3ra-348/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – Gh. Balan dosarul nr. 3ra-348/15 instanţa de apel –V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 20 august 2014 c o n s t a t ă La 25 februarie 2013 IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, care pe parcurs a fost completată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 30 iulie 2012 Biroul Vamal Chişinău a întocmit actul de audit postvămuire nr. 38 prin care a constatat că, mărfurile importate în baza declaraţiei vamale 3019122673 din 02 noiembrie 2011 (cu lipsuri) şi declaraţia vamală 3003110163 din 16 noiembrie 2011 (ca fiind acoperite lipsurile) nu sunt identice, mărfurile: monitor „IC” (IC Monitoren) – 2 buc., monitor pentru pacienţi „Umcu” („Surveillance monitoren”) – 2 buc., aparat cu ultrasunet pentru dizolvarea calciului în vizica urinară (model de masă) „Umcu” („Ultrasonic cleaner”) – 1 buc., au fost casate în baza unui act semnat de reprezentanţii instituţiei fără a avea la bază careva evaluări sau concluzii de la întreprinderi sau instituţii specializate.

Conform deciziei de regularizare nr. 266 din 30 iulie 2012, în urma constatării lipselor de mărfuri şi trecerea la pierderi a mărfurilor casate fără obţinerea unor încheieri sau careva concluzii de la întreprinderi sau instituţii specializate, urmează să fie recalculate şi încasate conform art. 35, art. 127/5 pct. (1) lit. c), art. 127/13, art. 129, art. 202/3 al. (2) lit. e) Cod vamal, drepturile de import în sumă de 21819,93 lei, dintre care TPV – 449,90 lei, TV – 710,81 lei, TVA – 20659 lei, penalitatea – 1987,32 lei. Reclamantul consideră ilegale actele enunţate şi solicită anularea acestora, or conform art. 28 lit. d) şi pct. 5 al Notei la anexa nr. 2 a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, taxa vamală şi taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat.

Facilitatea dată este reglementată şi de art. 124 al. (2) lit. a) şi art. 103 al. (5) Cod fiscal, care prevede că TVA nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor importate, destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru importul şi/sau livrările de mărfuri, servicii definite ca ajutoare, în modul stabilit de Guvern. Întru reglementarea importurilor de mărfuri definite ca ajutor umanitar a fost adoptată Legea cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova nr. 1491 din 28 noiembrie 2002 şi Hotărîrea Guvernului cu privire la comisia interdepartamentală pentru ajutoare umanitare nr. 653 din 02 iunie 2003. Conform art. 127/13 Cod vamal, decizia de regularizare poate fi atacată, în caz de dezacord, în conformitate cu prevederile prezentului cod.

La fel, rezultatele auditului postvămuire pot fi contestate de către persoana auditată, în conformitate cu procedurile stabilite de legislaţie (art. 202/9 al. (4) Cod vamal). Conform legilor enunţate mai sus, importurile şi vămuirea mărfurilor definite ca ajutoare umanitare se permit în baza demersului din partea recepţionarului/distribuitorului de ajutoare umanitare către Agenţia de Rezerve materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare; planului de distribuire a ajutoarelor umanitare; scrisorii de donaţie din partea donatorului; facturii-invoice în baza căreia se efectuează importul cu indicarea conţinutului, valorii mărfurilor importate, cantităţii şi unităţii de măsură; avizului Ministerului Sănătăţii pentru introducerea în ţară a medicamentelor, consumabilelor, echipamentului medical; autorizaţiei Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Susţine că toate aceste acte au fost prezentate pîrîtului în vederea importului şi vămuirii mărfurilor definite ca ajutoare umanitare. Mai mult ca atît, întru argumentarea depistării lipsurilor, din partea spitalului a fost prezentat procesul-verbal din 02 noiembrie 2011 prin care administraţia spitalului a constatat lipsuri la deschiderea ajutorului umanitar de la fundaţia „Stichting Werkgroep Urgenta” din Olanda. A fost prezentată şi scrisoarea adresată Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei din 05 decembrie 2011, prin care spitalul a informat despre lipsurile depistate. Ulterior, în baza declaraţiei vamale 3003110163 din 16 noiembrie 2011, prin poştă rapidă au mai fost importate mărfuri ca fiind acoperite lipsurile.

Reclamantul indică că, constatarea faptului că IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” chipurile ar fi utilizat mărfurile în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, nu poate fi efectuată prin constatarea divergenţelor DV 3019122673 din 02 noiembrie 2011 (cu lipsuri) şi DV 3003110163 din 16 noiembrie 2011 în baza căreia au fost livrate lipsurile, în cazul în care acestea au fost întocmite conform legislaţiei în vigoare. Totodată, divergenţele dintre declaraţiile vamale nu schimbă în esenţă şi nu afectează destinaţia mărfurilor venite ca ajutor umanitar din partea fundaţiei „Stichting Werkgroep Urgenta” din Olanda. Ba mai mult, reclamantul şi anterior a importat ajutoare umanitare, iar la organul vamal nu au apărut vreodată careva obiecţii vis-a-vis de exactitatea şi complexitatea informaţiei prezentate.

A mai indicat că, inspectorul vamal care a efectuat vămuirea mărfurilor umanitare nu a întreprins toate măsurile necesare pentru asigurarea controlului vamal mărfurilor importate în cauză prin prisma corespunderii lor cu actele de import. În acest context, rezultă că pîrîtul a ignorat obligaţiile atribuite Serviciului Vamal privind asigurarea respectării şi executării legislaţiei vamale, contribuirea la dezvoltarea relaţiilor economice externe, apărarea intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte. Deci, rezultă că nu din vina reclamantului, ci a pîrîtului marfa umanitară importată după cantitatea de facto nu a coincis cu datele din declaraţia vamală la nr. 3019122673 din 02 noiembrie 2011, iar faptul livrării mărfurilor cu lipsuri nu a fost reflectat formal de colaboratorul vamal.

Prin urmare, odată cu vămuirea mărfurilor importate din Olanda, cu scutirea acestora de la plata drepturilor de import, IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” şi-a onorat obligaţiile vamale care s-au şi stins. În ceea ce priveşte mărfurile casate, conform actului de scoatere de la bilanţ a albiturilor, garniturilor de pat, instrumentului, inventarului gospodăresc şi de producere, forma nr. 443 din 30 noiembrie 2011, avînd constatarea donatorii de ajutoare umanitare din Olanda au fost casate următoarele mărfuri: monitor „IC” – 2 buc., cu valoarea în vamă de 4646,10 lei; monitor pentru pacienţi „Umcu” – 2 buc., cu valoarea în vamă de 1858,44 lei; aparat cu ultrasunet pentru dizolvarea calciului în vizica urinară (model de masă) „Umcu” – 1 buc., cu valoarea în vamă de 929,22 lei.

Or, conform Standardului Naţional de Contabilitate 2, obiectele de mică valoare trec la pierderi fără a avea la bază careva evaluări sau concluzii de la întreprinderi sau instituţii specializate, fapt însă neglijat de pîrît. Ba mai mult, după scoaterea mărfurilor de la bilanţ, acestea nu au fost distruse sau deteriorate şi nici nu au fost utilizate în alte scopuri, ci sunt depozitate pentru folosirea eventuală în calitate de piese de schimb, fapt confirmat prin actul de păstrare din 30 noiembrie 2011. În vederea evitării producerii unor prejudicii în dauna clinicii, reclamantul a fost nevoit de a achita drepturile de import în sumă de 21819,93 lei. Susţine că a respectat procedura prealabilă de soluţionare a pricinii.

Astfel, la data de 06 septembrie 2012 reclamantul s-a adresat Biroului Vamal Chişinău cu o notă extrajudiciară prealabilă repetată privind anularea actului de audit post-vămuire şi a deciziei de regularizare, însă prin scrisoarea din 19 septembrie 2012 pîrîtul a respins- o ca neîntemeiată. La 06 septembrie 2012 reclamantul s-a adresat cu o notă extrajudiciară prealabilă şi Serviciului Vamal, ca organ ierarhic superior, însă prin scrisoarea din 12 septembrie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată. Şi anterior, la data de 14 august 201, IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” s-a adresat organului vamal cu cerere prealabilă privind anularea actelor emise, însă prin răspunsul şefului Biroului Vamal Chişinău, Mihail Filimon, din 30 august 2012 aceasta a fost respinsă.

În circumstanţele date, reclamantul nu a omis termenul de adresate în judecată. Cere IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” anularea actului de audit post- vămuire nr. 38 din 30 iulie 2012, anularea deciziei de regularizare nr. 266 din 30 iulie 2012, restituirea de către Biroul Vamal Chişinău în beneficiul reclamantului a sumei de 21819,93 lei cu titlu de încasare a drepturilor de import, încasarea de la pîrît a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 20 august 2014, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 20 august 2014. La 27 ianuarie 2015 IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au examinat just, corect şi multiaspectual fondul cauzei, prin ce au lezat dreptul recurentului la un proces echitabil, instanţele au încălcat normele de drept material şi procedural. Or, instanţele nu şi-au motivat vădit de suficient hotărîrile adoptate, expunîndu-se limitat doar la prevederile art. 236-241 CPC, care nu sunt corelative cu pricina dată. Ba mai mult, nu au dat apreciere cadrului legal invocat de recurent în argumentarea acţiunii sale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul IMSP ”Spitalul Clinic Sfînta Treime” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat