2ra-709/15 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: A. Spoială. dosarul nr. 2ra-709/15 Instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna. ÎNCHEIERE 1 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Cabinetului Avocatului, Leontie Feniuc, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cabinetului Avocatului Leontie Feniuc împotriva Întreprinderii de Stat „Energoreparaţii” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cabinetul Avocatului Leontie Feniuc şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 14iulie 2014, c o n s t a t ă La 31martie 2014, reclamantul, Cabinetul Avocatului Leontie Feniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S.„Energoreparaţii” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza contractelor de asistenţă juridică din 01 august 2007 şi 02 mai 2012 a prestat Î.S. „Energoreparaţii” servicii juridice, iar ultimul s-a obligat să achite costul serviciilor prestate. Susţine reclamantul că, a îndeplinit obligaţiunile prevăzute de contract, însă pârâtul nu a semnat actele serviciilor prestate pentru ianuarie 2012 şi ianuarie 2013 şi nu a achitat costul serviciilor prestate în sumă de 7 700 lei. Indică reclamantul că, pentru februarie 2012 i s-a achitat 75 % din contract, suma de 2 775 lei, iar 925 lei nu i-au fost achitate, pentru februarie 2013 pârâtul a achitat suma de 2 140 lei, a reţinut 7 % - 280 lei, dar i-a refuzat achitarea a 1590 lei.

La fel în anul 2014 pârâtul a reţinut ilegal 2 % din onorariul ce constituie 240 lei. Pentru serviciile prestate pârâtul unilateral şi fără motive în actele serviciilor prestate pentru februarie 2012 a pus rezoluţia 75 % din contract, iar în luna februarie 2013 s-a indicat că pentru 15 februarie 2013 – 28 februarie 2013 doar 50 % din onorariu. Consideră reclamantul că, în cazul în care şi-a îndeplinit în volum total obligaţiunile, pârâtul nu era în drept să modifice remunerarea muncii. Cere reclamantul, Cabinetul Avocatului Leontie Feniuc încasarea sumei de 10 455 lei, dobânda de întîrziere 8 003 lei şi 09 bani, precum şi 293 lei suma de 2 % reţinută din onorariu şi 345 lei cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 14 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Cabinetul Avocatului Leontie Feniuc şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 14 iulie 2014. La 12 decembrie 2014, recurentul, Cabinetului Avocatului Leontie Feniuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurent, Cabinetul Avocatului, Leontie Feniuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurent, Cabinetul Avocatului, Leontie Feniuc ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului, Cabinetului Avocatului, Leontie Feniuc, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru