2ra-235/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – I. Mînăscurtă dosarul nr. 2ra-235/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Chiril Guzun în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chiril Guzun împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tutun-CTC” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Tutun-CTC”, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 22 aprilie 2011 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii constată: La 31 octombrie 2012, Chiril Guzun a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Tutun-CTC” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr. 498 k din 20 decembrie 1989 a fost angajat la SA „Tutun-CTC” în calitate de conducător auto. Menţionează că prin ordinul nr. 142 ru din 02 august 2012 a fost concediat din funcţia deţinută, în temeiul art. 86 lit. c) în legătură cu reducerea statelor de personal. Invocă ilegalitatea ordinului nominalizat, considerând că urmează a fi anulat cu restabilirea lui în funcţie şi încasarea despăgubirilor materiale şi morale din contul pârâtului, deoarece acesta a fost emis cu încălcarea art. 86, 88, 183, 186 Codul muncii.

Afirmă că în urma concedierii nelegale a fost lipsit de posibilitatea de a munci, fiindu-i cauzat, prejudiciu material, care urmează a fi recuperat de către pârât pentru perioada de la 02 august 2011 până la data pronunţării hotărârii. Solicită anularea ordinului nr. 142 ru din 02 august 2012 privind concedierea lui Chiril Guzun, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea de la pârât în beneficiul lui a pagubei materiale exprimată prin salariul neprimit în perioada de la 02 august 2012 până la data pronunţării hotărârii şi repararea prejudiciului moral în mărime de 3 salarii medii lunare, precum şi dispunerea executării imediate a hotărârii în partea repunerii în funcţie şi încasării unui salariu mediu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost admisă acţiunea parţial, declarat nul ordinul nr. 142 „ru” din 02 august 2012 cu privire la concedierea lui Chiril Guzun, restabilit Chiril Guzun în funcţie de şofer la SA „Tutun-CTC”, încasat de la SA „Tutun-CTC” în beneficiul lui Chiril Guzun salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pe perioada 02 august 2012 până pe 22 aprilie 2013 în sumă de 53410,96 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei, cât şi cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 57410,96 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. La fel, a fost încasat de la SA „Tutun-CTC” taxa de stat în sumă de 1602,30 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013 a fost admis apelul declarat de SA „Tutun-CTC”, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

La 16 septembrie 2013 Chiril Guzun a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, deoarece au fost încălcate normele de drept material, prin faptul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi normele de drept procedural - prin faptul că instanţa de apel a examinat pricina în lipsa lui, el fiind în concediu medical. Afirmă că drept rezultat al faptului că Curtea de Apel a examinat apelul în lipsa lui şi a lăsat în vigoare ordinul de concediere a lui de la lucru, fără să-i acorde posibilitatea de a şti din ce motiv pretenţia lui a fost respinsă, de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept procedural, ce a condus la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană, precum şi a Protocoalelor nr. 3, 5, 8, 22 la Convenţie.

Invocă că nu a beneficiat de un proces echitabil în faţa Curţii de Apel Chişinău. Cu referire la art. 102, 105 CPC, susţine că la materialele dosarului nu-i nici o confirmare că a primit citaţia şi a fost înştiinţat cu privire la ora, data şi locul şedinţei de judecată contrasemnătură sau careva menţiuni că a fost înştiinţat şi a contrasemnat cotorul avizului de primire. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Chiril Guzun nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nu pot fi reţinute nici invocările recurentului precum că instanţa de apel a examinat pricina în lipsa lui, fără a fi citat legal, fapt prin care au fost încălcate normele de drept procedural, ce a condus la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană.

Aceasta deoarece, din materialele dosarului rezultă incontestabil că Chiril Guzun a fost citat în mod legal pentru şedinţa instanţei de apel din 17 iulie 2013, fapt ce se confirmă atât prin copia citaţiei expediate în adresa ultimului (f. d. 144), cât şi avizul de recepţie prin care se atestă recepţionarea citaţiei (f. d. 150). De altfel, este apreciată critic şi afirmaţia recurentului că la data examinării pricinii în instanţa de apel el se afla în concediu medical, deoarece anume dânsul, în conformitate cu art. 205 alin. (1) CPC, avea obligaţia de a comunica instanţei motivul imposibilităţii de a se prezenta la şedinţă de judecată şi de a prezenta probe în acest sens, fapt care, însă, a fost ignorat.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Chiril Guzun, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Chiril Guzun ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Chiril Guzun se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov