3ra-386/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Boico nr.3ra-386/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a lui Irina Vulpe împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, admise cererile de apel declarate de Vulpe Irina și Casa Națională de Asigurări Sociale, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 iulie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2013 Irina Vulpe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a fost angajată în Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat din 04 aprilie 2008. La 03 octombrie 2008 a înregistrat căsătoria cu Vulpe Ion, iar la 06 august 2010 s-a născut fiica Lorena Vulpe. Indică că pe perioada 02 noiembrie 2010 – 06 august 2013 prin ordinul Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat nr. 081 ef. din 02 noiembrie 2010 i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului.

Conform art. 16 și 18 a Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, asiguratele, soțiile aflate la întreținerea soților salariați și șomerele au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediu prenatal și concediu postnatal, beneficiază de indemnizație de maternitate.

În vederea exercitării dreptului garantat de lege, s-a adresat la 22 noiembrie 2012 pîrîtului cu cerere prin care a solicitat calcularea și plata în beneficiul ei a indemnizației pentru creșterea copilului pe parcursul a 3 ani, de la nașterea copilului, în mărime de 30% din salariul ei mediu pe parcursul ultimelor 6 luni pînă la nașterea copilului din contul Serviciului, conform art. 18 a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004. Pîrîtul însă la 18 decembrie 2012 a respins cererea Irinei Vulpe, comunicîndu-i acesteia că Ministerul Finanțelor nu-i alocă surse financiare în vederea achitării ulterioare a unor astfel de indemnizații.

Consideră ilegal răspunsul dat, deoarece conform art. 17 a Legii bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011, despăgubirile de asigurare pentru persoanele care, conform legislaţiei, sînt supuse asigurării de stat obligatorii, se plătesc în baza documentelor perfectate de către serviciile de specialitate ale autorităţilor (instituţiilor) în care sunt angajate aceste persoane, din mijloacele autorităţilor (instituţiilor) respective. Art. 18 a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 indică că, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului.

La situaţia din anul 2010 cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituia 30% din baza de calcul stabilită la art.7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil. Plata indemnizației de maternitate este prevăzută și de Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale nr. 108 din 03 februarie 2005, care prevede că în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani).

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al prezentului Regulament, constituită din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Astfel, consideră că nu există vreun temei de refuz privind achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi nici o interdicţie stabilită prin lege care să prevadă careva condiţii sau cerinţe speciale de acordare a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, fiind stipulat în mod expres persoanele care beneficiază de aceste indemnizaţii. Neacordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului încalcă dreptul reclamantei garantat de art. 47 al.

(1) din Constituţia Republicii Moldova, care stabileşte că, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, iar conform art. 5 a Legii cu privire la poliţie (în vigoare la acea dată), activitatea poliţiei este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne, care nu contrazic prezenta lege, iar conform art. 20 al aceleiaşi legi, Codul muncii şi alte acte legislative se aplică în măsura în care nu contravin legii date.

Conform art. 7 al. (1) a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23 decembrie 2011, plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cei finanţaţi de la bugetul public naţional, sunt obligaţi să transfere, în mărimea cuvenită, în modul şi în termenele stabilite în anexa nr. 3, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate şi altor recompense, iar art. 13. al. (2) expres stabileşte că, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă şi indemnizaţiile de maternitate pentru soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi, se calculează şi se plătesc la focul de muncă de bază, conform Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

Conform Legii nr. 87 din 20 aprilie 2006 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 183 privind revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din 1952, Republica Moldova declară că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă concediul de maternitate, plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul stabilit de lege. Deci, reieşind din existenţa cadrului legal, pîrîtul este obligat de a stabili şi calcula reclamantei indemnizaţiile de maternitate şi de întreţinere a copilului. Ca rezultat al neachitării indemnizaţiilor ce i se cuvin, reclamantei i-au fost cauzate prejudicii morale enorme, or aceasta fiind lipsită de posibilitatea de întreţinere şi existenţă a ei şi a copilului, în cazul în care statul garantează o astfel de întreţinere.

Respectiv, inacţiunile pîrîtului au determinat-o de a avea o stare de apatie, neîncredere. Ba mai mult, era în imposibilitate de a-i asigura copilului şi ei un trai decent, în cazul în care unicul întreţinător al familiei este soţul ei. Prin prisma art. 327 al. (1) şi 329 alin. (1) Codul muncii, angajatorul care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi, repară acest prejudiciu integral. Cere reclamanta obligarea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat la plata în beneficiul Irinei Vulpe a indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5165 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Lorena Vulpe începînd cu 06 august 2010 şi pînă la 06 august 2013, repararea prejudiciului moral de 1000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică de 3000 lei.

La data de 16 mai 2013 Vulpe Irina s-a adresat cu acţiune împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin răspunsul nr. VII-V-563/13 din 18 aprilie 2013 însă pîrîtul i-a refuzat în admiterea cererii, pe motiv că conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, colaboratorii Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat nu beneficiază de indemnizaţiile pentru creşterea copilului. Consideră ilegal refuzul dat, deoarece contravine art. 36 al.(1) al Legea privind Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, care prevede că viaţa, sănătatea şi bunurile colaboratorului Serviciului sunt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat.

Refuzul dat î-i încalcă şi dreptul de a primi indemnizaţia conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999. Conform Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale nr. 108 din 03 februarie 2005, în cazul acordării concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani). Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al prezentului Regulament, constituită din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.

După cum susţine reclamanta, pe parcursul lunilor februarie 2010- iulie 2010 aceasta a realizat un venit de 30990 lei, iar media lunară a acesteia a constituit 5165 lei. Respectiv, pîrîtul urmează să-i achite lunar beneficiarului indemnizaţiei suma de 1549,5 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului. Conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489 din 08 iulie 1999, indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă, inclusiv indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o formă de protecţie socială a asiguratului, concretizată în o sumă de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale pentru o anumită perioadă de incapacitate temporară de muncă, iar art. 10 din legea dată prevede că bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de bugetul de stat.

Susţine că art. 4 al. (1) pct. 2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale este aplicabilă situaţiei reclamantei, or în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive. Aceleaşi reglementări legale sunt prevăzute expres şi în art. 36 al. (1) a Legii privind Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Neacordarea reclamantei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului î-i încalcă subsemnatei şi dreptul garantat de art. 47 al. (1) din Constituţia Republicii Moldova, care instituie obligaţia statului de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

A mai menţionat că în instanţele judecătoreşti naţionale s-au examinat anterior acţiuni similare, unde le-a fost dat cîştig de cauză beneficiarilor indemnizaţiilor pentru creşterea copilului. Cere reclamanta repunerea în termen a acţiunii, încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Irinei Vulpe a indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5165 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Lorena Vulpe, începînd cu 06 august 2010 şi pînă la 05 august 2013, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 august 2013, au fost conexate într-un singur proces acţiunile Irinei Vulpe împotriva Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat şi Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Ulterior reclamanta şi-a completat cerinţele acţiunii, solicitînd în final repunerea în termen a acţiunii prin prisma art. 27 al. (3) a Legii nr. 280 din 22 iulie 2004, recunoaşterea ilegală a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. VII-V- 563/13 din 18 aprilie 2013, precum şi a răspunsului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat nr. 2/1468 din 18 decembrie 2012, obligarea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat şi Casei Naționale de Asigurări Sociale la plata în mod solidar în beneficiul Irinei Vulpe a indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5165 lei pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului Lorena Vulpe, începînd cu 06 august 2010, încasarea în mod solidar de la pîrîţi în beneficiul reclamantei a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 29 iulie 2014, au fost admise acțiunile, a fost recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale din 18 aprilie 2013 cu nr. VII-V-563/13 privind achitarea indemnizației unice la nașterea copilului și indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului; a fost recunoscut ilegal refuzul Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat din 18 decembrie 2012 cu nr. 2/1468 privind achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului; a fost obligat Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat și Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua calculul indemnizației pentru perioada de 3 ani conform Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 în beneficiul Irinei Vulpe pentru creșterea copilului minor Vulpe Lorena, născută la 06 octombrie 2010; a fost încasat în mod solidar de la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat și Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Irinei Vulpe suma indemnizației raportată la venitul mediu lunar a reclamantei conform Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, pentru perioada de 3 ani de la nașterea copilului Vulpe Lorena, născută la 06 octombrie 2010; a fost încasat în mod solidar de la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat și Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, au fost admise cererile de apel declarate de Vulpe Irina și Casa Națională de Asigurări Sociale, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 iulie 2014, cu emiterea unei noi prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat ilegal răspunsul Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat nr. 2/1468 din 18 decembrie 2012; a fost obligat Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat de a stabili Irinei Vulpe indemnizația pentru creșterea copilului Lorena Vulpe, născută la 06 august 2010, lunar a cîte 30% din venitul mediu lunar de 5165 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului; a fost încasat de la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat cheltuielile de asistență juridică suportate de Irina Vulpe în sumă de 2000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

La 06 februarie 2015 Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea ce vizează recurentul, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a pretențiilor față de acesta. În motivarea recursului a menţionat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, Vulpe Irina nu este o persoană asigurată prin sistemul public de asigurări sociale. Respectiv, fiind angajată la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, intimata prin prisma art. 36 al Legii nr. 134 din 13 iunie 2008 nu beneficiază de achitarea ei a indemnizației pentru creșterea copilului.

Recurentul a propus efectuarea modificărilor la cadrul legal de calcul a indemnizației de maternitate și pentru creșterea copilului, care însă a fost respinsă. Instanța la adoptarea deciziei nu a luat în considerație faptul că Irinei Vulpe i-au fost achitate de către Casa Națională de Asigurări Sociale din bugetul de stat indemnizația pentru creșterea copilului pentru o perioadă de 1,5 ani, iar prin decizia contestată a fost dispusă încasarea aceleiași indemnizații de la o altă autoritate de stat. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat