2ra-339/15 — Restabilirea în funcție, încasarea plății pentru concediile medicale și încasarea prejudiciului moral

prima instanță: E. Palanciuc dosarul 2ra-339/15 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Lîsaia Zinaida, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lîsaia Zinaida către Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău privind încasarea salariului pentru perioada aflării în concediu medical şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Lîsaia Zinaida şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 martie 2014, c o n s t a t ă: La 09 decembrie 2013, Lîsaia Zinaida a depus cerere de chemare în judecată către Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău privind încasarea salariului pentru perioada aflării în concediu medical şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 09 ianuarie 2013, a fost angajată la lucru în calitate de medic infecţionist, în baza contractului individual de muncă nr. 3, pe perioada 09 ianuarie 2013 – 09 iulie 2013. Mai indică că ulterior, la 08 iulie 2013 s-a îmbolnăvit, fapt pentru ce i s-a eliberat certificat de concediu medical care sa prelungit pînă la 09 noiembrie 2013, despre acest fapt reclamanta a anunţat administraţia Spitalului Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun.

Chişinău. Reclamanta menţionează că, la 27 iunie 2013, a primit scrisoare de la pîrît, prin care a fost informată că contractului individual de muncă încheiat între aceasta şi Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău la 09 ianuarie 2013, urmează a fi reziliat începînd cu 10 iulie 2013. Ulterior, la 10 iulie 2013, a primit un nou comunicat cu nr. 269 de la pîrît, prin care a fost informată că contractul individual de muncă încetează începînd cu 10 iulie 2013. Menţionează că, la 09 noiembrie 2013, s-a prezentat la Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău cu toate certificatele medicale cu solicitarea de a i se achita sumele datorate ce reies din aflarea acesteia în concediu medical.

Ulterior, la 27 noiembrie 2013, reclamanta s-a adresat cu o scrisoare privind prelungirea concediului de odihnă şi respectiv a contractului individual de muncă în legătură cu aflarea acesteia în concediu medical începînd cu 08 iulie 2013. Astfel, prin scrisoarea nr. 343 din 27 noiembrie 2013, a primit răspuns prin care i s-a refuzat cerinţele din motiv că contractul său individual de muncă a fost reziliat începînd cu 10 iulie 2013. Reclamanta Lîsaia Zinaida solicită restabilirea la locul de muncă, a obliga Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău de a achita concediul medical pe perioada 10 iulie 2013 – 09 noiembrie 2013, precum şi încasarea de la pîrît în beneficiul acesteia a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 martie 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Lîsaia Zinaida către Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase din mun. Chişinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Lîsaia Zinaida şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 martie 2014. Prin cererea din 16 decembrie 2014, precum şi prin cererea suplimentară din 20 martie 2015, Lîsaia Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 martie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurenta Lîsaia Zinaida a indicat că consideră decizia Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2014 ilegală şi neîntemeiată deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lîsaia Zinaida, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Lîsaia Zinaida, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lîsaia Zinaida ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Lîsaia Zinaida. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Maria Ghervas Dumitru Mardari