2rc-162/15 — Examinarea contestatiiilor

prima instanţă: L. Popova dosarul nr. 2rc-162/15 DECIZIE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Bojic-Burdenîi Maia, în cauza civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „Mecservice” Societate pe Acțiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată și la cererea introductivă a lui Buga Alexandru cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea Comercială „Mecservice” Societate pe Acțiuni, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2014, prin care au fost respinse ca depuse tardiv contestațiile înaintate de Burdenîi Valeriu și Bojic- Burdenîi Maia și cererea înaintată de Bojic-Budrenîi Maia cu privire la admiterea creanțelor, constată: La 01 aprilie 2014, SC „Mecservice” SA a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată.

În motivarea cererii introductive a invocat motivul incapacităţii de plată a datoriilor care la momentul înaintării cererii introductive constituia suma de 231 963,27 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 04 aprilie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SC „Mecservice” SA. La 06 mai 2014, Buga Alexandru la fel a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SC „Mecservice” SA. În motivarea cererii a invocat că în baza titlurilor executorii nr.2-3753/08 din 07 noiembrie 2008 emise de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău şi contractelor de cesiune de creanţe, SC „Mecservice” SA îi datorează suma de 79634,52 lei. Potrivit raportului financiar a debitorului, s-a constatat că întreprinderea nu activează pe parcursul mai multor ani, nu dispune de mijloace financiare pe conturile bancare şi nu dispune de active care ar permite stingerea necondiţionată a restanţei formate.

Astfel, debitorul se află în incapacitatea de plată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Buga Alexandru. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014 cererea introductivă a SC „Mecservice” SA cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de întreprinderea fondată și cererea introductivă a lui Buga Alexandru cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SC „Mecservice” SA au fost conexate într-o singură procedură. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2014 a fost constatată insolvenţa debitorului SC „Mecservice” SA, intentată procedura simplificată a falimentului și desemnat în funcție de lichidator al debitorului SC „Mecservice” SA, II „Timotin Veaceslav”.

Totodată a fost stabilit că termenul-limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor pentru întocmirea tabelului definitiv este de 45 zile calendaristice de la data intrării în procedura simplificată a falimentului, iar termenul de verificare a creanţelor de către lichidator şi comunicare a tabelului definitiv a fost stabilit de 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor. Și a fost numită ședința de validare a creanțelor pentru data de 25 august 2014 orele 14.00.

La data de 15 septembrie 2014, în instanța de insolvabilitate a fost prezentat tabelul definitiv al creanțelor din 12 septembrie 2014. La 15 septembrie 2014, Buga Alexandru în calitate de creditor a depus contestație împotriva creanțelor creditorilor Dascal Vitalie în sumă de 137 000 lei, Bojic-Burdenîi Maia în sumă de 19 200 lei, Burdenîi Valeriu în sumă de 31 200 lei SC „Consultimobil Grup” în sumă de 64 338,26 lei, SC „Trisprocom” în sumă de 87 990,49 lei și ÎCS „Red Union Fenosa” în sumă de 96 392,94 lei solicitînd radierea acestora din tabelul definitiv al creanțelor. În motivarea contestației a invocat că creanţele acestor creditori au fost incluse în tabelul creanţelor contrar art. art. 140, 141 al Legii insolvabilităţii, în lipsa cererilor de admitere a creanţelor din partea presupuşilor creditori.

Mai mult, cererea de admitere a creanțelor înaintată de ICS „Red Union Fenosa” nu este semnată de nici un reprezentant, respectiv, creanța acestuia este prescrisă şi nu este justificată prin hotărîre judecătorească sau titlu executoriu. La 20 octombrie 2014 administratorul SC „Consultimobil Grup” Burdeinîi Valeriu a depus contestație cu privire la creanțele înaintate de creditorul Buga Alexandru solicitînd neadmiterea creanțelor creditorului Buga Alexandru cu radierea acestora din tabelul definitiv al creanțelor. La 24 octombrie 2014, împotriva creanţelor înaintate de creditorul Buga Alexandru contestaţie a fost depusă şi de Bojic-Burdeinîi Maia, solicitînd neadmiterea creanțelor creditorului Buga Alexandru cu radierea acestora din tabelul definitiv al creanțelor.

În motivarea contestațiilor înaintate administratorul SC „Consultimobil Grup” Burdeinîi Valeriu și Bojic-Burdeinîi Maia au invocat că creditorul Buga Alexandru nu a confirmat în instanța de judecată caracterul anulabil, nedefinitiv şi neirevocabil al creanţelor sale întrucît încheierile executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan nr.060-355r/13 din 03 aprilie 2013 cu privire la calcularea dobînzii rezultate din întîrzierea executării şi încheierea nr.060-355r/13 din 23 aprilie 2013 privind încasarea onorariului, cît si contractele de cesiune de creanţe au fost contestate în instanţa de judecată de către SA „Mecservice”. La 24 octombrie 2014, creditorul Bojic-Burdeinîi Maia a mai depus o cerere de admitere a creanţelor în sumă de 14 400 lei, solicitînd totodată și repunerea în termen a cererii.

În motivarea cererii a invocat că suma de 14 400 lei reprezintă salariu neachitat, pentru funcţia de membru a Consiliului SA „Mecservice”, pentru întreagă perioadă de valabilitate a mandatului din 09 decembrie 2009 – 09 decembrie 2013, mărimea remuneraţiei fiind stabilită de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor SA „Mecservice” din 09 decembrie 2009. A mai indicat că nu a fost informată despre intentarea procesului de insolvabilitate și despre dreptul de a se adresa către administratorul, iar SA „Mecservice” SA nu a inclus datele referitoare la datoriile salariale faţă de Bojic-Budeinîi Maia ca membru al Consiliului societății.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2014, au fost respinse ca fiind depuse tardiv contestațiile înaintate de administratorul SC „Consultimobil Grup” Burdeinîi Valeriu și Bojic-Burdeinîi Maia, respinsă ca depusă tardiv cererea Maiei Bojic-Burdeinîi de admitere a creanţelor şi respinse ca neîntemeiate contestaţiile înaintate de Buga Alexandru. La 11 noiembrie 2014, Buga Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului casarea încheierii contestate în partea respingerii contestației cu privire neadmiterea creanțelor creditorilor Dascal Vitalie, Bojic-Burdenîi Maia, SC „Consultimobil” Grupc”, SC „Trisprocom” și ÎCS „Red Union Fenosa” cu radierea lor din tabelul definitiv al creanțelor cu emiterea unei noi încheieri prin care contestația să fie admisă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Buga Alexandru, casată încheierea primei instanțe în partea respingerii contestației lui Buga Alexandru și în partea casată restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în rest încheierea primei instanțe a fost menținută. La data de 21 ianuarie 2015, Bojic-Burdeinîi Maia a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 27 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate în partea respingerii cererii cu privire la validarea creanțelor, soluționarea prin decizie problema în fond și emiterea unei noi încheieri prin care să fie admisă cererea de validare a creanțelor față de SC „Mecservice” SA și să fie inclusă creanța în mărime de 14 400 lei în tabelul definitiv al creanțelor.

În motivarea recursului a invocat că instanța de insolvabilitate neîntemeiat a respins ca tardiv cererea cu privire la admiterea creanțelor, deoarece cererea scrisă cu privire la recunoașterea și validarea creanțelor pentru a fi incluse în tabelul preliminar al creanțelor a fost depusă conform art. 140 alin. (4) al Legii insolvabilității, în termenul de 45 de zile stabilit prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014. Iar, la 24 octombrie 2014, după ce a aflat despre contestaţiile depuse de Buga Alexandru şi avînd bănuieli asupra respectării procedurii de validare a creanţelor în calitate de creditor a înaintat instanţei cerere de admitere a creanţelor în sumă de 14400 lei, care reprezintă salariul neachitat, pentru funcţia de membru al Consiliului SC „Mecservice” SA pentru întreaga perioadă de valabilitate a mandatului, din 09 decembrie 2009 şi pînă pe 09 decembrie 2013, mărimea remuneraţiei fiind stabilită de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor SA „Mecservice” din 09 decembrie 2009. Susține că creanța sa față de debitorul SC „Mecservice” SA se confirmă prin procesul-verbal din 09 decembrie 2009 al Adunării generale extraordinare a acţionarilor societății din care rezultă că a fost desemnată în funcţia de membru al Consiliului societăţii cu salariul de 300 de lei lunar.

Susține că a activat pe durata mandatului de membru al Consiliului societăţii, care a început la 09 decembrie 2009 şi a expirat la data de 09 decembrie 2013, iar SA „Mecservice” SA ca membrului al Consiliului societăţii, îi datorează suma de 14400 lei. Menționează că durata mandatului de membru al Consiliului societăţii pe acţiuni rezultă li din art. 66 alin. (1) din Legea privind societăţile pe acţiuni și pct. 38 al. (1) al Statutului SC „Mecservice” SA și este valabil pe o perioadă nu mai mare de 4 ani.

La fel, invocă recurenta că instanța de insolvabilitate nejustificat a respins cererea cu privire la repunerea în termen a cererii sale de admitere a creanţelor, deoarece nu a cunoscut și nu i-a fost comunicat despre faptul că urmează să depună cererea de validare a creanțelor în instanța de insolvabilitate, iar fiind interesată de a recupera creanțele salariale s-a adresat cu cerere scrisă privind validarea creanţelor faţă de SC „Mecservice” SA, care nu a notificat-o și nu a inclus în raportul întocmit datele referitoare la datoriile salariale față de ea ca membru al Consiliului societăţii. Afirmă că, în acest sens a şi a solicitat instanţei aplicarea prevederile art. 145 alin. (2) din Legea insolvabilităţii și a o repune în termen cu examinarea şi validarea cererii de admitere a creanţelor, fără a fi lipsită de drepturile prevăzute la alin. (1) din același articol, întrucît încălcarea procedurii de notificare nu a avut loc din vina sa în calitate de creditor.

Mai invocă că imposibilitatea prezentării în instanţă pentru verificarea documentelor anexate la dosar este îndreptățită de starea de sănătate a fiicei sale Burdeinîi Olga născută la 27 decembrie 1996 care din copilărie are gr. I de invaliditate și nu poate fi lăsată de una singură, fără întreţinător, fapt ce se confirmă prin certificatul de dezabilitate şi capacitate de muncă şi a legitimaţiei de pensionar al copilului invalid. Astfel, consideră că este justificată necesitatea aplicării prevederilor art. 145 alin. (1), (2) şi (4) din Legea insolvabilităţii, și repunerea în termen cu examinarea şi validarea cererii de admitere a creanţelor faţă de debitorul SC „Mecservice” SA, cu atît mai mult că încălcarea procedurii de notificare nu a avut loc din vina sa în calitate de creditor, iar termenul de înaintare a creanţelor nu a fost respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului.

În context cu referire la prevederile art. 145 din Legea insolvabilităţii și art. 270 CPC, susține că instanța de insolvabilitate a respins cererea de admitere a creanțelor ca depusă tardiv fără ași argumenta concluziile în acest sens, prin ce a creat o posibilitate favorabilă pentru Buga Alexandru, care are drept scop nerecunoașterea drepturilor altor creditori și în consecință preluarea controlului asupra procesului de faliment și lichida re ca unic creditor. Totodată, recurenta invocînd reglementările art. 116 CPC, solicită repunerea în termenul de atac cu recurs din motiv că încheierea contestată nu i-a fost expediată pentru cunoștință în modul stabilit. Despre existența încheierii din 27 octombrie 2014, a aflat după emiterea deciziei Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2014 și doar la 17 ianuarie 2015, a depus o cerere prin care a solicita să-i fie eliberată pentru cunoștință copia încheierii contestate.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi la art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, şi care indică că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care au fost respinse ca depuse tardiv contestaţiile înaintate de Burdeinîi Valeriu şi Bojoc- Burdeinîi Maia şi respinsă ca depusă tardiv cererea Maiei Bojic-Burdeinîi de admitere a creanţelor, a fost emisă la 27 octombrie 2014. Iar prin prisma normelor enunţate, este cert că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii menţionate a expirat la 11 noiembrie 2015. Cu toate acestea, recursul împotriva acestei încheieri a fost declarat de către Bojic-Burdeinîi Maia numai la 21 ianuarie 2015, respectiv în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 8 a Legii insolvabilităţii.

Este de menţionat că faptul depunerii recursului în afara termenului legal, se atestă prin însuşi solicitarea recurentei cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare, care, însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurenta nu a invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. Or, din sensul art. 116 alin.(1) şi (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). De altfel, însuşi invocarea recurentei în cererea de recurs precum că dânsa a aflat despre existenţa încheierii contestate, doar după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 decembrie 2014, atestă în plus că recursul depus de ultima la 27 ianuarie 2015 este cu încălcarea termenului prevăzut de lege.

Acesta deoarece, aflînd despre data emiterii încheierii primei instanţe, precum şi soluţia acesteia, Bojic-Burdeinîi Maia urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen hotărârea judecătorească, pe cînd cu cererea de a-i fi eliberată copia încheierii din 27 octombrie 2014, recurenta s-a adresat doar la data de 17 ianuarie 2015, astfel abuzînd de drepturile sale procesuale. Drept care este dedus şi din prevederile art. 56 alin. (3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. La fel şi art. 61 alin. (1) CPC prevede că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva încheierii primei instanţe în afara termenului legal, recurenta Bojic-Burdeinîi Maia a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Prin urmare, cerinţa de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menţionate şi având în vedere faptul că recurenta, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul declarat de Bojic-Burdeinîi Maia ca tardiv, cu menţinerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge cererea Maiei Bojic-Burdeinîi cu privire la repunerea în termen de declarare a recursului. Se respinge recursul declarat de Bojic-Burdeinîi Maia ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2014 în partea prin care a fost respinsă ca depusă tardiv contestaţia înaintată de Bojic-Burdeinîi Maia şi respinsă ca depusă tardiv cererea Maiei Bojic-Burdeinîi de admitere a creanţelor. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva