3ra-382/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr.3ra-382/15 instanţa de apel: L. Bulgac N. Craiu, L. Popova ÎNCHEIERE 26 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Storoj Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Storoj Igor împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani a mun. Chişinău cu privire contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 06 mai 2014 Storoj Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Buiucani a mun. Chişinău (în continuare C.T.A.S. sect. Buiucani mun. Chişinău) cu privire contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, a activat în cadrul Institutului pentru proiectări a Drumurilor Auto şi la atingerea vârstei de pensionare a prezentat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani mun. Chişinău, actele necesare pentru stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, inclusiv certificatele cu privire la salariu, pe care le-a încasat în cadrul acestei instituţii. Actele prezentate, au fost verificate de pârât, inclusiv certificatele de salariu şi în baza lor, în anul 2004 i s-a stabilit pensia pentru limita de vârstă în mărime de 1155,22 lei. Cuantumul pensiei după indexarea din 01 aprilie 2012 constituind 2368,76 lei.

Începând cu 01 septembrie 2012 a constatat că, cuantumul pensiei s-a micşorat, aceasta fiind de 1998 lei, nefiind înştiinţat despre vreo decizie de modificare a pensiei. Astfel, s-a 1 adresat către C.T.A.S. sect. Buiucani mun. Chişinău, cu cerere prin care a solicitat să i se ofere o copie a deciziei prin care s-a dispus micşorarea cuantumului pensiei de vârstă. Drept răspuns la solicitarea sa, acestuia i-a fost expediată copia autentificată a deciziei nr.93/2012/35205 din 29 octombrie 2012. Menţionează că, decizia nominalizată este ilegală şi bazată pe informaţii false, deoarece dînsul nu a depus la C.T.A.S. sect. Buiucani mun. Chişinău cerere prin care să solicite micşorarea cuantumului pensiei sale.

De asemenea susţine că, decizia din 29 octombrie 2012 i-a fost adusă la cunoştinţă în luna aprilie 2014, astfel consideră că cererea de chemare în judecată este depusă în interiorul termenului legal. Solicită constatarea ilegalităţii deciziei nr. 93/2012/35205 din 29 octombrie 2012 emise de C.T.A.S. sect. Buiucani mun. Chişinău şi anularea acesteia cu restabilirea pensiei pentru limita de vîrstă în cuantumul stabilit anterior emiterii deciziei contestate. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iulie 2014 s-a respins acţiunea ca nefondată şi depusă tardiv. Instanţa a stabilit că, recurentul a făcut cunoştinţă cu răspunsul la cererea prealabilă la data de 30 octombrie 2012, iar acţiunea a fost depusă în instanţa de judecată la 06 mai 2014 cu omiterea vădită a termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Storoj Igor şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 29 ianuarie 2015 Storoj Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, intimatul nu a prezentat nici o probă care demonstrează temeinicia acţiunii în pofida faptului că sarcina probaţiunii este plasată pe seama acestuia. Susţine că, unicul organ competent pentru a decide în privinţa stabilirii şi reexaminării dreptului la pensie în privinţa lui Storoj Igor este Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Buiucani mun. Chişinău şi nu Casa Naţională de Asigurări Sociale. Mai afirmă că, intimatul nu a demonstrat faptul că, a comunicat lui Storoj Igor scrisoarea din 30 octombrie 2012 or, ultimul a luat cunoştinţă de decizia contestată în aprilie 2014. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Cu referire la prescrierea acţiunii instanţa de recurs notează că, din conţinutul cererii de chemare în judecată rezidă că, recurentul a recepţionat la data de 29 octombrie 2012 decizia nr. 93/2012/35205 însă s-a adresat în instanţa de judecată cu depăşirea termenului de prescripţie. Argumentele invocate în recurs precum că, intimatul nu a prezentat probe care demonstrează temeinicia acţiunii în pofida faptului că sarcina probaţiunii este plasată pe seama acestuia, iar unicul organ competent pentru a decide în privinţa stabilirii şi reexaminării dreptului la pensie în privinţa lui Storoj Igor este Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Buiucani mun. Chişinău nu pot constitui obiect de examinare, în 3 contextul în care acţiunea s-a respins pe faptul omiterii de către recurent a termenului de prescripţie extinctivă. De asemenea completul constată că, recursul declarat de Storoj Igor nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Storoj Igor ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Storoj Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4