2ra-771/15 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: V.Ciuntu dosarul nr. 2ra-771/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahapol, A.Gavriliță ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SA „Tutun-CTC”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Tutun-CTC” către Guzun Chiril privind repararea prejudiciului material cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Guzun Chiril, casată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 16 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă La 09 octombrie 2012 SA „Tutun-CTC” s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Guzun Chiril privind repararea prejudiciului material cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, Guzun Chiril Arhip a fost angajat al SA „Tutun-CTC”, care a fost concediat din funcţia de şofer prin ordinul 12cu din 02 august 2012 conform art. 86 al. 1 lit. „c” CM (reducerea numărului de personal). Menţionează că, pe data de 22 noiembrie 2011, pe traseul Chişinău-Nicoreni în regiunea satului Selişte, în jurul orelor 12.00, s-a produs un accident rutier cu implicarea şoferului Guzun Chiril - la acel moment salariat al SA „Tutun-CTC”, care conducînd camionul de marca „Kamaz 5320”, cu numărul de înmatriculare C Bl 194, s-a rostogolit de pe carosabil. În urma accidentului camionul „Kamaz 5320” cu numărul de înmatriculare C Bl 194, a fost deteriorat şi avariat.

Faptul accidentului rutier a fost stabilit în baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului din 22 noiembrie 2011, întocmit de către agentul constatator al poliţiei rutiere Nisporeni, Bădărău V. În conformitate cu procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. ÎAI015174485 din 22 noiembrie 2011, responsabil pentru producerea accidentului rutier se face exclusiv şoferul Guzun Chiril Arhip, fiind sancţionat în acest sens cu o amendă de 40 u/c în conformitate cu art. 241 Codul contravenţional. 1 Potrivit concluziei din raportul de evaluare a pagubei nr. 1044-12A din 06 noiembrie 2011, efectuat de către compania de evaluare a pagubei „Exauto-plus” SRL, costul „valoarea prejudiciului” recondiţionării camionului „Kamaz 5320”, cu numărul de înmatriculare C Bl 194, la staţiile specializate de aprovizionare tehnică constituie suma de 52 806,55 lei, pe care Guzun Chiril Arhip nu doreşte benevol ca să o restituie.

Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 16 aprilie 2014 acțiunea a fost admisă. Reclamantul SA „Tutun-CTC” s-a repus în termen de a depune cerere în instanță judecătorească. S-a încasat de la Guzun Chiril în beneficiul SA „Tutun-CTC” prejudiciul material în mărime de 52 806, 55 lei şi cheltuielile de judecare a pricinii legate de achitarea taxei de stat la depunerea cererii în instanţa judecătorească în sumă de 1 584 lei, în total suma de 54 390, 55 lei. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 07 mai 2014, Guzun Chiril a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014 s-a admis apelul declarat de către Guzun Chiril.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 16 aprilie 2014 și s-a emis o nouă hotărîri de respingere integrală a acțiunii. La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, salariatul poate fi atras la răspundere materială deplină pentru prejudiciul material cauzat doar în cazurile prevăzute de art. 338. Din conţinutul art. 338 al.(l) lit. a) Codul muncii rezultă că salariatul poartă răspundere materială deplină în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui, angajatorului în cazurile cînd între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art. 339). În conformitate cu art. 339 al.

(1) Codul muncii contractul scris cu privire la răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins vîrsta de 18 ani şi care deţine o funcţie sau exercită lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea, (livrarea), transportarea sau folosirea procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Important este că, prin alin (2) art.339 Codul muncii, legislatorul a stabilit că, contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină nu poate fi încheiat cu toate funcţiile. Astfel, potrivit alin.(2) art.339 CM nomenclatorul funcţiilor şi lucrărilor menţionate la alin.(1), precum şi contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de Guvern.

2 La caz, Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29.04.2004 Potrivit anexei nr. 1-Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29.04.2004, poate fi încheiat contract cu următoarele funcţii: - Casierii, controlorii, controlorii-casieri (inclusiv cei superiori), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc obligaţiile casierilor (controlorilor); - Conducătorii, adjuncţii lor, specialiştii şi alţi salariaţi ai instituţiilor bancare, financiare şi de creditare care îndeplinesc operaţiuni cu bani lichizi, hîrtii de valoare, metale preţioase, monede din metale preţioase şi valori valutare; operaţiuni de emisie, evidenţă, păstrare, eliberare şi nimicire a cârdurilor bancare; funcţii de încasare şi transportare a banilor şi a altor valori (inclusiv şoferii-încasatori), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc funcţii similar; - Directorii, şefii, administratorii (inclusiv cei superiori, principali),

alţi conducători ai unităţilor şi subdiviziunilor (inclusiv ai sectoarelor, punctelor de recepţie, secţiilor, sălilor) din comerţ, alimentaţia publică, de prestare a serviciilor, ai hotelurilor (campingurilor, motelurilor), adjuncţii lor, asistenţii, vînzătorii, merceologii cu orice specializare (inclusiv cei superiori, principali), precum şi alţi salariaţi care îndeplinesc funcţii similare; şefii (conducătorii) secţiilor, sectoarelor şi altor subdiviziuni de construcţie şi montaj, şefii de şantiere şi maiştrii (inclusiv cei superiori, principali) lucrărilor de construcţie şi montaj; - Şefii, alţi conducători de depozite, magazii (puncte, secţii), lombarduri, camere de păstrare, alte unităţi şi subdiviziuni de păstrare, prelucrare, vînzare (livrare), transportare a valorilor, adjuncţii lor; şefii de gospodărie, intendenţii clădirilor şi altor edificii, magazinerii; asistentele medicale superioare ale unităţilor de ocrotire a sănătăţii, agenţii de achiziţie şi/sau aprovizionare, expeditorii responsabili de transportare şi alţi salariaţi care efectuează păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea valorilor; - Şefii şi alţi conducători ai farmaciilor şi altor unităţi, secţii, puncte, subdiviziuni farmaceutice, adjuncţii lor, farmaciştii de orice calificare, tehnologii; - Laboranţii, metodiştii catedrelor, decanatelor, şefii de sectoare în biblioteci.

În acest context se deduce că, funcţia deţinută de Chiril Guzun nu se încadrează în funcţiile deţinute de salariaţi cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise. 3 La caz, instanța de apel a considerat că instanţa de fond eronat a interpretat prevederile actului normativ menţionat, or, Chiril Guzun, în virtutea funcţiei deţinute, nu poate fi subiect al unui contract de acest gen. Instanța de apel a reținut că, SA „Tutun-CTC” înaintînd acţiunea a invocat drept temei art. 338 al. 1 lit. a) Codul muncii cu referire la contractul nr. 04/363 din 02 martie 2009, încheiat între SA „Tutun-CTC”, în persoana directorului general Pavel Filip, pe de o parte, şi pîrîtul Guzun Chirii Arhip cu privire la răspundere materială individuală deplină, care de drept este nul.

Menţionează instanţa de apel că, potrivit art.336 CM (limitele răspunderii materiale a salariatului ) pentru prejudiciul cauzat angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în limitele salariului mediu lunar dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. La caz, SA „Tutun-CTC” nu şi-a motivat cererea de chemare în judecată pe acest temei. Iar potrivit prevederilor statuate în alin. (3) art.371 CPC în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii motiv din care instanţa de apel a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. La 09 februarie 2015 SA „Tutun-CTC” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului SA „Tutun-CTC” a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Mai invocă recurentul că, din cererea de chemare în judecată reiese cert că, pretenţiile de reparare a prejudiciului suportate de către întreprindere, au fost bazate nu doar pe dispoziţiile art. 399 Codul Muncii, dar și pe prevederile art. 1398, art.1399, art.1416 alin.(2) Cod civil, la care atît instanța de fond cît și instanța de apel a omis a se referi.

Prin urmare, este evident faptul că, contractul nr. 04/363 cu privire la răspundere materială deplină din 02.03.2009, nu a fost unicul fundament juridic, pe care s-a bazat cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului cauzat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Tutun-CTC” este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în 4 drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Tutun-CTC” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SA „Tutun-CTC”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Tutun-CTC”ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, 5 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SA „Tutun-CTC” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6