2ra-146/18 — Repararea prejudiciului cauzat salariatului

Dosarul nr. 2ra–146/18

Instanța de fond: L. Dașchevici

Instanța de apel: A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Buga Petru,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Buga Petru către IMSP Spitalul Raional Ungheni, intervenient accesoriu

Procuratura Ungheni, privind contestarea refuzului de angajare și încasarea

despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Buga Petru și menținută hotărârea

Judecătoriei Ungheni (sediul central) din 21 aprilie 2017,

c o n s t a t ă:

Reclamantul Buga Petru, la 05 octombrie 2016, a formulat cerere de chemare

în judecată către IMSP Spitalul Raional Ungheni, intervenient accesoriu

Procuratura Ungheni, privind contestarea refuzului de angajare și încasarea

despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, începând cu 03 aprilie 2006 a

activat în cadrul IMSP Spitalul Raional Ungheni în calitate de medic-internist în

secția internare, la insistențele sale repetate după implicarea Ministerului Sănătății,

care i-a eliberat Certificatul nr. 27 prin care pârâta era obligată să-l angajeze.

Verbal i s-a comunicat că oricum va fi concediat, fapt care l-a pus într-o situație

tensionată în relațiile de muncă. Pârâta i-a creat condiții ostile de muncă, el fiind

obligat să presteze program redus de muncă, respectiv fiind prejudiciat prin

reducerea salariului primit față de cel pe care putea să-l primească în condiții

normale.

Astfel, în perioada 03 aprilie 2006 – 08 noiembrie 2010, a activat în cadrul

secției internare cu un program de 5 ore (de la orele 15:00 până la 20:00) în baza

orarelor de muncă care se emiteau lunar pe secția internare pentru toți angajații.

Programul orelor de lucru era consemnat doar în orarul de lucru lui și nu a fost

negociat cu el în calitate de salariat.

La repetatele adresări verbale cât și în scris către administrația IMSP Spitalul

Raional Ungheni - director Uncuță Victor, de a concretiza statutul său în cadrul

instituției, rămânea fără un răspuns oficial. În cadrul secției internare fiind 4

posturi de medic internist vacante, el activa fără un contract de muncă, fără a se

emite un ordin de angajare și cu un program redus de muncă.

În aceeași perioada de timp alte persoane, care erau angajate în alte instituții,

în alte secții ale IMSP Spitalul Raional Ungheni - activau între aceleași ore 08:00 -

15:00, simultan pe salariul de baza cât și pe cel de cumul. Numai după ce s-a

adresat verbal Președintelui Colegiului Ligii medicilor, căruia i-a relatat faptul

refuzului de angajare, refuzului de asigurare a specializării în medicina de urgență

necesară pentru a activa în cadrul secției internare la care s-a programat pentru

perioada septembrie - decembrie 2007, acesta i-a recomandat să formuleze o cerere

oficiala în scris la secretariat.

La 19 aprilie 2007, reclamantul s-a prezentat la secția de înregistrare a

cererilor de concediu anual după 12 luni de muncă, cererea de concediu i-a fost

acceptată de către directorul interimar M. Rotaru. Șefa secției cadre, d-na Lîsenco,

i-a prezentat un contract de munca nr.132 din 03 aprilie 2006, pe care l-a semnat

fiind amenințat cu concedierea cu data prezentării, 19 aprilie 2007, dată la care se

afla în concediu medical.

La 08 noiembrie 2010, pârâta a afișat Orarul de lucru al lucrătorilor medicali

pe secția internare pe luna noiembrie 2010, din care rezultă că programul său de

lucru a fost modificat de la 11 noiembrie 2010 cu orele de lucru 08:00 – 15:00,

însă la fel nu constituia o normă deplină a zilei de muncă.

Ulterior, după depunerea a cererii inițiale de chemare în judecată, la 06

septembrie 2011, pârâta i-a prezentat Acordul adițional la Contractul de munca nr.

132, în care a modificat nemotivat programul său de muncă, durata zilei de muncă,

indicând programul de lucru între orele 13:00 – 20:30 cu pauză de masă între orele

16:00 – 17:00. Acordul adițional la contractul de muncă nr.132 a fost emis la 01

septembrie 2011 și adus la cunoștință adus la 06 septembrie 2011, pe care l-a

semnat cu aceeași dată, confirmând că i s-a prezentat, însă nu că ar fi fost de acord

cu el. Atât la data emiterii cât și la data prezentării, reclamantul se afla în concediu

medical. Toate aceste modificări au fost înfăptuite deoarece el, la 05 august 2011,

s-a adresat cu plângere la Inspecția Muncii și pârâta a încercat să legalizeze formal

încălcările legii în privința reclamantului.

Nu este de acord cu actele înfăptuite de pârâtă și le consideră ilegale, deoarece

îi încalcă drepturile sale constituționale. Consideră ca pârâta a acționat în privința

sa ilegal și l-a privat ilegal de posibilitatea de a munci în program deplin.

Mai mult, la 07 septembrie 2007, s-a adresat cu cerere către pârâtă, privind

specializarea pe anul 2007 la ciclul „Medicina de urgență” în perioada 03

septembrie 2007 – 29 decembrie 2007, însă cererea nu a fost examinată și

satisfăcută.

Ulterior, cu această problemă s-a adresat în repetate rânduri la administrația

IMSP Spitalul Raional Ungheni, ultima cerere a depus-o în scris la 27 septembrie

potrivit Programului formării profesionale continue din 2008, specializările nu mai

sunt posibile. Cu răspunsul primit n-a fost și nu este de acord, pârâta inducându-1

în eroare, în timp ce alți colegi au fost incluși în acea perioada la cursuri de

specializare. Prin faptul dat se dovedește atitudinea ilegala a pârâtei față de el,

limitarea în drepturi și în posibilități în raport cu alți salariați. Deoarece,

specializarea presupune posibilitatea de a-i ridica gradul de pregătire profesională

și obținerea pe această bază a unei categorii profesionale, care să-i permită

avansarea profesională și majorarea remunerării, consideră că pârâta prin acțiunile

sale ilegale l-a privat de posibilitatea de a munci, a se perfecționa și a avansa

profesional.

Prin acțiunile sale pârâta îi crea impedimente grave în exercitarea profesiei de

medic, acțiuni care-i punea în pericol sănătatea și viața sa cât și a pacienților cărora

era dator de a le acorda ajutorul medical necesar. Datorita stării permanente de

conflict create de către pârâtă în privința sa, incertitudinii în relațiile de muncă,

fiind amenințat în permanență cu concedierea și fiind limitat atât în exercitarea

profesiei cât și în perfecționarea profesională, era permanent într-o stare tensionată,

fapt care ducea la agravarea stării sale de sănătate, astfel fiind internat în spital de

nenumărate ori. Ca urmare a ilegalităților comise de către pârâtă, la 29 decembrie

2011, a fost ilegal concediat de la lucru.

Reclamantul a solicitat instanței, declararea nulității Contractului individual

de munca nr. 132 din 03.04.2006; Acordul adițional la Contractul individual de

munca nr. 132 din 01.09.2011; Orarelor de lucru referitor la activitatea sa în cadrul

secției internare pe anii 2006-2011, de a obliga pârâta IMSP Spitalul Raional

Ungheni să emită ordinul de angajare în secția terapie în funcție de medic terapeut

(internist) conform specialității și competențelor pe care le deține; să încheie cu el

contractul de muncă negociat în conformitate cu prevederile legale; de a încasa de

la pârâta IMSP Spitalul Raional Ungheni în beneficiul său despăgubiri pentru

repararea prejudiciului material în sumă egală cu diferența între salariul plătit

(913,0; 927,0; 1236; 1107; 1350; 1800; lei) și salariul care urma să-i fie plătit

(12000 lei) pentru munca prestată și despăgubiri pentru repararea prejudiciului

moral cauzat timp de peste 15 ani în sumă de 1 000 000 lei.

La 09 ianuarie 2017, Buga Petru a formulat cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat declararea nulității ordinului de angajare nr.16 din

03.04.2006.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni (sediul central) din 21 aprilie 2017,

acțiunea reclamantului a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Buga Petru și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni

(sediul central) din 21 aprilie 2017.

La data de 29 noiembrie 2017, Buga Petru a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, solicitând casarea acesteia și

a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului declarat, Buga Petru a reiterat motivele de fapt ale

cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat

legea și a săvârșit alte încălcări care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Buga Petru, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Buga Petru, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Buga Petru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Buga Petru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova