2ra-1534/14 — Încasarea indemnizaţiei de concediu, ajutorului material şi a prejudiciului cauzat

dosarul nr. 2ra-1534/14 prima instanţă: M. Malanciuc instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi, DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Ion Corolevschi, Svetlana Novac, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de declarat de Ivan Rotaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Rotaru împotriva Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni, cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, a ajutorului material şi a dobînzii de întîrziere.

împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ivan Rotaru şi menţinută hotărârea judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013. c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2011, Ivan Rotaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei pentru Statistică Ungheni, cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, a ajutorului material, şi a dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 01 aprilie 1998, în temeiul ordinului nr. 8/c şi în baza contractului individual de muncă, a fost angajat în Direcţia pentru Statistică Ungheni în funcţie de economist. În perioada de timp din 03 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2008 a activat la direcţia în cauză în calitate de specialist-coordonator pentru efectuarea cercetărilor vizând forţa de muncă şi bugetul gospodăriilor casnice.

Susţine reclamantul că, conform ordinului Biroului Naţional de Statistică a Republicii Moldova nr. 118 din 20 noiembrie 2008 “Cu privire la rotaţia UPE-urilor şi redistribuirea acestora în cadrul centrelor de colectare a datelor din cadrul EMDOS” s- a exclus din activitatea de cercetare, centrul de cercetare Sculeni şi Cetireni.

Ca urmare, prin ordinul Direcţiei de statistică a r-ului Ungheni din 20 decembrie 2008, reclamantul a fost înştiinţat contra semnătură despre reducerea sa din direcţia respectivă, începând cu 31 decembrie 2008. Menţionează că, la 31 decembrie 2008 administraţia Direcţiei de Statistică a r- ului Ungheni a emis ordinul nr. 78-p de încetare a contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, în legătură cu expirarea acestuia în temeiul art. 82 lit. f) Codul Muncii, indicându-se şi faptul că Ivan Rotaru beneficiază pentru perioada de 1 lucru 01 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008 de indemnizaţie, pentru concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice (1 an şi 9 luni). Totodată a stipulat că, contractul individual de muncă a fost încheiat conform art. 49 din Codul Muncii, unde în pct. 6 din contract s-a indicat că la concediul anual, salariatului i se acordă ajutor material pentru tratament în mărime de 2 salarii lunare.

A indicat că pentru perioada de 49 zile calendaristice indemnizaţia de concediu şi ajutoarele materiale sunt concomitente. Astfel, pe această perioadă de timp reclamantului îi revin 3,5 ajutoare materiale. În pofida acestui fapt, Direcţia raională pentru statistică a r-ului Ungheni, pentru perioada respectivă i-a calculat reclamantului indemnizaţia pentru concediu nefolosit în sumă de 2026,86 lei pentru 49 zile calendaristice şi ajutorul material în sumă de 4446 lei, fapt cu care acesta nu este de acord deoarece calculul a fost efectuat incorect.

A menţionat Ivan Rotaru că la recalcularea corectă a indemnizaţiei de concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice era necesar de inclus în calcul salariul de bază pe lunile octombrie în mărime de 1088,01 lei, noiembrie în sumă de 1370,99 lei şi respectiv decembrie în mărime de 1346,54 lei ale anului 2008 în sumă totală de 3805,54 lei, la care urmează de adăugat premia totală de 1500 lei şi recalcularea salariului în luna noiembrie, pentru luna octombrie a anului 2008 în sumă de 456,48 lei, iar în total 5762,02 lei. Ulterior suma totală urmează a fi împărţită la 66 zile lucrătoare pe perioada de lucru de 3 luni şi este egală cu 87,3 lei, 66 zile lucrătoare : 92 zile calendaristice = 0,7173913 – coeficient 87,3 x 0,7173913 este egal cu 62,63 lei pentru fiecare zi calendaristică, suma care urmează a fi înmulţită la 49 zile calendaristice şi care demonstrează că era necesar să-i achite 3068,87 şi nicidecum 2026,86 lei.

Însă restanţa de 1086,05 lei nu i-a fost achitată până în prezent. Totodată invocă că, la recalcularea ajutoarelor materiale conform contractului individual de muncă se revenea 28 zile calendaristice anuale. Luând în considerare faptul că reclamantul a activat în calitate de specialist-coordonator timp de un an şi nouă luni, ceea ce constituie 7 trimestre, iar pentru fiecare trimestru se alocă câte 0,5 ajutoare materiale, susţine că dânsul urma să beneficieze pe perioada respectivă de 3,5 ajutoare materiale, dar nu de 3 ajutoare calculate incorect de Direcţia raională de Statistică a r-ului Ungheni. Ca rezultat, a indicat că până în prezent, restanţa la salariu de 2276,36 lei, nu i-a fost achitată.

Astfel, cumulând restanţele la salariu de 1086,05 lei şi respectiv de 2276,36 lei, a menţionat că suma totală neplătită acestuia în calitate angajat la Direcţia pentru Statistică a r-ului Ungheni este de 3362,41 lei. Tododată a invocat şi faptul că Direcţia pentru Statistică a r-ului Ungheni este obligată să-i achite suplimentar la suma neplătită de 3362,41 lei, pe perioada de timp de la 01 ianuarie 2009 şi până la 15 aprilie 2011, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din această sumă şi anume de 2805,60 lei. A menţionat şi faptul că, suma de 4446 lei cuvenită pentru 3 ajutoare materiale, i s-a plătit cu întârziere de 346 zile calendaristice, deci suplimentar urmează să i se achite reclamantului şi suma de 1539,70 lei.

Solicită reclamantul Ivan Rotaru, încasarea din contul Direcţiei pentru Statistică a r-ului Ungheni restanţa la indemnizaţia pentru concediu nefolosit în mărime de 2 1086,05 lei, restanţa pentru 3,5 ajutoare materiale în sumă de 2276,36, 0,1 la sută din suma neplătită de 3362,41 lei, pentru fiecare zi de întîrziere pe perioada de timp de la 01 ianuarie 2009 şi pînă la 15 aprilie 2011 şi anume 2805,60 lei, 0,1 la sută din suma de 4446 lei în calitate de ajutoare materiale achitate cu întârziere de 346 zile calendaristice ce constituie suma de 1539,70 lei, iar în total să fie încasat din contul Direcţiei pentru Statistică a r-ului Ungheni în beneficiul reclamantului suma de 7707,71 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2012 acţiunea reclamantului a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012 s-a admis apelul declarat de către Ivan Rotaru cu casarea hotărârii Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2012 şi restituirea cauzei la rejudecare, având ca temei nemotivarea hotărârii în cauză, lipsa probelor concludente puse la baza hotărârii, precum şi aplicarea eronată a normelor de drept procedural. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013 s-a admis parţial cererea reclamantului Ivan Rotaru cu încasarea din contul Direcţiei pentru Statistică a r-ului Ungheni în beneficiul lui Ivan Rotaru a sumei de 1539,70 lei, în rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ivan Rotaru cu menţinerea hotărârii judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013. În dezacord cu decizia enunţată, la 21 februarie 2014, precum şi la 26 februarie 2014, Ivan Rotaru a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri. În motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.

Or, materialele pricinii atestă că, decizia instanţei de apel a fost expediată lui Ivan Rotaru la data de 17 ianuarie 2013 (f.d.98). Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014 recursul declarat de Ivan Rotaru a fost considerat admisibil. Potrivit art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. 3 În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

La 29 aprilie 2014 Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni, a depus referinţă, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de Ivan Rotaru şi obiecţiile expuse în referinţa Direcţiei pentru statistică a r- ului Ungheni, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, din următoarele considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 122 CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că prin prezenta cerere de recurs, recurentul Ivan Rotaru pretinde asupra ilegalităţii calculării de către intimat, Direcţia pentru statistică a r-ului Ungheni, a ajutorului material de concediere, făcând trimitere inclusiv la pct. 6 din contractul de muncă încheiat între părţi, în care este prevăzut că salariatul beneficiază de 2 ajutoare materiale plătibile anual. Instanţa de recurs reţine că potrivit carnetului de muncă al recurentului seria/nr.

AA 0084567 la data de 03 ianuarie 2006 în temeiul ordinului nr. 4 din 03 ianuarie 2006 Ivan Rotaru a fost transferat în cadrul Direcţia pentru statistică a r-ului Ungheni în funcţie de specialist coordonator, categoria de salarizare 14, iar la 31 decembrie 2008 în temeiul ordinului nr. 78p din aceeaşi zi, recurentul a fost eliberat din funcţia deţinută în legătură cu expirarea termenului contractului de muncă, conform art. 82 lit. f) Codul Muncii al Republicii Moldova (vol. I f.d. 11). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie atenţionează asupra aplicării corecte la examinarea prezentei pricini a prevederilor art. 119 Codul Muncii în care se stipulează expres că în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea concediilor de odihnă anuale nefolosite.

4 Ca urmare, luând în considerare prevederile contractului individual de muncă încheiat între părţi şi anume pct. 6 din contract, care prevede că salariatul beneficiază de 2 ajutoare materiale anuale, raportat la perioada efectiv lucrată de către recurent în calitate de specialist coordonator, de la 03 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2008, acesta urma să beneficieze de 3,5 ajutoare materiale şi nu de 3 care de fapt au fost calculate de Direcţia pentru statistică a r-ului Ungheni. Totodată conform pct. 5 al contractului individual de muncă încheiat între părţi, concediul anual al salariatului constituie 28 zile calendaristice.

Făcând referire la punctul sus-indicat din contractual de muncă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că pentru perioada de 1 an, 9 luni şi 29 zile în care recurentul a lucrat în cadrul Direcţiei pentru statistică a r-ului Ungheni în calitate de specialist-coordonator, acesta urma să beneficieze de indemnizaţie pentru concediu nefolosit calculată proporţional perioadei lucrate. Astfel indemnizaţia pentru concediu nefolosit, calculată lui Ivan Rotaru şi indicată în Nota raport a Biroului Naţional de Statistică din 30 iunie 2011, nu corespunde perioadei lucrate de către recurent. Judecătoria Ungheni nu a ţinut cont de aceste circumstanţe şi a dispus admiterea parţială a acţiunii cu încasarea de la Direcţia pentru statistică a r-ului Ungheni în beneficiul lui Ivan Rotaru a sumei de 1539,70 lei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, contrar prevederilor enunţate, hotărîrea primei instanţe în pricina dată se întemeiază pe aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, hotărîrea neavînd putere de convingere. În conformitate cu art. 373 alin. (4) CPC, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Curtea de Apel Bălţi nu a reparat eroarea primei instanţe, menţinînd hotărîrea Judecătoriei Ungheni. Potrivit art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform alin. (2) lit. b), al art. 432 CPC se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Instanţa de recurs reţine că Curtea de Apel Bălţi în decizia sa din 24 decembrie 2013 a respins apelul declarat de Ivan Rotaru, menţinând hotărârea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013, punând la bază Nota raport al Biroului Naţional de Statistică din 30.06.2011 şi apreciind-o ca probă pertinentă.

5 La rândul său Biroul Naţional de Statistică în formula de calcul a ajutorului material ce urma a fi alocat recurentului Ivan Rotaru a făcut referire la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 504 din 15 mai 1998 cu privire la salarizarea personalului unor instituţii republicane în baza reţelei tarifare unice, hotărâre care de fapt a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1108 din 25 septembrie 2006. Astfel Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că Curtea de apel Bălţi în decizia sa din 24 decembrie 2013 şi-a întemeiat-o pe probe şi calcule care fac referire la un act normativ abrogat şi nu poate fi pus la baza soluţionării litigiului.

Totodată instanţa de recurs a stabilit şi faptul că Curtea de apel Bălţi, în calitate de instanţă de apel nu a elucidat în mod deplin şi corespunzător toate circumstanţele cauzei, apreciind în mod arbitrar probele anexate la materialele cauzei. În acest sens instanţa de recurs face trimitere la decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 în care se indică că recurentul a fost angajat cu un salariu de 600 lei, iar probe că ulterior salariul a fost majorat instanţei nu i s-au prezentat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, concluziile instanţei de apel privind mărimea salariului recurentului Ivan Rotaru, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi cu probele anexate la materialele cauzei.

Astfel din certificatul aprobat prin ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova nr. 239 din 13 decembrie 2010 (vol. II f.d.86) anexat la dosar, rezultă că salariul recurentului Ivan Rotaru pentru anul 2008 (12 luni) afară de plăţile cu caracter unic a fost de 19866,17 lei, fiind indicată totodată şi mărimea exactă a salariului lunar care depăşeşte suma de 600 lei stabilită în decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013. Instanţa de recurs reţine că la adoptarea deciziei din 24 decembrie 2013, Curtea de Apel Bălţi urma să examineze totalitatea probelor şi înscrisurilor anexate la dosar şi să stabilească mărimea corectă a salariului recurentului Ivan Rotaru, în temeiul căruia urmau a fi calculate toate plăţile aferente litigiului dedus judecării cauzei.

În acest sens instanţa de recurs reţine că la cazul din speţă este necesară studierea întregului ansamblu al probelor. În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu prevederile normelor de drept material şi procedural, argumentele invocate de recurent sînt întemeiate, iar erorile judiciare nu pot fi corectate de instanţa 6 de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 şi de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători. La rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele expuse şi să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ivan Rotaru.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Rotaru împotriva Direcţiei pentru statistică a r-ului Ungheni cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, a ajutorului material şi a dobînzii de întîrziere, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Svetlana Novac Oleg Sternioală Tatiana Vieru 7