- Dosarul nr.
- 2ra-30/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 21 ianuarie 2015
- Părțile
- Laur Vladimir împotriva SA Tutun CTC
- Pe scurt
- Temeiurile concedierii din funcţie.
2ra-30/15 — Anularea ordinului, restabilirea la lucu şi repararea prejudiciului material şi moral.
dosar nr.2ra-30/15 prima instanţă: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător S.Bleşceaga) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa) Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Laur Vladimir, în cauza civilă la acţiunea înaintată de către Laur Vladimir împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tutun CTC” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, precum şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Laur Vladimir şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 12 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, a c o n s t a t a t: La 28 iunie 2013 reclamantul Laur Vladimir s-a adresat în judecată cu acţiune împotriva SA „Tutun CTC”, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu precum şi repararea prejudiciului moral. În prezentul proces de partea reclamantului a intervenit organizaţia sindicală Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „Agroinsind”. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că din 1987 activează la SA „Tutun CTC" în calitate de hamal în diferite subdiviziuni ale întreprinderii. A precizat, că pe parcursul acestor ani de muncă şi-a îndeplinit obligaţiunile funcţionale conştiincios, fără vreo abatere pentru care să fie sancţionat, iar în concediu de boală s-a aflat doar de vreo 4-5 ori.
Periodic trecea control medical, fiind apt de muncă de fiecare dată. La 04.03.2013 a fost chemat în biroul Directorului general, unde i s-a spus să scrie cerere de demisie în conformitate cu prevederile art.85 Codul Muncii, pe motiv că suferă de tensiune arterială, însă a refuzat, considerând că propunerea contravine legislaţiei muncii. În acest sens, la 04.04.2013, prin ordinul Directorului general nr.51 a fost concediat în temeiul art.86 alin.(1), lit.d) Codul Muncii, precum că nu ar corespunde muncii prestate din cauza stării sănătăţii. La baza ordinului de concediere a fost pus un certificat medical eliberat de medicul de la întreprindere. Ordinul în cauză 1-a considerat ilegal, emis arbitrar, cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu prezenta acţiune pentru anularea ordinului nominalizat, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea de la pârât a despăgubirilor pentru lipsa forţată de la muncă în sumă de 14000 lei şi 10000 lei despăgubiri morale. Reprezentantul Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „Agroinsind”, Guţu Tudor, a susţinut integral acţiunea. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 martie 2014, acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Laur Vladimir, fiind menţinută hotărârea primei instanţe din 12 martie 2014. Invocînd ilegalitatea decizia instanţei de apel din 01 iulie 2014, recurentul Laur Vladimir a declarat recurs la 04 septembrie 2014, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC, precum că instanţele judecătoreşti inferioare au încălcat şi au aplicat în mod eronat normele de drept care guvernează prezentul raport juridic litigios. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.
Conform art.434 al.(1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi din cele invocate în cererea de recurs rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 27 iulie 2014, iar recursul a fost înregistrat la 04 septembrie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 al. (1) CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Laur Vladimir în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.
În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 22 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SA „Tutun-CTC" cererea de recurs depusă de către Laur Vladimir, cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. 2 În referinţa depusă, SA „Tutun-CTC” a solicitat respingerea recursului depus de Laur Vladimir şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art.441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este declarat admisibil un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art.444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Laur Vladimir neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Actele cauzei denotă faptul că Laur Vladimir a activat în calitate de hamal la SA „Tutun-CTC” din anul 1987, fapt menţionat expres prin copia carnetului de muncă (f.d. 11-12) şi fişa personală cu nr. 0203.(f.d. 109). La data de 04 aprilie 2013, prin ordinul Directorului General nr. 51cu din 04 aprilie 2013, Laur Vladimir a fost concediat din funcţia de hamal în temeiul art. 86 al.
(1), lit. d) şi art. 186 al. (2), lit. a) Codul muncii. Motivul concedierii a servit faptul că salariatul nu corespunde muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical emis. (f.d.8). Totodată, din materialele cauzei sa mai constat că, în urma examinării medicale a reclamatului Laur Vladimir, a fost întocmit actul final din 30 noiembrie 2012 a rezultatelor examenului medical periodic al lucrărilor de la întreprinderea SA „Tutun- CTC”, efectuat conform ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 132 din 17 iunie 1996, şi din care rezultă că, lui Laur Vladimir îi este contraindicat lucru cu deplasarea manuală a greutăţilor, suprasolicitare prevăzută de pct. 5.0, astfel, fiind diagnosticat cu HTA gr.
III BCVC, insuficienţă cerebro-vasculară mixtă (f.d.20-22). Prin urmare, s-a constat că la baza concedierii prin ordinul nr. 51cu din 04 aprilie 2013 a stat actul final al rezultatelor examenului medical periodic nr. 04/5- 5691 din 21 decembrie 2012, iar de drept art. 86 al. (1), lit. d) şi art. 186, al. (2), lit. a) din Codul Muncii.(f.d.26). Astfel, reclamantul-recurent nu este de accord cu certificatul medical eliberat de la întreprindere, care a fost pus la baza concedierii lui, fapt din care considerente a solicitat anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din data de 12 martie 2014, acţiunea înaintată de către Laur Vladimir a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, apelul depus de către Laur Vladimir a fost respins iar hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. 3 În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel, corect şi întemeiat au stabilit asupra corectitudinii concedierii recurentului Laur Vladimir din funcţia de hamal al SA „Tutun-CTC” prin prisma art. 86, al. (1), lit. d) Codul Muncii. În conformitate cu art. 86, al.
(1), lit. d) Codul Muncii,concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive: constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical. Totodată, în conformitate cu art. 186 al. (2), lit. a) Codul Muncii, indemnizaţia de eliberare din serviciu în mărimea unui salariu mediu pe 2 săptămîni se plăteşte salariaţilor la încetarea contractului individual de muncă în legătură cu: constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical respectiv, sau ca urmare a calificării insuficiente confirmate prin hotărîrea comisiei de atestare (art.86 alin.(1) lit.d) şi e)); În conformitate cu art. 74, al.
(2) Codul Muncii, salariatul care, conform certificatului medical, necesită acordarea unei munci mai uşoare urmează a fi transferat, cu consimţămîntul scris al acestuia, la o altă muncă, care nu-i este contraindicată. Dacă salariatul refuză acest transfer, contractul individual de muncă se desface în conformitate cu prevederile art.86 alin.(1) lit.x). În cazul în care un loc de muncă corespunzător lipseşte, contractul individual de muncă va fi desfăcut în temeiul art.86 alin.(1) lit.d).
Iar în conformitate cu art. 86 alin.(1) lit.x), Codul Muncii, refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de sănătate, conform certificatului medical (art.74 alin.(2)). În acest sens, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că în conformitate cu art. 13 lit. m) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 186 din 10 iulie 2008, angajatorul este obligat să efectuieze examenul medical periodic şi, după caz, testarea psihologică a lucrătorilor. Iar art. 20 lit. h) din aceiaşi lege, menţionează că fiecare lucrător este în drept să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţiunea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.
Organul central de specialitate care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă este Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. În cazul încetării contractului individual de muncă pe motivul arătat este necesar să fie prezentată concluzia medicală emisă de către instituţia abilitată. De asemenea, necorespunderea salariatului funcţiei deţinute poate fi depistată ca urmare a controlului medical periodic, legal stabilit sau în cazul unui control întîmplător. 4 Totodată, este de reţinut şi faptul că angajatorul urmează să prezinte probe că starea sănătăţii salariatului în conformitate cu certificatul medical împiedică salariatul să-şi îndeplinească corespunzător obligaţiunea de serviciu, îi este interzisă ori este periculoasă pentru alţi salariaţi sau pentru cetăţenii pe care îi deserveşte.
În starea sănătăţii salariatului şi imposibilitatea exercitării funcţiei deţinute sau muncii prestate urmează să existe un raport de cauzalitate. În astfel de împrejurări, Colegiul judiciar menţionează că angajatorul este obligat să asigure transferarea salariatului cu consimţămîntul scris al acestuia, la o altă muncă, care la caz nu îi este contraindicată. Ulterior acesteia, instanţa de recurs reţine faptul că dacă salariatul refuză transferul la o altă muncă corespunzătoare stării sănătăţii lui, contractul individual de muncă se desface în legătură cu refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de sănătate, conform certificatului medical. În cazul în care la întreprindere lipseşte un alt loc de muncă corespunzător, la care salariatul ar putea fi transferat, contractual individual de muncă va fi desfăcut.
Reieşind din esenţa raporturilor juridice reglementate, în susţinerea poziţiei sus- enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că, salariatul care, conform certificatului medical neceistă acordarea unei munci mai uşoare urmează a fi transferat, cu consimţămîntul scris al acestuia la o altă muncă care nu ai este contraindicată. Dacă salariatul refuză acest transfer contractual individual de muncă se desface în conformitate cu prevederile art. 86, al. (1), lit. x) Codul Mincii. Iar în cazul în care locul de muncă corespunzător lipseşte, contractul individual de muncă va fi desfăcut în temeiul art. 86, al. (1), lit. d) Codul Muncii.
În acest sens, instanţa de recurs menţionează că aplicabilitatea normelor sus- indicate a fost respecată de către instanţele ierarhic inferioare, iar desfacerea contractului individual de muncă prin ordinul nr. 51cu din 04.04.2013 în temeiul art. 86, al. (1), lit. d) Codul Muncii a vut loc cu respectarea legislaţiei în vigoare. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi Ordinul Ministerului Sănătăţii al RM nr. 132 din 17 iunie 1996, care indică că toţi lucrătorii antrenaţi în condiţii de munca, care sunt supuşi acţiunii factorilor nocivi şi nefavorabili, urmează să treacă controlul medical o dată pe an.
Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administratriv al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare, argumentele aduse de recurent precum că diagnosticul stabilit de către Consiliul Republican de Boli Profesionale demonstrează faptul că Laur Vladimir suferă de HTA gr. II, diagnoză care îi permite să-şi continuie munca în calitate de hamal. Prin urmare, instanţa de apel corect a pus la îndoială corectitudinea diagnosticului şi a neglijat concluzia consultativă nr. 11 din 17.12.2013 emisă de către Consiliul Republican de Boli Profesionale astfe, nefiind reţinută ca probă pertinentă şi concludentă.
5 Pe cale de consecinţă se va preciza că, potrivit art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. Mai mult de cît atît că recurentul Laur Vladimir a recunoscut că are tensiune şi că administrează deja de 2-4 ani medicamente în baza prescripţiei medicale, or, munca de hamal nu este periculoasă pentru viaţa lui.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie în urma celor menţionate reţine că, materialele cauezei atestă contrariul la cele relatate de recurent, deoarece activitatea de hamal din sectorul stocarea producţiei şi material din cadrul SA “Tutun-CTC” reprezintă efort fizic mediu sau mare, condiţii nefavorabile cu un anumit grad de nocivitate care atentează asupra sănătăţii recurentului, fapt confirmat şi prin fişa condiţiilor de muncă de la locul de muncă care prescrie mărimea sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile în sumă de 180 lei, iar nivelul gradului de nocivitate este de 2,79.(f.d.49) Iar potrivit Hotărîrii de Guvern nr. 1487 din 31 decembrie 2004, mărimile concrete ale sporurilor de compensare, în cuantumurile negociate anual în Convenţia colectivă (nivel national), se stabilesc în funcţie de gradul de nocivitate al lucrărilor îndeplinite, determinat în temeiul Regulamentului cu privire la evaluarea condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1335 din 10 decembrie 2002. Astfel, potrivit pct. 3,5 din Contractul Colectiv de muncă, SA “Tutun-CTC” pentru anii 2011-2015,
pentru lucru în condiţii nefavorabile a stabilit numărul de puncte de la 2,1 la 4,0, ce se compensează cu un spor bănesc în mărime de 180 lei.(f.d.32). Totodată, instanţa de recurs menţionează faptul că toţi salariaţii întreprinderii au trecut controlul medical obligatoriu în perioada octombrie 2012, conform ordinului 92 din 22.10.2012, iar la 30 noiembrie 2012 a fost emis actul final al rezultatelor examenului medical periodic al lucrătorilor de la SA „Tutun-CTC", elaborat de CPB ”Constructorul” care este o instituţie licenţiată în acest domeniu şi înregistrată la centrul de sănătate publică din Chişinău la data de 21.12.2012. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că Actul Final emis la 30 noiembrie 2012 prin prisma căruia a fost diagnosticat cu HTA gr.
III BCVC, insuficienţă cerebro-vasculară mixtă, nu a fost contestat de către recurent în vederea exprimării dezacordului asupra veridicităţii acestuia, fapt din care considerente urmează a fi reţinut ca fiind unul legal şi emis conform normelor legislaţiei în vigoare. Iar în conformitate cu art. 21, al. (1) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 186 din 10 iulie 2008, măsurile prin care lucrătorilor li se asigură examenul medical corespunzător riscurilor profesionale cu care aceştia se confruntă la locul de 6 muncă se stabilesc potrivit actelor normative emise de Ministerul Sănătăţii, cu consultarea patronatelor şi sindicatelor. Deasemenea, instanţa de recurs consideră neîntemeiat argumentul adus de recurent privitor la faptul că preşedintele comisiei medicale a fost determinat de a exagera gradul de HTA a angajatului Vladimir Laur, pînă la gradul III, pentru a avea temei de al concedia pe ultimul.
Or, actul final din 30 noiembrie 2012 a fost întocmit de o comisie în component căreia intră 5 membri, iar asupra competenţei acestora de a participa la examinare, recurentul Laur Vladimir nu a înaintat în judecată o acţiune în vederea exprimării dezacordului în ordinea stabilită de lege. Mai mult ca atît, concluzia Consiliului Republican de Boli Profesionale prezentată de recurent, se menţionează că la locul e muncă a lui Laur Vladimir sunt prezenţi factori cu o suprasolicitare fizică, iar conform pct. 5 a) şi b), anexa 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii din 17 iunie 1996, „Hipertensiunea arterială gr. II, risc adiţional moderat.
ICI NIHA" nu a fost inclusă în ordinul Ministerului, dar este necesar de luat în consideraţie că suprasolicitarea fizică prezintă risc pentru dezvoltarea complicaţiilor hipertensiunii arteriale elucidate în Protocolul Clinic Naţional „Hipertensiunea arterială la maturi". (f. d. 73) Or, după cum reiese după forţă juridică a acesteia, concluzia dată este una consultativă, iar avertismentul care este conţinut în această, este pusă în sarcina angajatorului pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată. Ceea ce ţine de argumentul recurentului cu privire la concedierea personalului în masă de la „Tutun - CTC" SA în baza art. 86 alin. (1), lit. c) Codul muncii în urma presiunilor angajatorului, acestea sunt pur declarative, deoarece nu au fost prezentate careva probe cu privire la ameninţările angajatorului sau cu impunerea de către acesta de a părăsi forţat locul de muncă.
În această ordine de idei, se constată legalitatea ordinului SA „Tutun-CTC" nr. 51cu din 04.04.2013, cu privire la concedierea din funcţia de hamal a lui Laur Vladimir în temeiul art. 86, al. (1), lit. d) Codul Muncii, în legătură cu constarea faptului de necorespundere cu funcţia deţinută sau muncii prestate din cauza stării de sănătate în conformitate cu certificatul medical, care a fost emis cu respectare procedurii şi prevederilor legale care reglementează desfacerea din initiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată- concedierea.
Totodată, instanţa de recurs reţine şi faptul că la momentul concedierii lui Laur Vladimir, conform statelor de personal nu erau locuri vacante care ar necesita un efort fizic mai mic, iar în cazul în care existau, necesita o pregătire profesională mai avansată şi studii medii speciale sau cursuri de instruire în acest sens, fapt de care recurentul nu dispunea iar înreprinderea a fost în imposibiliate de a-l transfera la alt loc de muncă. (f.d. 50-62). Mai mult ca atît, în susţinerea poziţiei sale, completul judiciar i-a act şi de faptul că la data de 01 aprilie 2013 a avut loc modificarea organigramei SA „Tutun- 7 CTC" prin care au fost reduse o serie de locuri de muncă din motivul lipse necesităţii acestora.
Prin urmare, Completul Colegiului civil, commercial şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie constată că în lumina celor relatate, necestită a fi respinse şi pretenţiile lui Laur Vladimir cu privire la restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral, deoarece cerinţele date sunt subsegvente celei care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Prin prisma celor menţionate, raportate la circumstanţele pricinii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele ierarhic inferioare prin deciziile emise corect au ajuns la concluzia netemeiniciei pretenţiilor formulate de către recurent, fapt din care considerente urmează a şi fi menţinute.
Cele relatate în ansamblu atestă faptul că concluzia cu privire la respingerea acţiunii înaintate, este justă, avînd la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le- a fost data o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurentul Laur Vadimir în susţinerea poziţiei sale, sunt pur declarative şi fără un suport legal şi probatoriu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Laur Vladimir şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Laur Vladimir, se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătorie Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2014, în cauza civilă la acţiunea înaintată de către Laur Vladimir împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tutun CTC” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, precum şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală 8