinar sub formă

de mustrare în baza art. l lit. b) al Legii nr. 1036-XIII din 17.12.1996 cu privire la

sistemul penitenciar. Ca motivare a aplicării acestei sancțiuni i-a fost invocată

atitudine neglijentă față de exercitarea obligațiunilor de semeni manifestată prin

diminuarea executării măsurilor de regim și desfășurării insuficiente a

instructajului cu efectivul penitenciarului, adică pentru că ar fi încălcat prevederile

pct. 232 și 264 ale Regulamentului serviciului de luptă.

În opinia reclamantului pct. 4 din acest ordin de sancționare urmează a fi

anulat din următoarele considerente.

În calitate de specialist al serviciului regim supraveghere și pază, îndeplinind

concomitent la acel moment și atribuțiile funcționale ale șefului serviciului regim,

supraveghere și pază al penitenciarului nr. 10-Goian nu și-a încălcat obligațiunile

de serviciu.

Actul administrativ de sancționare a fost emis în temeiul rezultatelor

cercetărilor de serviciu, reflectate în încheierea nr. 15/3939 din 06.07.2016. Potrivit

acestei încheieri s-a constatat, că la data de 08.06.2016, în jurul orelor 19.50

condamnații care se dețineau la etajul 4 al blocului de detenție nr.3 au organizat

acte de violență, nesupunere în grup, tulburări și dezordini în masă în mediul

deținuților, însoțite de deteriorarea și incendierea bunurilor materiale care aparțin

instituției penitenciare.

Reclamantul a mai indicat, că reieșind din conținutul acestei încheieri i se

invocă neasigurarea respectării de către deținuți a măsurilor prevăzute în

programul zilnic al deținuților. La acest capitol ultimul menționează că în ziua de

08.06.2016 a îndeplinit toate acțiunile programate pentru această zi și anume: a

efectuat instructajul cu ofițerul de serviciu, ajutorul ofițerului de serviciu și echipa

de supraveghetori implicați în serviciul diurn, a întocmit documentația de serviciu,

a planificat serviciul diurn în ziua următoare. La fel pe parcursul zile el, Palamari

Andrei a fost de câteva ori informat despre câteva incidente inițiate și provocate de

deținuți, dar care la timp au fost aplanate. Menționează reclamantul că, a respectat

regimul zile și a supravegheat toate incidentele care puteau declanșa stare de alertă

în Penitenciarul nr. 10-Goian.

Cu referire la imputarea de neîntreprindere a măsurilor privind depistarea și

curmarea căilor de pătrundere la obiectiv a obiectelor interzise, reclamantul

menționează, că a efectuat controlul tehnic al fîșîei de 15-50 metri și a verificat

camerele de supraveghere.

Pe parcursul zilei de 08.06.2016 nu au avut loc incidente, care i-ar fi

determinat să întreprindă măsuri suplimentare de supraveghere. Cele două

incidente cînd unii condamnați inițial au renunțat la hrană, apoi altercația dintre

deținuți au fost cu succes aplanate de către ofițerii din subordinea sa, care au dus

discuții cu deținuții. Cele enunțate, reclamantul le întemeiază curmarea căilor de

pătrundere la obiectiv a obiectelor străine, dar nu au fost depistați indici că s-ar

planifica o pătrundere pe teritoriul penitenciarului a obiectelor străine.

S-a menționat în cerere că un alt motiv al sancționării este că Palamari Andrei

nu a participat activ la desfășurarea perchezițiilor planificate și inopinate.

Aici reclamantul a menționat, că potrivit programului stabilit de șeful

penitenciarului, anterior incidentului în luna mai 2016 în penitenciar au avut loc 6

percheziții planificate și 4 percheziții inopinate. În luna iunie, până la data de

08.06.2016 s-au petrecut două percheziții planificate, una la 03.06.2016 și alta la

06.06.2016, în cadrul cărora nu s-au depistat careva obiecte străine, interzise.

Reclamantul a mai indicat, că perchezițiile inopinate au loc în situația când există

informație operativă referitor la aflarea bunurilor interzise pe teritoriul

penitenciarului sau despre intenția introducerii acestora. La momentul incidentului

astfel de informații nu au fost, iar el în virtutea funcției pe care o deține a participat

la toate perchezițiile care au avut loc.

Reclamantul a considerat, că și-a executat integral sarcina prevăzută de Fișa

Postului de a asigura supravegherea permanentă asupra comportamentului

deținuților, în scopul îndeplinirii necondiționate de către acestea a măsurilor

prevăzute de programul zilnic, preîntâmpinării și curmării infracțiunilor.

încălcărilor de regim, de asemenea securității personalului și deținuților.

Temeiurile de drept indicate în ordinul de sancționare nu reflectă acțiunile sau

inacțiunile sale care au servit ca temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.

Argumentele expuse în ordin indică asupra netemeiniciei aplicării sancțiunii

disciplinare și vine în contradicție cu prevederile imperative ale art. 210 (1) lit. a)

Codul muncii.

Mai indică reclamantul, că motivele declanșării incidentului - interzicerea

produselor de tutungerie în penitenciar, deșteptarea la ora 06:00, stingerea la orele

22:00 și transferul deținuților care au împlinit majoratul în alt penitenciar pentru

maturi, nu țin de activitatea Serviciului regim și supraveghere al penitenciarului,

Dezordinile în masă din 08.06.2016 nu au fost premeditate și respectiv

acțiunile deținuților nu au putut fi curmate. Dezordinile în masă au început după

încheierea programului de muncă a sa, adică în jurul orelor 20.00, fapt ce se

confirmă în opinia reclamantului prin declarațiile condamnatului Ungureanu

Victor, care a declarat, că acțiunile sale nu au fost planificate anterior, iar ideea a

apărut spontan.

Reclamantul nu-și găsește în cele întâmplate vinovăția sa, și nici legătura

dintre acțiunile sau inacțiunile sale și efectul survenit,prejudiciul cauzat, fapt ce în

opinia reclamantului exclude survenirea răspunderii disciplinare.

Palamari Andrei a solicitat instanței anularea pct. 4 al ordinului Ministrului

Justiției nr. 758 din 15.07.2015 în partea aplicării sancțiunii disciplinare sub formă

de mustrare în privința sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), emisă la 31 ianuarie

2017 cererea de chemare în judecată a fost admisă și s-a anulat pct. 4 al ordinului

Ministrului Justiției RM nr.758 din 15 iulie 2015 în partea aplicării sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrarea aspră lui Palamari Andrei ca fiind ilegal, emis

contrar prevederilor legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Ministerul Justiției și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 31 ianuarie 2017.

La data de 28 august 2017, Ministerul Justiției a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea reclamantului să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, Ministerul Justiției a invocat că instanța de

apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat legea, în consecință circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

De asemenea, instanța de apel a apreciat probele prezentate într-un mod arbitrar.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Ministerul Justiției, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu,

Judecători Ion Druță,

Iuliana Oprea