2ra-2227/13 — Anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a penalităţii de întârziere, asigurarea unui curs de formare profesională, şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: M. Moraru dosarul nr. 2ra-2227/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, Gh. Scutelnic, A. Rotaru DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Galina Stratulat examinând recursul declarat de Buga Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buga Petru împotriva Instituţiei medico-sanitare publice Spitalul raional Ungheni, cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a penalităţii de întârziere, asigurarea unui curs de formare profesională, şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de către Buga Petru, şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 09 august 2012, c o n s t a t ă: La 26 martie 2012 Buga Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva IMSP SP Ungheni, cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a penalităţii de întârziere, asigurarea unui curs de formare profesională, şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat la IMSP SP Ungheni (secţia internare) în funcţia de medic-internist de la 03 aprilie 2006. Prin ordinul nr. 212 din 29 noiembrie 2011 emis de către pârât, a fost preavizat despre concedierea din funcţie la 29 decembrie 2011 din motiv că nu corespunde funcţiei deţinute ca urmare a unei calificări insuficiente confirmate prin hotărârea comisiei de atestare aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p din 10 octombrie 2011 „Cu privire la atestare”.

Menţionează că la data de 29 decembrie 2011 toată ziua s-a aflat la muncă conform graficului de lucru, însă de către administraţia spitalului nu au fost îndeplinite formalităţile necesare eliberării sale din funcţie, precum emiterea ordinului de concediere, achitarea salariului şi a plăţilor restante, înmânarea carnetului individual de muncă în pofida cererii exprese în acest sens, abia după orele 17.00 fiind convocată şedinţa comună a Comitetului sindical şi directorului IMSP SP 1 Ungheni, unde a fost discutată problema acordului preliminar al sindicatului pentru concedierea sa.

Pretinde reclamantul că nici la 03 ianuarie 2012 ordinul de concediere nu a fost emis, el recepţionând de la secţia resurse umane a IMSP SP Ungheni o copie de pe ordinul nr. 115 din 29 decembrie 2011 fără a fi semnat în modul corespunzător de către directorul instituţiei medicale, iar în carnetul său de muncă primit în aceeaşi zi fiind indicat ordinul de concediere nr. 114 din 29 decembrie 2011, ordinul respectiv nefiindu-i de fapt adus la cunoştinţă. Susţine că pârâtul în mod deliberat l-a tratat în mod discriminator în raport cu alţi salariaţi şi nu i-a asigurat perfecţionarea profesională o dată la 5 ani, din anul 1992 ignorând arbitrar cererile dânsului în vederea profesionalizării medicale, ceea în rezultat a condiţionat constatarea necorespunderii funcţiei deţinute şi concedierea.

Consideră reclamantul că pârâtul IMSP SP Ungheni l-a eliberat ilegal din funcţia ocupată de medic-internist, reţinându-i eliberarea carnetului de muncă, salariului şi altor plăţi restante, precum şi în mod intenţionat şi cu rea-credinţă nu i-a asigurat perfecţionarea profesională, în consecinţă privându-l abuziv de dreptul garantat la muncă.

Solicită reclamantul anularea ordinelor nr. 114 şi nr. 115 din 29 decembrie 2011 emise de către directorul IMSP SP Ungheni, restabilirea în funcţia de medic- internist al secţiei de internare, obligarea pârâtului să-i asigure cursul de formare profesională „Boli interne”, încasarea de la IMSP SP Ungheni în beneficiul său a salariului restant în sumă de 2 792,64 lei cu compensarea pentru reţinerea plăţii acestuia în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, a salariului pentru absenţa forţată de la muncă începând cu 29 decembrie 2011 în mărimea salariului tarifar de 1 800 lei pe lună şi a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 09 august 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Buga Petru, şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 09 august 2012. La 29 aprilie 2013 Buga Petru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de admiterea integrală a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei, astfel îngrădindu-i într-un mod inacceptabil dreptul garantat la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată de pe decizia instanţei de apel din 22 noiembrie 2012 a fost recepţionată de către recurent la 12 martie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. 2 La 31 mai 2013 în adresa intimatului IMSP SP Ungheni a fost expediată copia recursului declarat de către Buga Petru cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 15 iulie 2013 IMSP SP Ungheni a depus referinţă la recursul declarat de către Buga Petru în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 117 alin. (1) CPC, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii. În conformitate cu art. 122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Potrivit art. 119 alin. (1) CPC, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare.

Conform art. 86 alin. (1) lit. e) Codul Muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată – se admite pentru constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărîre a comisiei de atestare. Potrivit pct. 37 din Regulamentul cu privire la atestarea medicilor şi farmaciştilor din Republica Moldova aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 75-p§1 din 02 iunie 2011, decizia Comisiei de atestare despre necorespunderea medicului/farmacistului funcţiei ocupate reprezintă temei pentru rezilierea contractului individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 86 pct. e) al Codului muncii al Republicii Moldova.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copiile de pe ordinele nr. 212 din 29 noiembrie 2011 „Cu privire la preavizarea medicului Buga Petru în legătură cu concedierea din funcţie”, nr. 214 din 29 noiembrie 2011 „Cu privire la stabilirea zilei libere din săptămână medicului Buga Petru pentru căutarea unui post de lucru”, nr. 115 din 29 decembrie 2011 „Cu privire la concedierea medicului Buga Petru în legătură cu necorespunderea funcţiei ocupate” emise de către directorul IMSP SP Ungheni, copia de pe procesul-verbal al şedinţei 3 Comitetului sindical IMSP SP Ungheni din 29 decembrie 2012, precum şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă în mod cert faptul că concedierea recurentului-reclamant Buga Petru din funcţia deţinută de medic-internist (secţia internare IMSP SP Ungheni) a fost efectuată având ca temei decizia Comisiei de atestare a medicilor, aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p§8 din 10 octombrie 2011 „Cu privire la atestare”, prin care s-a stabilit că medicul Buga Petru posedă o calificare profesională insuficientă şi astfel nu corespunde funcţiei ocupate de medic-internist.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că la materialele dosarului lipseşte vreo copie de pe decizia respectivă a Comisiei de atestare în medicină, aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p§8 din 10 octombrie 2011 „Cu privire la atestare”, instanţa de recurs fiind în imposibilitate să stabilească conţinutul exact al deciziei menţionate, precum şi să evalueze concluziile Comisiei în raport cu argumentele recursului şi circumstanţele de drept ale cauzei.

În condiţiile enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia Comisiei de atestare aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p§8 din 10 octombrie 2011, reprezintă un înscris imperativ şi pertinent la cazul prezentului litigiu de muncă, care a servit ca fundament juridic principal pentru declanşarea speţei, absenţa acestuia la materialele dosarului condiţionând imposibilitatea examinării multilaterale, complexe şi detaliate a pretenţiilor în fond.

Ţinând cont de necesitatea consultării obligatorii a întregului suport probatoriu pe marginea prezentului litigiu în vederea soluţionării juste a acestuia, în prim plan anume a actului care a servit temei pentru eliberarea din funcţie a recurentului- reclamant Buga Petru – decizia Comisiei de atestare aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p§8 din 10 octombrie 2011, instanţa de recurs conchide asupra necesităţii remiterii pricinii spre rejudecare. În situaţia când instanţa de recurs este în imposibilitate la examinarea pricinii în ordine de recurs să administreze dovezi noi conform art. 442 alin. (2) CPC, la cazul din speţă fiind necesară familiarizarea cu întreg ansamblul probelor, inclusiv acele care sunt actualmente lipsă la materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă lipsa suportului probatoriu pertinent la cazul litigiului, şi anume a deciziei Comisiei de atestare aprobată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 142-p§8 din 10 octombrie 2011, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Buga Petru, a casa integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă. 4 La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Buga Petru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buga Petru împotriva Instituţiei medico-sanitare publice Spitalul raional Ungheni, cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi a penalităţii de întârziere, asigurarea unui curs de formare profesională, şi repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Galina Stratulat 5