3ra-79/19 — anularea ordinului restabilirea in functie incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca

Dosarul nr. 3ra-79/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud: L. Dașchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion

Angheluță,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion

Angheluță împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional Nisporeni

cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada de absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ion Angheluță și s-a menținut hotărârea din 08

mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 22 septembrie 2017, Ion Angheluță a depus cerere de chemare în

judecată împotriva IMSP Spitalul Raional Nisporeni cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul Spitalului Raional

Central Nisporeni nr. 5/19 din 20 ianuarie 1988, a fost angajat în funcția de medic

chirurg. La 03 iulie 2017, prin ordinul nr. 207P a fost concediat din funcție în baza

art. 86 alin. (1) lit. d) și x) din Codul muncii - constatarea faptului că salariatul nu

corespunde funcției deținute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în

conformitate cu certificatul medical și refuzul salariatului de a fi transferat la o altă

muncă pentru motive de sănătate, conform certificatului medical.

Ion Angheluță a menționat că potrivit ordinului de concediere, prin scrisorile

nr. 01-0/188 din 08 iunie 2017 și nr. 01-0/222 din 28 iunie 2017 angajatorul i-ar fi

propus, în legătură cu certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr.

255378 și a programului individual de reabilitate și incluziune socială seria CN nr.

255378, să fie transferat în funcția de medic chirurg secția consultativă, având în

vedere recomandările de evitare a suprasolicitărilor fizice și emoționale, a lucrului

nocturn și a poziției ortostatice de lungă durată. Astfel, dat fiind faptul că nu a

acceptat transferul într-o altă funcție, IMSP Spitalul Raional Nisporeni a decis de a-l

concedia din funcția de medic chirurg, în care a activat 30 de ani.

1

Consideră că ordinul nr. 207P din 03 iulie 2017 este ilegal, discriminatoriu și

pasibil de a fi anulat, or, în art. 86 alin. (1) lit. d) din Codul muncii se stipulează

expres că desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă se

face în conformitate cu certificatul medical și nu cu certificatul de dizabilitate. Într-

adevăr, prin certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 255378

din 14 decembrie 2016, i s-a acordat fără termen grad de XXXXX. Conform

raportului pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă la adulți nr. 1064

din 14 decembrie 2016 a Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de muncă, s-a stabilit că are probleme XXXXX și nu este înlăturat de a

practica XXXXX.

Reclamantul a invocat că pârâtul eronat a confundat certificatul de dizabilitate

cu certificatul medical, care servește drept temei de concediere din motivul că

salariatul nu corespunde funcției deținute sau muncii prestate din cauza stării de

sănătate, concluzie ce survine în urma examenului medical periodic, testării

psihologice și după caz, examenului medical extraordinar. De asemenea, angajatorul

era obligat să prezinte probe că anume starea sănătății salariatului în conformitate cu

certificatul medical îl împiedică să-și îndeplinească corespunzător obligațiile de

serviciu.

Ion Angheluță a susținut că starea de dizabilitate nu-l împiedică să-și exercite

atribuțiile de serviciu, lucrează în cabinet, având utilaje și echipamente medicale

moderne, care nu sunt grele și respectiv, în timpul activității sale nu depune eforturi

mari.

Reclamantul a afirmat că anterior a mai fost sancționat disciplinar cu

avertisment, ordinul IMSP Spitalul Raional Nisporeni nr. 412P din 28 decembrie

2016 fiind anulat prin hotărârea din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni, motiv din care a avut neînțelegeri cu administrația spitalului și a fost în

final eliberat din funcție.

A specificat că la 24 iulie 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă Ministerului

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM, solicitând intervenția în anularea

ordinului nr. 207P din 03 iulie 2017, la 24 august 2017 primind răspuns că în caz că

nu este de acord cu ordinul de concediere, este în drept să se adrese în instanța de

judecată.

Ion Angheluță a solicitat anularea ordinului nr. 207P din 03 iulie 2017 a IMSP

Spitalul Raional Nisporeni „Cu privire la concedierea medicului chirurg Ion

Angheluță”, restabilirea în funcția de medic chirurg al IMSP Spitalul Raional

Nisporeni, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă în sumă de 45 757 de lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000

de lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, acțiunea

depusă de către Ion Angheluță a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ion Angheluță și a fost menținută hotărârea din 08 mai 2018 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

Instanțele de judecată au concluzionat că ordinul nr. 207P din 03 iulie 2017 a

fost emis cu respectarea prevederilor legislației în vigoare, lui Ion Angheluță fiindu-i

propus transferul la o altă muncă și anume, cea de medic chirurg în secția

consultativă, ținându-se cont de capacitățile acestuia corespunzător stării de sănătate

2

și de recomandările Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă. Prin urmare, în lipsa acordului lui Ion Angheluță privind

transferul din secția chirurgie în secția consultativă ca medic chirurg, contractul

individual de muncă a fost desfăcut în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. x) din

Codul muncii - refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de

sănătate, conform certificatului medical.

La data de 01 noiembrie 2018, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Ion Angheluță a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 03 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 08 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni,

sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii sau restituirea

cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au apreciat

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, precum și au aplicat și interpretat eronat

normele de drept material.

Consideră că recomandările din raportul pentru determinarea dizabilității și

capacității de muncă la adulți nr. 1064, întocmit la 14 decembrie 2016 de Consiliul

Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, nu afectează

exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit fișei postului, cu atât mai mult că nu au fost

înregistrate abateri disciplinare sau plângeri din partea pacienților în acest sens, fapt

ce denotă capacitatea și aptitudinea lui de a activa în continuare în funcția de medic

chirurg.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că

angajatorul cunoștea că beneficiază de pensie de dizabilitate și că dispune de

certificatul respectiv începând cu 23 decembrie 2009, însă abia după eliberarea

certificatului de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 255378 din 14

decembrie 2016, IMSP Spitalul Raional Nisporeni a decis că nu mai corespunde

funcției deținute începând cu luna iunie 2017, fiind propus un alt loc de muncă. Deci,

rezultă că începând cu anul 2009 și până în anul 2017 a corespuns funcției de medic

chirurg, iar după jumătate de an de la eliberarea certificatului de dizabilitate și

capacitate de muncă, în care se indică aceleași recomandări și concluzii referitor la

capacitățile sale profesionale, deja nu mai corespunde cerințelor acesteia. Prin

urmare, este cert faptul că ordinul de concediere este discriminatoriu și ilegal.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ion Angheluță nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Ion Angheluță asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Angheluță, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ion Angheluță se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5