2ra-545/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă – S. Lazari dosarul nr. 2ra-545/15 instanţa de apel – L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Diana Sultan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sultan Diana împotriva lui Ala Şupac şi Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun.

Chişinău cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sultan Diana şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 05 decembrie 2013 c o n s t a t ă La 11 iulie 2013 Sultan Diana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ala Şupac şi Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a fost angajată în cadrul secţiei principale a Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun.

Chişinău în funcţia de specialist principal, cu statut de funcţionar public, începînd cu data de 29 august 2012. Susţine că are un copil minor şi se află la moment în concediu de maternitate, fiind gravidă în ultimul trimestru. Totodată, a indicat că este unicul întreţinător a familiei. În acţiunea sa a indicat că pe parcursul anului 2012 a fost transferată pe perioade determinate de timp la alte secţii pentru ocuparea forţei de muncă din sectoarele Centru, Buiucani şi Botanica la indicaţiile şefului Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău, dna Ala Şupac, or aceste acţiuni contravin fişei de post al salariatei, unde este indicat că locul de muncă al acesteia este în cadrul secţiei principale a Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun.

Chişinău. Reclamanta de nenumărate ori a cerut Alei Şupac să nu fie transferată în diferite sectoare, deoarece nu reuşeşte să ducă copilul la grădiniţă, fapt care îi creează incomodităţi majore, însă solicitările ei au fost ignorate de către pîrîtă, fiind astfel impusă de a îndeplini indicaţiile. La 28 decembrie 2012 şeful Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău, Ala Şupac, a emis ordinul nr. 222-p „Cu privire la transferul Dianei Sultan”, prin care reclamanta a fost transferată în funcţie permanentă în cadrul secţiei pentru ocuparea forţei de muncă a sectorului Rîşcani, fără acordul scris al acesteia. Diana Sultan şi-a exprimat dezacordul în scris asupra ordinului şi a anunţat pîrîta că nu acceptă transferul pe motiv că locuieşte în sectorul Buiucani, iar noul loc de muncă se află în sectorul Rîşcani, la o distanţă mai îndepărtată una de alta, astfel încît nu reuşeşte să-şi ducă copilul la grădiniţă.

Bai mai mult, este gravidă şi necesită condiţii mai uşoare pentru deplasarea la serviciu şi posibilităţi de a se prezenta la secţia medicală pentru investigaţii obligatorii. Cu toate acestea, Ala Şupac a ignorat nemulţumirile din partea reclamantei, permiţîndu-şi şi un comportament înjositor şi discriminatoriu faţă de aceasta. Ca rezultat al acţiunilor ilegale a pîrîtei, a fost nevoită de a adresa cu plîngeri pe marginea acţiunilor ei în adresa Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi avocatului parlamentar - Aurelia Grigoriu, contestînd şi ordinul de transfer prin cererea prealabilă din 03 ianuarie 2013. După recepţionarea cererii prealabile, pîrîta şi mai mult a schimbat comportamentul faţă de salariată, agresînd-o verbal şi interzicîndu-i de a pleca la instituţii medicale pentru investigaţii curente, fapt ce a generat înrăutăţirea ducerii normale a sarcinii.

La examinarea plîngerii de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a fost invitată şi persoana vizată în aceasta – d-na Şupac Ala şi Galina Grebencea, şefa secţiei în care a fost transferată reclamanta. Or, în opinia acesteia, a fost încălcată procedura de examinare a petiţiei. Ba mai mult, la şedinţa de examinare a plîngerii nu a fost admisă spre participare reprezentantul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova, Carolina Cazaciuc, iar reclamanta iarăşi a fost umilită de Şupac Ala pe motiv că şi-a permis de a scrie plîngeri pe numele administraţiei. În consecinţă, Ala Şupac la 04 ianuarie 2013 a emis ordinul nr. 2-c „Cu privire la modificarea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012 privind transferul dnei Sultan Diana”, prin care pe parcursul textului ordinului de bază cuvîntul „transfer” a fost înlocuit cu cuvîntul „permutare”.

Invocă ilegalitatea şi acestui ordin, deoarece permutarea constituie o metodă de modificare a raporturilor de muncă reglementată de Codul muncii, iar prevederile acestuia se aplică numai în măsura în care nu contravin legislaţiei speciale şi anume art. 44 al. (2) a Legii privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158/2009 care prevede că modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie are loc prin promovarea în funcţie, avansarea în trepte de salarizare, detaşare, transfer, interimatul unei funcţii publice de conducere. Raporturile de serviciu ale funcţionarului public nu pot fi modificate prin permutare, or permutarea funcţionarului public contravine legislaţiei speciale şi în acest caz prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile.

În urma examinării plîngerii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a informat reclamanta că d-nei Ala Şupac i-a fost atrasă atenţia asupra necesităţii respectării cu stricteţe a prevederilor legislaţiei în vigoare la întocmirea ordinelor, în special a celor emise asupra personalului. Inspecţia Muncii, la rîndul său, prin răspunsul nr. 69/13 din 05 ianuarie 2013 adresat avocatului parlamentar, a recomandat Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău anularea ordinului de transfer, în legătură cu care a şi fost emis ordinul nr. 11-p din 31 ianuarie 2013 „Cu privire la abrogarea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012 privind transferul Dianei Sultan”.

Toate aceste acţiuni îndreptate împotriva reclamantei, i-au cauzat suferinţe psihice şi fizice enorme, fiind nevoită de a urma un curs de tratament de reabilitare pe un termen de 2 săptămîni, fapt confirmat prin extrasul medical nr. 733 din 07 februarie 2013, care descrie starea sănătăţii reclamantei în urma stresului şi atacurilor psihologice provocate de pîrîtă. Astfel, în urma suportării stresului, reclamantei i-a apărut riscul de a pierde sarcina, iminenţă la avort spontan, inclusiv stabilită ei diagnoza de „placenta previa”. Pentru înlăturarea riscurilor şi reîntoarcerea în tonusul normal, reclamantei i-a fost prescris tratament pentru păstrarea sarcinii, care a necesitat procurarea medicamentelor, cauzînd astfel acesteia şi prejudicii materiale.

Conform art. 1 şi art. 18 a Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine pe lîngă anularea actului şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil. În instanţa de drept comun poate fi înaintată şi acţiunea cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ care, ulterior, a fost anulat de către autoritatea emitentă sau ierarhic superioară, aceasta fiind prescrisă în termenul de 3 ani.

Acţiunea în reparare a prejudiciului moral şi material poate fi înaintată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în care se solicită despăgubiri, acesta avînd calitatea procesuală de sine stătătoare de litigiu şi să răspundă solidar cu autoritatea respectivă dacă se va dovedi că el a săvîrşit intenţionat sau din culpă gravă, fapta ilicită prejudiciabilă. În situaţia dată, anume Ala Şupac a dat indicaţii privind perfectarea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012 şi tot ea l-a semnat. Prin emiterea ordinului de transfer, comportamentul neadecvat faţă de reclamantă şi prin insistenţa de a executa ordinului emis ilegal, pîrîta a încălcat prevederile art. 10 al.

(2) lit. f/4) şi lit. f/6) din Codul muncii, care prevăd că angajatorul este obligat să asigure condiţii egale, pentru femei şi bărbaţi, de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale şi să asigure respectarea demnităţii în muncă a salariaţilor. Art. 90 Codul muncii reglementează răspunderea angajatorului pentru transferul nelegitim din serviciu, precum şi mărimea prejudiciului moral ce poate fi dispus spre încasare, iar art. 1404 Cod civil prevede răspunderea autorităţii publice de reparare integrală a prejudiciului, cu răspunderea solidară a funcţionarului public în cazul intenţiei sau culpei grave. Extrasul medical confirmă legătura cauzală între fapta comisă de Şupac Ala şi prejudiciul cauzat reclamantei.

Astfel, în circumstanţele enunţate mai sus, se atestă întrunirea condiţiilor ce implică răspunderea angajatorului pentru transferul nelegitim al salariatei. Cere reclamanta încasarea în mod solidar de la Ala Şupac şi Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău a prejudiciului moral de 20000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 decembrie 2013, a fost respinsă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Sultan Diana şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 05 decembrie 2013. La 18 decembrie 2014 Sultan Diana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii, cu încasarea în mod solidar de la intimaţi a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 4000 lei. În motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material.

Astfel, conform Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.10/2009 cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi a Legii contenciosului administrativ, se va înainta în instanţa de drept comun acţiunea cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ care, ulterior, a fost anulat de către autoritatea emitentă sau ierarhic superioară. Deci, nu contează motivul anulării de către organul emitent a actului administrativ, or acest fapt fiind consumat, generează dreptul la acţiune a reclamantului. În circumstanţele date, fapta ilegală a fost consumată de la data emiterii ordinului nr. 11-p din 31 ianuarie 2013 „Cu privire la abrogarea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012 privind transferul dnei Sultan Diana”.

Recurenta menţionează că instanţele nu au luat în consideraţie argumentul dat, ci şi-au motivat soluţia pe faptul că angajatorul la 04 ianuarie 2013 a modificat ordinul nr. 222-p din 28 decembrie 2012 de transfer a Dianei Sultan, înlocuind pe parcursul textului cuvîntul „transfer” cu cuvîntul „permutare”. În final, recurenta invocă şi ilegalitatea ordinului din 04 ianuarie 2013. Instanţele nu au dat apreciere nici probelor administrate de recurentă în confirmarea pretenţiilor sale. Conform Recomandării Curţii Supreme de Justiţie cu privire la încasarea prejudiciului moral în litigiile de muncă nr. 66 din 08 mai 2014, cu referire la existenţa prejudiciului moral, real cauzat, în cazurile cînd angajatorul încalcă drepturile salariatului, se reţine că acesta, practic, este unul prezumat, fapt influenţat de caracterul social pronunţat al relaţiilor de muncă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, deşi la materialele cauzei este anexată dovada de expediere în adresa părţilor a deciziei instanţei de apel din 17 iunie 2014 (f.d.72), lipseşte însă dovada de recepţionare a deciziei de către Diana Sultan. În circumstanţele date, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 decembrie 2014 în termen, în cazul în care acesta a ridicat din cancelaria Curţii de Apel Chişinău copia deciziei la data de 05 decembrie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, Sultan Diana a fost angajată în funcţie de specialist principal în cadrul secţiei principale a Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău începînd cu data de 29 august 2012. La data de 28 decembrie 2012 şeful Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun.

Chişinău, dna Ala Şupac, a emis ordinul nr. 222-p „Cu privire la transferul dnei Sultan Diana”, prin care salariata a fost transferată în funcţia de specialist principal al secţiei pentru ocuparea forţei de muncă sect. Rîşcani din data de 02 ianuarie 2013 (f.d.7). Ordinul în cauză a fost adus la cunoştinţă recurentei, care însă şi-a exprimat dezacordul vis-a-vis de acesta şi l-a contestat cu cerere prealabilă la 03 ianuarie 2013 în adresa Agenţiei (f.d.10). Pe marginea acţiunilor angajatorului, Sultan Diana a sesizat cu plîngere şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi avocatul parlamentar Aurelia Grigoriu (f.d.15), invocînd faptul că a fost transferată de mai multe ori, inclusiv şi în formă verbală, la alte secţii pentru ocuparea forţei de muncă în diferite sectoare fără acordul acesteia şi fără a lua în calcul faptul că este gravidă şi mai are la întreţinere un copil minor, creîndu-i în aşa mod dificultăţi în deplasare.

Prin răspunsul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova din 03 aprilie 2013, avocatul parlamentar Tudor Lazăr a îndemnat petiţionara de a sesiza centrul şi instanţa de judecată în caz de constatare pe viitor a drepturilor recurentei pe criteriu de graviditate ca fiind unul discriminatoriu. Totodată, a informat petiţionara că plîngerea ei a fost examinată şi de Inspecţia Muncii, care prin răspunsul nr. 69/13 din 05 ianuarie 2013 a confirmat circumstanţele descrise de salariată şi a solicitat angajatorului anularea ordinului de transfer (f.d. 19-20). Şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a fost sesizat în vederea examinării conduitei dnei Şupac Ala în contextul legislaţiei naţionale cu privire la funcţia publică şi egalităţii de şanse, cu luarea măsurilor ce se impun, inclusiv prin sancţionarea ei.

Prin răspunsul nr. 01-921 din 22 martie 2013 însă Ministerul nu a identificat careva abateri şi acţiuni discriminatorii în activitatea şi comportamentul Alei Şupac, dar a fost atenţionată asupra situaţiei create. Ala Şupac, şeful Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău, după recepţionarea cererii prealabile a salariatei din 03 ianuarie 2013, la data de 04 ianuarie 2013 a emis ordinul nr. 2-p „Cu privire la modificarea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012 de transfer a Dianei Sultan”, prin care pe tot parcursul ordinului modificat cuvîntul „transfer” a fost substituit cu cuvîntul „permutare” în temeiul art. 74 al. (4) Codul muncii (f.d.8). Diana Sultan iarăşi şi-a exprimat dezacordul cu privire la ordinul nr. 2-p din 04 ianuarie 2013, indicînd expres că este gravidă şi îi este greu de a se deplasa la distanţe mari.

Totodată, a menţionat că mai are la întreţinere un copil minor. În final, intimata Şupac Ala, aflîndu-se în exerciţiul funcţiei, a emis în privinţa lui Sultan Diana ordinul nr. 11-p din 31 ianuarie 2013, prin care a abrogat ordinul de transfer a salariatei nr. 222-p din 28 decembrie 2012 (f.d. 9). Prin prezenta acţiune, recurenta-reclamant solicită încasarea în mod solidar a prejudiciului moral de la Ala Şupac şi Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău ca rezultat al transferului ilegal al salariatei. Instanţele judecătoreşti şi-au motivat soluţia de respingere a pretenţiilor pe faptul că nu au fost administrate probe ce ar confirma comportamentul discriminatoriu faţă de reclamantă, folosirea expresiilor jignitoare şi înjosirea onoarei şi demnităţii ei, precum şi probe ce ar demonstra suportarea cărorva suferinţe psihice sau fizice.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronate concluziile instanţelor judecătoreşti din considerentele ce urmează. Din conţinutul art.1 al.(2) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ rezultă că, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ, este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru a obţine şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită ca rezultat al emiterii acestuia. Deci, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl poate constitui şi repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate printr-un act ilegal.

Acţiunea cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ care, ulterior, a fost anulat de către autoritatea emitentă sau ierarhic superioară, poate fi depusă în instanţa de drept comun şi este prescrisă în termenul de 3 ani. Curtea Supremă de Justiţie prin Hotărîrea Plenului cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral nr. 9 din 09 octombrie 2006, în vederea asigurării aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei în acest sens, la p. 20 a indicat că cererea de reparare a prejudiciului moral, inclusiv în litigiile privind transferul nelegitim al salariatului, se înaintează direct în instanţa de judecată.

Codul muncii, conform art. 10 al. (2), garantează drepturile salariatului, inclusiv prin obligarea angajatorului de a respecta legile şi alte acte normative, clauzele contractului individual de muncă; să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare fără nici un fel de discriminare; să asigure condiţii egale, pentru femei şi bărbaţi, de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale, precum şi respectarea demnităţii în muncă a salariaţilor. Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău însă, în persoana lui Şupac Ala, a emis în privinţa Dianei Sultan ordinul nr. 222-p din 28 decembrie 2012 de transfer a acesteia la o subdiviziune interioară a aceleiaşi autorităţi (la secţia pentru ocuparea forţei de muncă sect.

Rîşcani), fără acordul salariatei. Directorul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a informat recurenta că decizia luată a fost dictată de necesităţi de serviciu (f.d. 18). Or, acţiunile date contravin prevederilor art. 48 al. (1) şi al. (5) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, care expres stabileşte că transferul, ca modalitate a modificării raporturilor de serviciu, are loc între subdiviziunile interioare ale aceleiaşi autorităţi publice şi transferul în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. Astfel, Sultan Diana avînd statut de funcţionar public, a fost transferată de către angajator în interes de serviciu fără acordul scris al acesteia.

Ba mai mult, angajatorul a acţionat discriminatoriu faţă de aceasta. Ştiind cu certitudine că este gravidă, a emis în termen scurt ordinul de transfer al salariatei la o subdiviziune interioară a autorităţii publice fără acordul ei, iar peste o săptămînă a emis şi ordinul de modificare a ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2012, înlocuind sintagma „transfer” cu cea de „permutare”, care produce efecte juridice distincte şi nu necesită consimţămîntul expres al salariatului. În acest sens, Colegiul relevă că „permutarea salariatului” implică modificarea condiţiilor esenţiale ale contractului individual de muncă, care poate avea loc doar printr-un acord suplimentar la acesta semnat de ambele părţi, conform art. 68 al.

(1) coroborat cu art. 74 din Codul muncii. Vis-a-vis de ilegalitatea ordinului nr. 222-p din 28 decembrie 2008 de transfer a Dianei Sultan, s-a expus şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la 01 februarie 2013 (f.d.18), care a atenţionat dna Şupac Ala de a atrage atenţia pe viitor asupra necesităţii respectării a legii în vigoare la întocmirea ordinelor, mai ales celor ce ţin de lucru cu personalul. Totodată, a recomandat şefului Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău, Ala Şupac, de a anula ordinul de transfer a salariatei în secţia ocuparea forţei de muncă a sect. Rîşcani. Or, aceasta s-a conformat recomandărilor şi la 31 ianuarie 2013 a anulat ordinul de transfer nr. 222-p din 28 decembrie 2012. În circumstanţele date, rezultă legalitatea acţiunii Dianei Sultan cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prevederile art. 5 lit. k) Codul muncii, printre principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova, include şi principiul „obligativitatea reparării integrale de către angajator a prejudiciului material şi a celui moral cauzate salariatului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă”. Principiul dat este regăsit în prevederile art. 9 lit. n) şi art. 10 lit. p) din Codul muncii, ce garantează dreptul de bază a salariatului la repararea prejudiciului inclusiv a celui moral cauzat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi obligaţia angajatorului de a repara prejudiciul dat.

Conform art. 327 Codul muncii, partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest prejudiciu conform prevederilor codului muncii şi altor acte normative. În acest context se reţine faptul că, coroborat cu normele generale ale Codului civil al RM care prevăd repararea prejudiciului moral (art. 1422), obligaţia de a repara prejudiciul moral survine în cazurile stipulate de lege, iar norma legală prevede o astfel de obligaţie doar pentru angajator, nu şi pentru salariat. Prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea.

În sensul art. 332 Codul muncii, regula este că despăgubirea va interveni ca urmare a înţelegerii părţilor. În caz de refuz al angajatorului, salariatul păgubit are posibilitatea să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente să soluţioneze conflictul de drepturi. Cu referire la existenţa unui prejudiciu moral, real cauzat, în cazurile cînd angajatorul încalcă drepturile salariatului, se reţine că acesta, practic, este unul prezumat, fapt influenţat de caracterul social pronunţat al relaţiilor de muncă, care fiind individuale, totuşi se exercită în cadrul unei colectivităţi ce va cunoaşte acţiunile angajatorului, fapt ce, la rîndul său, va afecta poziţia salariatului în colectiv şi va dicta, în mod normal, existenţa unei stări de frustrare pentru acesta, cît şi statutul social diferit al salariatului şi angajatorului, fapt unanim recunoscut existent pentru raporturile de muncă.

În acest sens, Colegiul reţine că odată cu emiterea ordinului de transfer al salariatei, aceasta a fost pusă într-o poziţie dezavantajoasă faţă de colectiv. Mai mult ca atît, recurenta la situaţia din 28 decembrie 2012 era gravidă cu un termen de sarcină de 9 luni şi mai avea la întreţinere un copil minor. Cu privire la mărimea prejudiciului ce urmează a fi încasat, instanţa constată că mărimea minimă a prejudiciului moral stabilită de legislaţia muncii, prin prisma art. 90 Codul muncii, se referă doar la cazurile de eliberare din serviciu sau transfer, recunoscute ilegale.

În rest, mărimea prejudiciului va fi apreciată în baza probelor anexate la materialele cauzei şi se va ţine cont de gradul de vinovăţie a angajatorului, temeiurile de recunoaştere a ilegalităţii acţiunilor angajatorului, impactul acţiunilor angajatorului pentru salariat etc. Prin acţiunea dată, recurenta pretinde doar la repararea prejudiciului moral, nu şi contestă legalitatea ordinului de transfer, or acesta fiind anulat de autoritatea emitentă unilateral ca rezultat al adresării salariatei la mai multe organe de control. Conform art. 329 Codul muncii, prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi, iar litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată.

Potrivit înscrisurilor prezentate de recurentă, ca rezultat al acţiunilor ilegale din partea angajatorului, aceasta a fost luată la evidenţa medicului de familie şi medicului ginecolog la a 10-a săptămînă de gestaţie, iar la începutul lunii februarie a anului 2013 a fost nevoită de a urma un curs medical pentru tratarea maladiilor acute şi păstrarea sarcinii, pacienta fiind diagnosticată cu iminenţă de avort spontan (f.d. 11-12). Şi potrivit examenului ecografic al organelor bazinului mic din 28 decembrie 2012 recurenta a fost diagnosticată cu „placenta previa”, care constituie un factor de risc pentru sarcină (f.d.13).

Deci, probele descrise mai sus în cumul cu cadrul legal enunţat, atestă răspunderea angajatorului pentru compensarea prejudiciului moral cauzat salariatei ca rezultat al transferului ilegal al acesteia în baza unui act administrativ care a şi fost anulat de autoritatea publică emitentă, din care considerente Colegiul va admite parţial acţiunea recurentei-reclamant şi va dispune încasarea de la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău în beneficiul Dianei Sultan a prejudiciului moral în sumă de 1500 lei, care este într-o mărime rezonabilă reieşind din caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate de aceasta, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate, iar suma de 20000 lei solicitată prin cererea de chemare în judecată instanţa o apreciază ca fiind una exagerată.

În rest, instanţa va respinge pretenţiile recurentei-reclamant cu privire la încasarea prejudiciului moral de la Ala Şupac, şefa Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău. Or, aceasta la emiterea ordinului de transfer a acţionat nu din nume propriu, ci din numele Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău, cu care a şi fost încheiat contractul individual de muncă a salariatei şi are calitatea de angajator în cazul dat. Ba mai mult, normele Codului muncii instituie răspunderea angajatorului în compensarea prejudiciului cauzat salariatului, nu şi a conducătorului acestuia. În conformitate cu art. 94 al. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii. Reieşind din faptul că pretenţiile recurentei-reclamant au fost admise în parte, în concordanţă cu art. 94 al. (1) CPC instanţa de recurs va dispune compensarea de la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, proporţional părţii admise din pretenţiile Dianei Sultan, mărimea cărora a fost confirmată prin bonul de plată de la f.d.

40. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Sultan Diana.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 05 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sultan Diana împotriva lui Ala Şupac şi Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial acţiunea lui Sultan Diana împotriva lui Ala Şupac şi Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă a mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Se încasează de la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a mun.

Chişinău în beneficiul lui Diana Sultan prejudiciul moral în sumă de 1500 (una mie cinci sute) lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1000 (una mie) lei. În rest, acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat