3ra-1485/14 — Anularea deciziei Consiliului Disciplinare al executorilor judecătoreşti

prima instanţă: M: Diaconu dosarul nr. 3ra-1485/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ungureanu Oleg către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 martie 2014, c o n s t a t ă La 22 iulie 2013 Ungureanu Oleg a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 04.04.2013, în rezultatul examinării de către Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti a adresării cet. Popov Alexandru, creditor în procedura de executare nr. 026-346/12, s-a decis aplicarea faţă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a sancţiunii disciplinare sub forma retragerii licenţei. În sesizarea înaintată de Popov Alexandru se invocă neasigurarea aplicării sechestrului asupra bunului imobil, dispus la 19.11.2012 de către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg, în baza titlului executoriu emis de Judecătoria Ciocana, mun.

Chişinău. Reclamantul a indicat că în baza acestei decizii Ministrul Justiţiei a emis ordinul nr. 305 din 10 iulie 2013, cu privire la încetarea activităţii executorului judecătoresc Ungureanu Oleg, în legătură cu retragerea licenţei seria LE nr.026, teritoriul de activitate mun. Chişinău şi radierea din Registrul executorilor judecătoreşti. Solicită reclamantul anularea deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 04.04.2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu. Anularea ordinului Ministrului Justiţiei nr. 305 din 10.07.2013 prin care s-a dispus încetarea activităţii executorului judecătoresc Ungureanu Oleg. Obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordin de investire a lui Ungureanu Oleg cu împuterniciri de exercitare a activităţii de executare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 martie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a anulat decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 04.04.2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu. S-a anulat ordinul Ministrului Justiţiei nr. 305 din 10.07.2013 prin care s-a dispus încetarea activităţii executorului judecătoresc Ungureanu Oleg. S-a dispus Ministerul Justiţiei de a emite ordin de investire a lui Ungureanu Oleg cu împuterniciri de exercitare a activităţii de executare. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Justiţiei a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că la emiterea deciziei din 04.04.2013 faţă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, Colegiul disciplinar a indicat că în acţiunile acestuia se conţin elemente ale abaterii disciplinare, prin faptul încasării din contul creditorului Popov Alexandru a cheltuielilor de executare în mărime de 2 100 lei. La data de 19 noiembrie 2012 Popov Alexandru, prin cererea înregistrată în cancelaria biroului executorului judecătoresc Ungureanu Oleg, nr. 026-346/12, a solicitat aplicarea sechestrului în baza titlului executoriu din 06.11.2012 şi a achitat taxele respective. În decizia Colegiului disciplinar s-a constatat că la 28.11.2012 a fost expediată încheierea către ÎS „Cadastru”, dată la care aceasta a fost recepţionată de IS „Cadastru”, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie finală.

Tot în decizia Colegiului disciplinar este menţionat că la 27.11.2012, asupra bunului imobil în cauză a fost înregistrat dreptul de proprietate după Ţurcan Dumitru, însă conform cererii prezentată de către reclamant, Ţurcan Dumitru a depus cererea la ÎS „Cadastru” la 27.11.2012, însă data executării acesteia este data de 30.11.2012, respectiv după 2 zile de la primirea încheierii privind aplicarea sechestrului. 2 Examinînd cauza, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, motivînd prin faptul că, la stabilirea sancţiunii nu s-a ţinut cont de principiul proporţionalităţii. Analizînd materialele pricinii, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond a ajuns la o soluţie corectă asupra litigiului dat, hotărâre care urmează a fi menţinută însă, pentru motive diferite decît cele indicate în motivarea hotărîrii.

Conform art. 21 alin. (1) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale. Abaterile disciplinare se examinează de către Colegiul disciplinar. Conform pct. 35 din Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 75 din 09.03.2011, Colegiul nu va examina solicitările care ţin de competenţa instanţei de judecată, de competenţa altor organe şi instituţii sau care nu întrunesc prevederile art. 21 din Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti. Conform art. 24 alin. (1), (3) şi (4) din Legea privind executorii judecătoreşti, sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptei şi constau în : a) avertisment; b) mustrare; c) amendă; d) suspendare a activităţii; e) retragere a licenţei.

In cazul constatării abaterilor disciplinare prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. b¹) şi i), va fi aplicată sancţiunea disciplinară indicată în prezentul articol la alin. (1) lit. d) sau e). Sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se aplică prin ordin al ministrului justiţiei, în baza unei decizii a Colegiului disciplinar, iar celelalte sancţiuni se aplică prin decizie a Colegiului disciplinar. Astfel, instanţa de apel a reţinut că sancţiunea disciplinară sub formă de retragere a licenţei se aplică doar prin ordin al Ministrului Justiţiei, iar Colegiul disciplinar nu are competenţă în acest sens. Faptul dat a fost stabilit expres în art. 24 alin. (4) din Legea privind executorii judecătoreşti.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a conchis că în mod corect a fost anulată decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 04.04.2013. Or, potrivit pct. 2 al deciziei Colegiului Disciplinar al executorilor judecătoreşti (f.d.5 verso) Colegiul a decis : „se aplică sancţiunea disciplinară – „retragerea licenţei”. Potrivit conţinutului acestei decizii, Colegiul nu a decis că urmează a fi aplicată o asemenea sancţiune, dar nemijlocit a aplicat-o. La fel şi ordinul Ministrului Justiţiei, nu indică că se retrage licenţa, dar ca urmare a retragerii licenţei, a fost încetată activitatea executorului. Acţiuni, pe care instanţa de apel, le-a considerat contrare legii.

Instanţa de apel a menţionat că instanţa de fond în mod corect a decis ca consecinţă a anulării deciziei Colegiului Disciplinar, urmează a fi anulat şi ordinul 3 Ministerului Justiţiei nr. 305 din 10.07.2013, or, acesta este un act subsecvent deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 04.04.2013. La 23 septembrie 2014 Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a o respinge. În motivarea recursului recurentul a considerat eronată concluzia instanţei de apel, precum că Colegiul disciplinar nu dispunea de competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. e) din Legea privind executorii judecătoreşti.

Menţionează că Colegiul a constatat abaterea disciplinară respectivă, iar sancţiunea a fost aplicată prin ordin, acesta fiind emis anume în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea privind executorii judecătoreşti şi presupune încetarea activităţii în legătură cu retragerea licenţei şi radierea din Registrul executorilor judecătoreşti. Invocă că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 21 din Legea privind executorii judecătoreşti, dispoziţiile căruia reglementează că executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, în cazul acţiunilor sau omisiunilor care contravin dispoziţiilor stabilite de lege. La adoptarea deciziei din 04.04.2013 Colegiul disciplinar a constatat încălcări grave în activitatea executorului.

Menţionează că pe parcursul examinării cauzei nu s-au depistat careva încălcări în cadrul procedurii de examinare a abaterii disciplinare, prin urmare nici un argument al instanţei nu poate fi reţinu ca fiind întemeiat. Astfel, decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 04.04.2013 este emisă în limita prevederilor legale de către organul competent. De către instanţă nu a fost specificat care norme imperative de drept au fost încălcate la emiterea deciziei contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al 4 Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6