2r-235/15 — Apărarea onoarei şi demnităţii profesionale

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-235/15 Judecători: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Banca Comercială „ProCredit Bank” SA în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „ProCredit Bank” SA împotriva lui Valico Veaceslav privind apărarea onoarei şi reputaţiei profesionale, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel, CONSTATĂ : La data de 04 martie 2013, reclamantul Banca Comercială ’’ProCredit Bank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valico Veaceslav privind apărarea onoarei şi reputaţiei profesionale.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 23.11.2009, B.C. „ProCredit Bank” SA i-a acordat lui Valico Veaceslav un credit în mărime de 60 000 lei cu termenul final de rambursare 14.02.2011. Luînd în consideraţie că pîrîtul a încălcat graficul de rambursare a creditului, înregistrînd restanţe la credit, reclamanta a recurs la apărarea drepturilor sale pe cale judiciară. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25.10.2012, a fost admisă integral acţiunea Băncii şi s-a dispus încasarea de la pîrît a sumei datoriei în mărime de 30 210,48 lei şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamantul a pus în executare hotărîrea menţionată prin intermediul executorului judecătoresc.

În procesul măsurilor de executare întreprinse de executorul judecătoresc în scopul executării documentului executoriu, cu participarea reprezentantului băncii în condiţiile legii, Valico V.a refuzat să execute benevol hotărîrea. Mai mult ca atît, pîrîtul a iniţiat o campanie de defăimare a reclamantului în reţelele de socializare, răspîndind informaţie neveridică şi ofensatoare la adresa reclamantului, operînd cu calificative inventate la adresa Băncii, cum sunt: „extorcare”, „ameninţare”, „structură banditească” şi 1 altele asemenea.

Solicită reclamantul obligarea pîrîtului de a radia orice informaţii care lezează reputaţia profesională a Băncii, publicate pe paginile pîrîtului de pe reţele de socializare, de a publica pe aceleaşi pagini web dezminţirea informaţiilor lansate anterior şi scuzele aferente pentru ofensa adusă Băncii; de a înceta imediat campania mediatică de defăimare a Băncii şi răspîndirea informaţiilor neveridice de orice natură care lezează sau pot leza reputaţia profesională a Băncii, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Banca Comercială ’’ProCredit Bank”SA în apelul declarat la data de 28 octombrie 2014 a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

Apelul nu este motivat şi nu este anexată dovada achitării taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat apelantului Băncii Comerciale ’’ProCredit Bank” SA termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 75 lei şi prezentarea apelului motivat pînă la prima şedinţă de judecată din data de 14 ianuarie 2015. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 a fost restituită Băncii Comerciale ’’ProCredit Bank” SA cererea de apel cu toate documentele anexate. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, menţionînd că apelantul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţă, nu a lichidat neajunsurile indicate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 10 februarie 2015, B.C.

’’ProCredit Bank” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015. În argumentarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii recurate. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În şedinţa din 14 ianuarie 2015 recurentul B.C. ’’ProCredit Bank” SA nu a fost prezent, iar copia încheierii din acea dată a fost recepţionată la 31 ianuarie 2015, recursul fiind depus la 10 februarie 2015. Prin urmare, Colegiul consideră că recursul este depus în termen. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. 2 Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, B.C. ’’ProCredit Bank” SA a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 30.09.2014. Prin încheierea Curţii de Chişinău din 12 noiembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel şi i s-a acordat termen apelantului pînă la 14 ianuarie 2014 pentru achitarea taxei de stat în mărime de 75 lei şi prezentarea apelului motivat. La data de 14 ianuarie 2014 Curtea de Apel Chişinău prin încheiere a dispus restituirea cererii de apel depuse de B.C. ’’ProCredit Bank” SA. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului B.C.

’’ProCredit Bank” SA, or, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12.11.2014, şi nu a prezentat apelul motivat şi nici dovada de achitare a taxei de stat în termenul stabilit, cu toate că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12.11.2014 prin care s-a dispus a nu a da curs cererii de apel şi a acorda timp apelantului pentru lichidarea neajunsurilor, a fost recepţionată de către recurent la data de 19.12.2014, dovadă fiind avizul de recepţie (f.d. 67). Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.

Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În acest context, argumentele invocate de B.C. ’’ProCredit Bank” SA nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierilor recurate. 3 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială ’’ProCredit Bank” SA. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „ProCredit Bank” SA împotriva lui Valico Veaceslav privind apărarea onoarei şi reputaţiei profesionale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4