2ra-3389/14 — Încasarea indemnizaţiei de concediere

Prima instanță: Judecătoria Ungheni Dosarul nr. 2ra-3389/14 Judecător: M. Malanciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți Judecători: A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Dumitru Mardari, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Rotaru Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rotaru Ivan împotriva Direcţiei pentru Statistică a raionului Ungheni cu privire la încasarea indemnizației de concediu, a ajutorului material, a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 iulie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 18 aprilie 2011, Rotaru Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecata împotriva Direcţiei pentru Statistică Ungheni, cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediu, a ajutorului material şi a dobînzii de înţîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 aprilie 1998, în temeiul ordinului nr. 8/c şi în baza contractului individual de muncă, a fost angajat în Direcţia pentru Statistică Ungheni în funcţie de economist. In perioada 03 lanuarie 2006 - 31 decembrie 2008 a activat la direcţia în cauză în calitate de specialist-coordonator pentru efectuarea cercetărilor vizînd forţa de muncă şi bugetul gospodăriilor casnice. Conform ordinului Biroului Naţional de Statistică a Republicii Moldova nr. 118 din 20 noiembrie 2008 “Cu privire la rotaţia UPE-urilor şi redistribuirea acestora în cadrul centrelor de colectare a datelor din cadrul EMDOS” s-a exclus din activitatea de cercetare, centrul de cercetare Sculeni şi Cetirem.

Ca urmare, prin ordinul Direcţiei de statistică a r-lui Ungheni din 20 decembrie 2008, reclamantul a fost înştiinţat contra semnătură despre reducerea sa din direcţia respectivă, începînd cu 31 decembrie 2008. Indică că la 31 decembrie 2008 administraţia Direcţiei de Statistica Ungheni a emis ordinul nr. 78-p de încetare a contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, în legătură cu expirarea acestuia în temeiul art. 82 lit. f) Codul Muncii, indicîndu-se şi faptul că Ivan Rotaru beneficiază pentru perioada de lucru 01 aprilie 2007 - 31 decembrie 2008 de indemnizaţie, pentru concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice (1 an şi 9 luni). Contractul individual de muncă a fost încheiat conform art. 49 din Codul Muncii, unde în pct. 6 din contract s-a indicat că la concediul anual, salariatului i se acordă ajutor material pentru tratament în mărime de 2 salarii lunare.

. . , Atenţionează că pentru perioada de 49 zile calendaristice indemnizaţia de concediu şi ajutoarele materiale sunt concomitente. Astfel, pe această perioadă de timp reclamantului îi revin 3,5 ajutoare materiale. Direcţia raională pentru statistică a r-ului Ungheni, pentru perioada respectivă i-a calculat indemnizatia pentru concediu nefolosit în sumă de 2 026,86 lei pentru 49 zile calendaristice şi ajutorul material în sumă de 4 446 lei, fapt cu care acesta nu este de acord deoarece, consideră reclamantul că calculul a fost efectuat incorect.

Astfel, menţionează reclamantul că la recalcularea corectă a indemmzaţiei de concediu nefolosit pentru 49 zile calendaristice era necesar de inclus în calcul salariul de bază pe lunile octombrie în mărime de 1088,01 lei, noiembrie în sumă de 1370,99 şi respectiv decembrie în mărime de 1346,54 lei ale anului 2008, în sumă totală de 3805,54 lei, la care urmează de adăugat premia totală de 1500 lei şi recalcularea salariului în luna noiembrie, pentru luna octombrie a anului 2008 în sumă de 456,48, iar în total 5762,02 lei. Ulterior suma totală urmează a fi împărţită la 66 zile lucrătoare pe perioada de lucru de 3 luni şi este egală cu 87,3 lei, 66 zile lucrătoare: 92 zile calendaristice = 0,7173913 - coeficient 87,3 x 0,7173913 este egal cu 62,63 lei pentru fiecare zi calendaristică, suma care urmează a fi înmulţita la 49 zile calendaristice şi care demonstrează că era necesar să-i achite 3068,87 şi mcidecum 2026,86 lei.

Restanţa de 1086,05 lei nu i-a fost achitată pînă în prezent. Mai invocă că, la recalcularea ajutoarelor materiale conform contractului individual de muncă se revenea 28 zile calendaristice anuale. Luînd în considerare faptul că a activat în calitate de specialist-coordonator timp de un an şi nouă luni, ceea ce constituie 7 trimestre, iar pentru fiecare trimestru se alocă cîte 0,5 ajutoare materiale, susţine că dînsul urma să beneficieze pe perioada respectivă de 3,5 ajutoare materiale, dar nu de 3 ajutoare calculate incorect de Direcţia raională de Statistică a r-ului Ungheni. Pînă în prezent, restanţa la salariu de 2276,36 lei nu i-a fost achitată. Astfel, cumulînd restanţele la salariu de 1086,05 lei şi respectiv de 2276,36 iei, suma totală neplătită este de 3362,41 lei.

A invocat reclamantul şi faptul că Direcţia pentru Statistică a r-ului Ungheni este obligată să-i achite suplimentar la suma neplătită de 3362,41 lei, pe perioada de timp de la 01 ianuarie 2009 şi pînă la 15 aprilie 2011, pentru fiecare zi de întirziere 0,1 la sută din această sumă şi anume de 2805,60 lei. Menţionează că suma de 4446 lei, cuvenită pentru 3 ajutoare materiale, i s-a plătit cu întîrziere de 346 zile calendaristice, deci suplimentar urmează să i se achite reclamantului şi suma de 1539,70 lei.

Solicită reclamantul Ivan Rotaru, încasarea din contul Direcţiei pentru Statistică a r-lui Ungheni restanţa la indemnizaţia pentru concediu nefolosit în mărime de 1086,05 lei, restanţa pentru 3,5 ajutoare materiale în sumă de 2276,36 lei, 0,1 la sută din suma neplătită de 3362,41 lei, pentru fiecare zi de întîrziere pe perioada de timp de la 01 ianuarie 2009 şi pînă la 15 aprilie 2011 şi anume 2805,60 lei, 0,1 la ută din suma de 4446 lei în calitate de ajutoare materiale achitate cu întîrziere de 346 zile calendarisţice ce constituie suma de 1539,70 lei, iar în total să fie încasat în beneficiul reclamantului suma de 7707,71 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2012 actiunea a fost respinsă (f.d.

64-66 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012 a fost admis apelul declarat de Ivan Rotaru, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 11 ianuarie 2012 cu restituirea cauzei la rejudecare (f.d. 161-167 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013 s-a admis partial acţiunea, s-a încasat din contul Direcţiei pentru Statistică a r-lui Ungheni în beneficiul lui Ivan Rotaru suma de 1539,70 lei, în rest pretentiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 235-238 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Ivan Rotaru cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013 (f.d. 92-96 vol. II). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014 a fost admis recursul declarat de Rotaru Ivan, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată (f.d.

141-147 vol. II). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de Rotaru Ivan, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 29 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea s-a admis parţial, s-a încasat din contul Direcţiei pentru Statistică a r-lui Ungheni în beneficiul lui Ivan Rotaru suma de 1539,70 lei, în rest pretentiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 183-193 vol. II). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 18 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Rotaru Ivan a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Bălți 18 iulie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri finale. Solicită recurentul încasarea în folosul său a cheltuielilor suportate pentru asistenţă juridică.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că concluzia instanței de apel este în contradictoriu cu prevederile normelor de drept material şi procedural, argumentele şi actele depuse de dînsul fiind în corespundere cu realitatea şi întemeiate juridic. La 14 noiembrie 2014, Direcţia pentru Statistică a raionului Ungheni a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rotaru Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului judecătoresc contestat.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rotaru Ivan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Rotaru Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Ion Druţă