2r-492/13 — Încasarea indemnizaţiei de concediu, ajutorul material şi a prejudiciului cauzat

prima instanţă: M. Malanciuc dosarul nr. 2r-492/13 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Direcţia pentru statistică a raionului Ungheni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rotaru Ivan împotriva Direcţiei Statistică Ungheni cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, ajutorului material şi a prejudiciului cauzat, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 18 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea Direcţiei Statistică Ungheni cu privire la repunerea în termenul de declararea a apelului şi restituită Direcţiei Statistică Ungheni cererea de apel, constată: La 18 aprilie 2011, Rotaru Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, ajutorului material şi a prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 aprilie 1998, conform ordinului nr.8/c şi în baza contractului individual de muncă, a fost angajat în Direcţia pentru statistică Ungheni în funcţie de economist. În perioada de timp de la 03 ianuarie 2006 şi pînă la 31 decembrie 2008 a activat la Direcţia respectivă în calitate de specialist-coordonator pentru efectuarea cercetărilor vizînd forţa de muncă şi bugetul gospodăriilor casnice. Susţine că conform ordinului Biroului Naţional de Statistică a RM nr.1 18 din 20 noiembrie 2008 „Cu privire la rotaţia UPE-urilor şi redistribuirea acestora în cadrul centrelor de colectare a datelor din cadrul EMDOS”, s-au exclus din activitatea de cercetare centrul de cercetare Sculeni şi Cetireni.

Ca urmare, prin ordinul Direcţiei de statistică a raionului Ungheni din 20 decembrie 2008 a fost înştiinţat contra semnătură despre reducerea sa din Direcţia pentru statistică Ungheni, începînd cu data de 31 decembrie 2008. Menţionează că administraţia Direcţiei de statistică Ungheni la data de 31 decembrie 2008 a emis ordinul nr.78-p de încetare a contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată, în legătură cu expirarea acestuia conform art.82 lit. f) din Codul Muncii, indicîndu-se faptul că beneficiază pentru perioada de lucru 01 aprilie 2007-31 decembrie 2008 de indemnizaţia pentru concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice (1 an şi 9 luni). Afirmă că contractul individual de muncă a fost încheiat conform art.49 din Codul Muncii, unde în pct.6 din contract se indică clar că la concediul anual salariatului i se acordă ajutor material pentru tratament în mărime de 2 salarii lunare.

Pentru perioada de 49 zile calendaristice indemnizaţia pentru concediu sînt concomitente cu ajutoarele materiale şi de aceea pe această perioadă de timp i se revin 3,5 ajutoare materiale, însă de către Direcţia pentru statistică Ungheni pentru perioada respectivă de lucru i s-a indemnizaţia pentru concediu nefolosit în sumă de 2026,86 lei pentru 49 zile calendaristice şi ajutorul material în sumă de 4446 lei, fapt cu care nu este de acord, deoarece calculul s-a efectuat incorect. Insistă că pentru recalcularea corectă a indemnizaţiei pentru concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice era necesar de inclus în calcul salariul de bază pe lunile octombrie -1088,01 lei. noiembrie - 1370,99 lei şi decembrie - 1346,54 lei a anului 2008 în sumă totală de 3805,54 lei, la care de adăugat premia totală de 1500 lei şi recalcularea salariului în luna noiembrie pentru luna octombrie - 2008 în sumă de 456,48 lei, iar în total - 5762,02 lei.

Suma totală se împarte la 66 zile lucrătoare pe această perioadă de lucru de 3 luni şi este egală cu 87,3 lei, 66 zile lucrătoare: 92 zile calendaristice - 0,7173913 - coeficient. 87,3 x 0.7173913 este egal cu 62,63 lei pentru fiecare zi calendaristică, suma care urmează a fi înmulţită la 49 zile calendaristice şi care demonstrează că era necesar să-i achite 3068,87 lei şi nicidecum 2026,86 lei. Suma restantă de 1086,05 Iei nu s-a achitat pînă în prezent. Mai invocă că la recalcularea ajutoarelor materiale conform contractului individual de muncă se revenea 28 de zile calendaristice anuale. Personal i-au revenit 49 zile calendaristice, sau pentru un an şi noua luni, ceea ce constituie 7 trimestre.

Un trimestru este egal cu 0.5 ajutoare materiale, astfel trebuia să beneficieze de 3.5 ajutoare materiale, dar nu de 3 ajutoare calculate de Direcţia pentru statistică Ungheni. La capitolul dat pînă în prezent nu i s-a achitat restanţa de 2276,36 lei, astfel suma totală neplătită în favoarea salariatului este de 3362,41 lei. În susţinerea poziţiei sale indică prevederile art. 330 alin.2 din Codul Muncii, care obligă angajatorul ca în caz de reţinere a salariului, indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Astfel, Direcţia raională pentru statistică Ungheni este obligată suplimentar la suma neplătită de 3362,41 lei să-i plătească pe perioada de timp de la 01 ianuarie 2009 şi pînă la 15 aprilie 2011, şi anume pentru 835 zile calendaristice, suma de 2805,60 lei.

De asemenea invocă că, suma de 4446 lei cuvenită pentru 3 ajutoare materiale s- a plătit cu întîrziere de 346 zile calendaristice ce constituie 1539,70 lei. Solicită încasarea din contul Direcţiei raionale pentru statistică Ungheni restanţa la indemnizaţia pentru concediul nefolosit în mărime de 1086,05 lei, restanţa pentru 3,5 ajutoare materiale în mărime de 2276,36 lei în total 3362,41 lei. La fel solicită încasarea suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită de 3362,41 lei sau 835 lei calendaristice care constituie 2805,60 lei şi din suma de 4446 lei – ajutorul material achitat cu întîrziere de 346 zile calendaristice ce constituie suma de 1539,70 lei, iar în total suma de 7707,71 lei.

La data de 28 noiembrie 2011, Direcţia pentru Statistică raionul Ungheni, a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat încasarea de la Rotaru Ivan suma de 1334,85 lei plătită neîntemeiat ultimului şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2012, acţiunea iniţială a fost respinsă şi admisă acţiunea reconvenţională şi încasat de la Rotaru Ivan în beneficiul Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni, supraplata la achitarea indemnizaţiei de concediu şi a ajutorului material – 1334,85 lei, cheltuielile pentru transport – 1880,35 lei, iar în total 3234,20 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2012, a fost admis apelul declarat de Ivan Rotaru, casată hotărîrea primei instanţe şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la Direcţia pentru Statistica raionului Ungheni în folosul lui Rotaru Ivan suma de 1539,70 lei, în rest pretenţiile acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate. La data de 22 februarie 2013, Rotaru Ivan a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral. La data de 11 martie 2013, Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni, la fel a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii integral.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, a fost respinsă cererea Direcţiei pentru Statistica pe raionul Ungheni cu privire la repunerea apelului în termen. S-a restituit cererea de apel depusă de Direcţia pentru Statistica pe raionul Ungheni ca depusă tardiv. La data de 02 mai 2013, Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi hotărîri, prin care a dispune repunerea în termen de declarare a apelului şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea cererii de apel în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că reprezentantul Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni la data de 29 ianuarie 2013 din motive obiective, fiind antrenat în alt proces de judecată, nu a avut posibilitatea de a se prezenta la şedinţa de judecată, drept urmare instanţa a continuat examinarea cauzei în lipsa reprezentantului şi mai mult ca atît a pronunţat dispozitivul hotărîrii în lipsa sa. Menţionează că prin apelul telefonic de către reprezentantul Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni a fost informată verbal la data de 11 februarie 2013 că hotărîrea este deja pronunţată şi că va fi expediată prin intermediul poştei Moldovei în adresa sa.

Afirmă că Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni, ne primind nici o scrisoare de la instanţa de judecată Ungheni, la data de 12 februarie 2013 sa adresat cu o cerere în scris solicitînd eliberarea dispozitivului hotărîrii din 29 ianuarie 2013 şi doar la data de 21 februarie 2013, Judecătoria Ungheni a expediat în adresa Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni hotărîrea, care a fost primită la data de 25 februarie 2013, fapt confirmat prin ştampila aplicată pe plic. Consideră eronate concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că, dacă la data de 25 februarie 2013, au primit hotărîrea motivată a fost posibil de înaintare a unei cereri de apel nemotivate, deoarece la data de 07 martie 2013, reprezentantul Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni a depus cererea de apel.

De asemenea invocă că, la data de 29 ianuarie 2013, prima instanţă analizînd materialele cauzei dispunea de dreptul de a amîna şedinţa de judecată, sau dacă era la faza susţinerilor verbale de a relua examinarea cauzei. Insistă că reprezentantul Direcţiei pentru statistică a raionului Ungheni nu a fost informat în termenul stabilit de 5 zile despre hotărîrea adoptată, iar potrivit prevederilor alin.(2) a art.111 CPC, termenul de procedură se instituie data comunicării actului de procedură. La fel, indică că şi pct.12 a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.15 din 03 octombrie 2005, statuiază că termenul de apel începe a curge în ziua imediat următoare după ce s-a comunicat hotărîrea motivată.

Dreptul de a contesta hotărîrea primei instanţe cu apel apare chiar din momentul pronunţării hotărîrii. Realizarea acestui drept este condiţionată de termenul legal şi comunicarea hotărîrii motivate. De aceea pentru exercitarea legală a acestui drept nu este suficientă numai comunicarea dispozitivului hotărîrii. Se consideră că, hotărîrea a fost comunicată părţilor, cînd instanţa a pronunţat hotărîrea integrală în prezenţa participanţilor la proces, cînd instanţa a trimis copia hotărîrii părţii care nu a fost prezentă la proces (art.259 Cod de procedură civilă), în caz de adoptare numai a dispozitivului hotărîrii, momentul cînd instanţa a înştiinţat părţile despre faptul că hotărîrea integrală este redactată şi părţile pot lua cunoştinţă de ea.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi pct.14 a Hotărîrii Plenului nr.15, potrivit căruia, calcularea termenului de apel se va face în conformitate cu prevederile art.111 CPC. Persoanele, care din motive întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse în termen de către instanţa de apel, în baza cererii care se examinează în şedinţa de judecată, cu citarea părţilor la proces, însă neprezentarea lor nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. Conform alin.(4) a art.116 Cod de procedură civilă al Republicii Moldova la împlinirea unui an de la expirarea termenului de procedură nu mai poate fi înaintată cererea de repunere în termen, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, susţine că termenul de un an specificat în art.116 CPC, începe a curge de la momentul cînd a expirat termenul de procedură, de aceea pentru aplicarea corectă a normei juridice respective urmează a se stabili cînd a expirat termenul de procedură pentru declararea apelului.

Nu se admite calcularea începerii curgerii termenului de un an de la momentul cînd a fost pronunţată sau comunicată hotărîrea primei instanţe, deoarece art.116 alin.(4) Cod de procedură civilă al Republicii Moldova stabileşte termenul pentru înaintarea cererii de repunere în termen, dar nu pentru declararea apelului. Consideră că apelul declarat şi semnat de către ei la 11 martie 2013, se încadrează în termenul legal. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii din 18 aprilie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 22 aprilie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 8412 (f. d. 38 vol II).

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 mai 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Bălţi a dispus respingerea cererii Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i cererea de apel cu toate documentele anexate, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013, a fost admisă parţial acţiunea lui Rotaru Ivan şi încasat din contul Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni în beneficiul lui Rotaru Ivan suma de 1539,70 lei, în rest cerinţele ultimului au fost respinse, hotărârea dată fiind adoptată în lipsa reprezentantului Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni, contrar prevederilor art. 236 CPC, care direct indică că, participanţii care nu au fost prezenţi la pronunţarea dispozitivului hotărîrii primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile, nu s-a adresat primei instanţe în decurs de 5 zile pentru a primi copia dispozitivului, acesta fiind expediat de către instanţă în adresa Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni la data de 05 februarie 2013 (f.d.

231 vol.I) şi doar la data de 12 februarie 2013, avînd la cunoştinţă dispozitivul hotătîrii, ultimul s-a adresat instanţei cu cerere prin care a solicitat expedierea în adresa sa a hotărîrii integrale (f.d. 233). La 11 martie 2013, Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, susţinînd că copia hotărîrii motivate a primit-o la data de 25 februarie 2013 (f.d. 6vol.II). Conform art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. În contextul celor expuse mai sus şi prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs constată ca întemeiată reţinerea instanţei de apel cu privire la încălcarea de către Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni a termenului de declarare a apelului.

Argumentul invocat în recurs precum că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni a primit copia hotărîrii redactate la data de 25 februarie 2013 nu poate fi reţinut, deoarece cum a fost menţionat mai sus termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, iar dispozitivul hotărîrii a fost expediat în adresa recurentului la data de 05 februarie 2013. Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs consideră ca fundamentată şi soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, or, apelantul Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

La acest capitol instanţa de recurs reţine şi faptul că din procesul-verbal al şedinţei primei instanţe din 26 decembrie 2012 (f. d. 221-227), rezultă că reprezentantul Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni a participat la judecarea cauzei în fond, şedinţă, la care s-a dispus finalizarea examinării pricinii, fiind ascultate şi susţinerile orale, ascultarea replicilor şi pronunţarea hotărârii fiind amânată pentru 29 ianuarie 2013, fapt despre care a fost adus la cunoştinţă părţilor, inclusiv şi reprezentantului Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni, ce se confirmă prin recipisa semnată de ultimul (f. d. 228 vol.I). Cu toate acestea, cererea de apel a fost depusă de către Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni doar la 11 martie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 362 alin.(1) CPC.

Afirmaţia recurentului, precum că nerespectarea de către prima instanţă a procedurii legale de comunicare a hotărârii, a generat omiterea termenului de declarare a apelului, nu poate fi reţinut drept motiv întemeiat de repunere în termen de îndeplinire a actului de procedură în conformitate cu art. 116 CPC. Aceasta deoarece după cum a fost menţionat mai sus reprezentantul Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni a avut la cunoştinţă despre data pronunţării hotărârii recurate, însă pe parcursul a mai mult de 30 de zile nu a întreprins măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Astfel, prin declararea recursului peste termenul legal, atestă că recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 18 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rotaru Ivan împotriva Direcţiei Statistică Ungheni cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, ajutorului material şi a prejudiciului cauzat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva