3ra-34/18 — anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii, anularea ordinului privind încetarea raporturilor de serviciu, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată,

3ra-34/18 — anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii, anularea ordinului privind încetarea raporturilor de serviciu, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la serviciu, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată, (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-34/18

prima instanță: Judecătoria Ialoveni

judecătorul: C. Albu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Panov, A. Danilov, L. Popova

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală,

judecători Mariana Pitic, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ionaș Timofei

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni privind anularea ordinului

cu privire la aplicarea sancțiunii, anularea ordinului privind încetarea raporturilor de

serviciu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 și deciziei

suplimentare Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 14 august 2015, Ionaș Timofei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, privind anularea ordinului

cu privire la aplicarea sancțiunii, anularea ordinului privind încetarea raporturilor de

serviciu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat, că prin ordinul nr. 54-c din

13 octombrie 2008 și contractul individual de muncă nr. 09 încheiat la

13 octombrie 2008 a fost angajat în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-l Ialoveni

în funcția de inspector principal al Secției administrarea contribuabililor a Direcției

administrare fiscală.

1

Menționează, că la o dată necunoscută, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Ialoveni a fost sesizată de către patru funcționari ai Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Ialoveni, care printr-o „Notă raport”, au pretins că reclamantul ar fi comis

abateri disciplinare în cadrul unui control fiscal efectuat la 03 aprilie 2015.

Reclamantului nu i-a fost adus la cunoștință de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe raionul Ialoveni inițierea unei anchete de serviciu și nu i-au fost solicitate careva

explicații cu privire la incidentul din 03 aprilie 2015.

Explicații i-au fost solicitate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în

afara oricărei proceduri disciplinare la 06 mai 2015, însă ședința Comisiei de

Disciplină a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a avut loc la 17 iulie

2015, când reclamantul se afla în concediu medical.

Afirmă, că prin ordinul nr. 102-P din 20 iulie 2015 i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară de destituire din funcția publică, concomitent prin ordinul nr. l03-P din

20 iulie 2015 au fost încetate raporturile de serviciu, prin destituire din funcția publică.

În viziunea reclamantului ordinul nr. 102-P din 20 iulie 2015 și ordinul nr. 103-P

din 20 iulie 2015 sunt ilegale și pasibile de a fi anulate, deoarece la emiterea lor au fost

comise încălcări de ordin procedural și material, fapt prin care reclamantului i-a fost

lezat dreptul constituțional la muncă, dreptul la viață profesională garantat de

art.8 CEDO, precum și a fost lezată onoarea, demnitatea și reputația profesională a

acestuia.

Solicită reclamantul, declararea ilegală și anularea ordinului nr. 102-P din

20 iulie 2015 privind aplicarea sancțiunii disciplinare de destituire din funcția publică,

declararea ilegală și anularea ordinului nr. 103-P din 20 iulie 2015 privind încetarea

raporturilor de serviciu, prin destituire din funcția publică, obligarea Inspectoratului

Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni să emită ordin privind restabilirea reclamantului în

funcția inspector principal al Secției administrarea contribuabililor a Direcției

administrare fiscală, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și a

penalității de întârziere a plății salariului în mărime de 1% din suma salariului

neachitat, repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a cerințelor depusă la 04 noiembrie 2016,

reclamantul a solicitat declararea ilegală și anularea ordinului nr. 102-P din

20 iulie 2015 privind aplicarea sancțiunii disciplinare de destituire din funcția publică,

declararea ilegală și anularea ordinului nr. 103-P din 20 iulie 2015 privind încetarea

raporturilor de serviciu, prin destituire din funcția publică, obligarea Inspectoratului

Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni să emită ordin privind restabilirea reclamantului în

funcția inspector principal al Secției administrarea contribuabililor a Direcției

administrare fiscală, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu în sumă

de 13 982,50 lei, încasarea unui salariu mediu în sumă de 4 798,08 lei, repararea

2

prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2016 cererea de chemare în

judecată depusă de Ionaș Timofei împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Ialoveni privind anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii, anularea ordinului

privind încetarea raporturilor de serviciu, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată, s-a respins, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la 11 noiembrie 2016, Ionaș Timofei a

declarat apel, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2016

și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, s-a admis apelul

declarat de Ionaș Timofei. S-a casat hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie

2016 și s-a emis o hotărâre nouă, prin care.

S-a anulat ordinul nr. 102-P din 20 iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare de destituire din funcția publică lui Ionaș Timofei, inspector principal al

Secției administrarea contribuabililor a Direcției administrare fiscală.S-a anulat ordinul

nr. 103-P din 20 iulie 2015 privind încetarea raporturilor de serviciu lui Ionaș Timofei,

inspector principal al Secției administrarea contribuabililor a Direcției administrare

fiscală, începând cu 21 iulie 2015.

S-a restabilit Ionaș Timofei în funcția inspector principal al Secției administrarea

contribuabililor a Direcției administrare fiscală a Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Ialoveni și s-a încasat din contul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Ialoveni în beneficiul lui Ionaș Timofei un salariu mediu în mărime de 4 140 lei.

S-a încasat din contul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni în

beneficiul lui Ionaș Timofei salariul restant pentru toată perioada de absența forțată de

la locul de muncă în sumă de 85 415,75 lei.

S-a încasat din contul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni în

beneficiul lui Ionaș Timofei cheltuielile de asistența juridică în sumă de 3 000 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit

corect circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, însă a aplicat eronat

norma de drept material.

Instanța de apel la adoptarea deciziei s-a bazat pe dispozițiile art. 89 alin. (1),

art. 90 alin. (1) și 210 alin.(1) din Codul muncii care reglementează raporturile de

muncă dintre angajator și salariat.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a constatat, că Raportul privind ancheta de

serviciu din 20 mai 2015 nu corespunde cerințelor legii fiind emis cu încălcarea pct. 39

3

din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, și anume nu s-a indicat perioada anchetei și

propunerea de aplicare a sancțiunii disciplinare care s-ar impune reieșind din

concluziile emise în urma efectuării anchetei de serviciu.

Colegiul a menționat că, concluziile anchetei de serviciu se bazează doar pe

sesizările în scris a funcționarilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni și a

colaboratorului de poliție a Inspectoratului de poliție Ialoveni, fără audierea acestora în

ordinea pct. 38 al. (3) din Regulamentul menționat și la ședința Comisiei din 17 iulie

2015 nu au fost audiate toate persoanele care au formulat sesizările, conform pct. 48 al.

(3), 49 din același Regulament, iar dovezi de citare care ar permite desfășurarea

ședinței Comisiei în lipsa persoanelor respective, conform pct. pct. 43, 44 din

Regulament, lipsesc.

Sub acest aspect, instanța de apel a remarcat și faptul, că în ziua ședinței

Comisiei de Disciplină din 17 iulie 2015, reclamantul Ionaș Timofei se afla în

concediu medical, fapt ce se confirmă prin certificatul de concediu medical seria 01

nr. 1889201, anexat la materialele cauzei, iar ședința Comisiei a fost petrecută în

absența reprezentantului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, contrar dispoziției

șefului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-03-09/257/4298 din 14 mai 2015,

nefiind întocmit un demers, în ordinea pct. 62 din Regulament, adresat șefului IFS

Ialoveni cu propunerea de aplicare a sancțiunii disciplinare.

La fel, procesul-verbal al ședinței Comisiei disciplinare din 17 iulie 2015 contrar

pct. 59 din Regulament nu a fost adus la cunoștința reclamantului, motiv din care

ultimul a fost în imposibilitate să-1 conteste.

Colegiul consideră că prima instanță neîntemeiat a conchis că la emiterea

ordinelor nr. 102-P și nr. 103-P reclamantul se află în situație de incompatibilitate

(art.25 al.6 din Legea 158/2008), pe motiv că ar deține funcția de conducător al SRL

„Rotimal Construct”, fără a ține cont de faptul că acesta a vândut cota sa socială din

SRL „Rotimal Construct” încă în anul 2004 prin contractul de vânzare-cumpărare a

cotelor de participare din 18 mai 2004, autentificat notarial și că după această dată,

dânsul nu a întreprins nici o acțiune în interesele acestei întreprinderi, nu a exercitat

nici o funcție și nu a obținut nici un beneficiu material. Or, la momentul angajării la

13 octombrie 2008 situația de presupusă incompatibilitate apărută încă în anul 2004

era cunoscută, fapt care nu a fost negat de intimat.

În acest sens instanța de apel a reținut că înregistrarea prin introducerea

modificărilor la Camera Înregistrării de Stat ce ține de fondatorii societății ține de

drepturile cumpărătorului de a-și înregistra proprietatea și nicidecum de obligația

vânzătorului de executare, în interesul proprietarului nou.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat ilegalitatea ordinelor nr. 102-P din

20 iulie 2015 privind aplicarea sancțiunii disciplinare de destituire din funcția publică,

4

declararea ilegală și ordinului nr. 103-P din 20 iulie 2015 privind încetarea raporturilor

de serviciu a lui Ionaș Timofei și a dispus restabilirea lui Ionaș Timofei în funcția de

inspector principal al Secției administrare contribuabililor a Direcției administrare

fiscală a Inspectoratului Fiscal de Stat raional Ialoveni.

La 24 mai 2017 Ionaș Timofei a depus cererea privind emiterea unei decizii

suplimentare la decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care a

solicitat să fie soluționat capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral, prin

admiterea integrală a pretențiilor nominalizate și încasarea din contul Serviciului Fiscal

de Stat Ialoveni în beneficiul lui Ionaș Timofei prejudiciul moral în mărime de

30 000 lei.

La 05 octombrie 2017 Curtea de Apel Chișinău prin decizia suplimentară a

încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat Ialoveni în beneficiul lui Ionaș Timofei

prejudiciul moral în mărime de 2 salarii medii în sumă de 8 280 lei. În rest pretenția

s-a respins ca neîntemeiată.

La 22 iunie 2017, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d 198-199).

La 13 octombrie 2017 Direcția Generală Administrare Fiscală Centru din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat a depus recurs suplimentar prin care a solicitat casarea

deciziei suplimentare instanței de apel din 05 octombrie 2017 cu menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d 201-203).

În motivarea recursului a menționat, că Serviciul Fiscal de Stat a respectat

condițiile prevăzute de Codul muncii în privința aplicării sancțiunii disciplinare lui

Ionaș Timofei.

Consideră, că potrivit prevederilor art. 25 al Legii nr.158 din 04 iulie 2008,

funcționarul public nu este în drept să desfășoare activitatea de întreprinzător, cu

excepția calității de fondator al societății comerciale ori să favorizeze, în virtutea

funcției sale, activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice și juridice.

Susține că ordinul nr. 102-P din 20 iulie 2015 privind aplicarea sancțiunii

disciplinare de destituire din funcția publică și ordinul nr. 103-P din 20 iulie 2015

privind încetarea raporturilor de serviciu, prin destituire din funcția publică emise de

către IFS Ialoveni sunt întemeiate și corespund legislației în vogoare.

În motivarea recursului suplimentar a invocat, că Ionaș Timofei nu a prezentat

probe justificative în confirmarea faptului pricinuirii suferințelor psihice sau fizice

suportate, în baza căror acțiunii-au fost cauzate suferințe morale.

Consideră că instanța de apel în partea constatătoare a deciziei din

13 aprilie 2017 s-a expus referitor și la prejudiciul moral solicitat de Ionaș Timofei și

5

emiterea unei deciziei suplimentare în privința unei chestiuni asupra căreia instanța s-a

expus deja este ilegală și abuzivă.

La 02 ianuarie 2018, Ionaș Timofei prin intermediul reprezentantului, avocatul

Roșca Vladislav a depus referință prin care a solicitat declararea recursurilor depuse de

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, ca

fiind inadmisibile (f.d. 209-213).

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursrile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 și

deciziei suplimentare din 05 octombrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

6

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține că sarcina instanței de recurs la aceasta etapa este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, in limitele in care au fost formulate si prin prisma drepturilor garantate de

Conventja Europeana a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civila trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul subsecvent

de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra Belgiei din

17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține ca dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, conditiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinara. Asemenea rigori urmaresc scopul de aplicare și

interpretare unitara a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficienta a

justiției, fiind in deplina concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra

Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține ca obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar in concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, sunt declarative și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu

indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

7

normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei

pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursurile declarate de Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

D I S P U N E

Recursurile declarate de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru din cadrul

Serviciului Fiscal de Stat, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecători Mariana Pitic

Dumitru Visternicean

8