2ra-719/15 — Anularea contractului de donaţie, cerere reconvenţională

prima instanţă: T. Troianovschi dosarul nr. 2ra-719/15 instanţa de apel: N. Traciuc, Iu. Cotruţă, E. Fistican ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu, notarul Iulia Lencuţa şi recursului declarat de Claudia Grosu, reprezentată de avocatul Savva Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Veveriţă către Claudia Grosu şi Cristina Grosu (Lupaşcu), intervenient accesoriu notarul Iulia Lencuţa, cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, şi la cererea reconvenţională depusă de Claudia Grosu către Mihail Veveriţă şi Raisa Stavilă cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea imobilului.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Claudia Grosu, Cristina Grosu şi notarul Iulia Lencuţa şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 01 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 05 decembrie 2008 Veveriţă Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Claudia şi Grosu Cristina (Lupaşcu), intervenient accesoriu notarul Iulia Lencuţa, cu privire la rezoluţiunea următoarelor contracte din 04.08.06, autentificate de către notarul privat Iulia Lencuţa, şi anume: -contractul de donaţie a casei de locuit înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 16454206009,01,02,03,04,05,06; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454116010; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454106112; - contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454107030; - contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454109021; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454109045; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454104033;

-contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454108103; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454112043; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454204247; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454204042; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454114085; -contractul de donaţie a terenurilor înregistrat la OCT Orhei la data de 13.09.2006 cu nr. cadastral 6454106067. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la momentul efectuării tranzacţiilor de donaţie a fost dus în eroare de către fiica sa Grosu Claudia, ultima promiţîndu-i că va avea grijă de el, de casă şi toate terenurile donate.

Avînd încredere în promisiunile ei a încheiat contractele de donaţie, însă după ce au devenit proprietare ale casei de locuit şi a terenurilor donate pîrîtele nu-i acordă întreţinere.

Grosu Claudia a depus cerere reconvenţională împotriva lui Veveriţă Mihail şi Stavilă Raisa cu privire la obligarea pîrîţilor să nu-i creeze impedimente în folosirea proprietăţii sale şi anume, a casei de locuit care îi aparţine în baza contractului de donaţie din 04 august 2006, înregistrat la OCT Orhei pe data de 13 septembrie 2006. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin contractul de donaţie din 04 august 2006, înregistrat la OCT pe data de 13 septembrie 2006, părinţii săi i-au donat casa lor cu construcţii accesorii şi teren aferent fără careva condiţii, însă ei au rămas să locuiască în imobilul donat, deoarece ea are apartament la Orhei şi nu are necesitate de a locui în imobilul donat, la fel, nu a avut niciodată intenţia de a-1 evacua pe tatăl său Mihail Veveriţă din imobilul donat ei, sau să-1 limiteze în folosirea, posesiunea şi gestionarea gospodăriei şi a cotelor teren.

Însă, după decesul mamei, pîrîtul a început să ducă un mod de viaţă amoral, aduce diferite persoane în gospodăria ei şi permanent îi dispar lucrurile din gospodărie, el nu-i permite să îngrijească de el şi de gospodărie, nici chiar să intre în casă. Persoana care se foloseşte de gospodăria ei împreună cu Mihai Veveriţă este Stavilă Raisa. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 01 noiembrie 2013, s-a admis parţial acţiunea iniţială. S-a rezoluţionat contractul de donaţie a casei de locuit cu anexe şi teren aferent din s.Piatra, r-ul Orhei cu număr 6083 autentificat de notarul Iulia Lencuţa încheiat la 04 august 2006 între donatorii Veveriţă Mihail şi Veveriţa Parascovia şi donatarii Grosu Claudia şi Grosu Cristina.

S-a rezoluţionat contractul de donaţie a terenurilor agricole sub nr. cadastrale 4110029, 6454112043, 6454116010, 64,54106112, 6454106067, 6454107030, 4104033 şi 6454108103 încheiat între donatorul Mihail Veveriţa şi Grosu Claudia la 04 august 2006 sub nr. 6087 de către notarul Iulia Lencuţa. S-a rezoluţionat contractul de donaţie a terenurilor cu destinaţie grădini sub nr. cadastrale 6454204247, 6454114085 şi 6454204042 din 04.08.2006 sub nr. 6096, încheiat între donatorul Veveriţa Mihail şi donatara Claudia Grosu. În rest acţiunea iniţială cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie din 04 august 2008 încheiat între Parascovia Veveriţă şi Grosu Claudia şi acţiunea reconvenţională au fost respinse.

S-a încasat în beneficiul statului de la Grosu Claudia taxa de stata 2 780 lei şi de la Grosu Cristina – 2 310 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu şi notarul Iulia Lencuţa au depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Claudia Grosu, Cristina Grosu şi notarul Iulia Lencuţa şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel şi-a motivat decizia prin faptul că cu toate că nu s-au încheiat contractele de donaţie cu condiţia întreţinerii pe viaţă, s-a stabilit faptul că după întocmirea donaţiei, donatorul Mihail Veveriţa a rămas fără loc de trai. În acest sens, instanţa a menţionat că faptul donării întregii averi şi rămînerea fără proprietate, doar cu o pensie, nu-i poate garanta o existenţă decentă după executarea donaţiei, nefiind în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare.

Or, conform art. 836 Cod civil, dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. (2) Cererea de restituire este inadmisibilă cînd donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

În asemenea circumstanţe şi prin prisma prevederilor legale, luînd în consideraţie faptul că donatorul Veveriţă Mihail, la momentul încheierii contractelor de donaţie era de o vîrstă înaintată, instanţa de apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia instanţei de fond privind admiterea în parte a acţiunii iniţiale şi dispunerea rezoluţiunii contractelor de donaţie, donatorul Veveriţă Mihail fiind 3 îndreptăţit să ceară rezoluţiunea unilaterală a contractului de donaţie, ca urmare a apariţiei stării de nevoie, care pune în pericol propria întreţinere corespunzătoare. Totodată, instanţa de apel a apreciat întemeiată soluţia primei instanţe privind respingerea capătului de cerere privind rezoluţiunea contractului de donaţie încheiat la 04 august 2006 între donatorul (defuncta) Parascovia Veveriţă şi donatara Claudia Grosu.

În acest sens, instanţa de apel a menţionat că reclamantul Veveriţă Mihail nu poate contesta acte juridice din numele Parascoviei Veveriţa, care a decedat la 27.02.2007, iar reclamantul n-a demonstrat dreptul la succesiune asupra acestei mase succesorale. Cu referire la cele expuse, Colegiul civil al instanţei de apel a considerat că prima instanţă just a respins acţiunea reconvenţională, deoarece admiterea acţiunii iniţiale exclude în totalitate admiterea acţiunii reconvenţionale, dat fiind faptul că prin rezoluţiunea contractului de donaţie a bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra acestuia revine la donator şi el, în calitatea sa de proprietar se bucură de dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului.

Contrar argumentelor apelanţilor, cu referirea la faptul tardivităţii a acţiunii înaintate de Veveriţă Mihail către Claudia Grosu şi Cristina Grosu (Lupaşcu), intervenient accesoriu notarul Iulia Lencuţa cu privire la rezoluţiunea contractelor de donaţie, instanţa de apel a menţionat că conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuie să afle despre încălcarea dreptului.

Instanţa de apel a considerat că acţiunea iniţială este depusă în termenul de prescripţie generală de trei ani şi temei de casare a hotărîrii instanţei de fond ca depusă tardiv, nu s-a stabilit. Prin recursul depus la 16 ianuarie 2015 Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu şi notarul Iulia Lencuţa au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă respingerea ca tardivă şi neîntemeiată a acţiunii iniţiale. În recurs recurenţii şi-au exprimat dezacordul cu concluzia instanţelor precum că intimatul-reclamant Mihail Veveriţă este inapt de muncă şi necesită întreţinere, fiind invocate mărimea veniturilor insuficiente şi vîrsta înaintată.

În acest sens, recurenţii menţionează că în dosar lipsesc probe ce ar confirma incapacitatea de muncă a intimatului. În opinia recurenţilor, această circumstanţă, precum şi vîrsta înaintată nu poate constitui temei de drept pentru rezoluţiunea contractelor de donaţie. 4 Totodată, invocă recurenţii că odată ce intimatul-reclamant afirmă că îi este greu să-şi asigure întreţinere corespunzătoare, legislaţia materială pertinentă, a prevăzut în acest sens o cale de apărare a drepturilor sale, prin obligarea tuturor copiilor săi majori apţi de muncă, la plata unei pensii de întreţinere conform prevederilor art. 80 şi 81 Cod civil.

Prin recursul suplimentar depus la 13 martie 2015 de recurenta Claudia Grosu prin intermediul avocatului Savva Alexandru, s-a invocat că hotărîrile contestate au fost emise cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei, precum şi consideră că nu a fost aplicată legea care treabuia a fi aplicată. În acest sens, recurenta invocă că contractele de donaţie nr. 6087 din 04.08 2006, nr. 6096 din 04.08.2006 şi contractul de donaţie din 04.08.2006 a căror rezoluţiune se cere, au fost prezentate instanţelor de judecată în xerocopii, fără a fi certificate sau autentificate corespunzător, ceea ce contravine prevederilor art. 138 alin. (4) CPC.

Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare nu au fost în drept şi nici în posibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestora. La fel, recurenta invocă că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare nu sunt motivate. În acest sens, recurenta menţionează că în conţinutul hotărîrii instanţei de fond nu se regăseşte nici un argument şi nici o concluzie a instanţei referitoare la omiterea de către intimatul-reclamant Mihail Veveriţă a termenului de prescripţie extinctivă. La fel, după recurentă, hotărîrea primei instanţe este nemotivată şi ilegală, în special în partea în care se referă la pretinsul fapt că Mihail Veveriţă ar fi fost dus în eroare referitor la natura şi conţinutul contractelor de donaţie şi că contractele contestate ar fi fost încheiate fără intenţia de a produce efecte juridice.

Totodată, recurenta consideră că pricina a fost soluţionată în instanţa de fond, precum şi în instanţa de apel de un complet de judecată compus ilegal. Menţionează că precum rezultă din materialele cauzei, printr-o cerere scrisă, au înaintat faţă de preşedintele şedinţei în instanţa de fond, o cerere de recuzare. În acest sens, menţionează că apreciind comportamentul vădit subiectiv şi lipsit de obiectivitate a preşedintelui şedinţei, în modul şi ordinea stabilită de lege, şi-au exprimat în scris obiecţiile sale faţă de comportamentul acestuia. Însă, fără a se abţine de examinarea pricinii, judecătorul a continuat judecarea pricinii. La fel, în recurs se invocă precum că instanţa de fond nu a stabilit corespunzător cercul părţilor şi participaţilor la proces, în aşa mod fiind lezate drepturile, libertăţile şi interesele legale ale unor persoane care nu au fost atrase în proces.

Astfel, instanţa nu a stabilit cercul moştenitorilor defunctei Parascovia Veveriţă pentru a fi introduşi în proces. Or, prin admiterea acţiunii în felul în care a fost admisă, instanţele au admis o îmbogăţire fără justă cauză a intimatului- 5 reclamant Mihail Veveriţă, în sensul faptului că acesta niciodată nu a dispus unipersonal de casa de locuit, precum şi de celelalte bunuri imobile, ci a avut în proprietate ½ cotă-parte ideală, proprietate devălmaşă. În recursul din 19 martie 2015 recurenta consideră că concluziile instanţei de fond sunt contradictorii şi constau în aceea că una din ipotezele sale pentru a dispune rezoluţiunea este că bunurile imobile litigioase nu ar fi fost transmise recurenţilor.

La fel, recurenta Claudia Grosu consideră greşite concluziile instanţelor ierarhic inferioare referitor la pretinsul fapt al neintrării în posesie a bunurilor litigioase de către recurenţi, precum şi asupra faptului că intimatul-reclamant s-ar fi aflat într-o stare de necesitate pe motiv că ar fi rămas fără loc de trai, în ultimul caz neexistînd probe în acest sens. În opinia recurentei este ilegală concluzia instanţelor referitor la faptul că intimatului-reclamant Mihail Veveriţă, primind o pensie de doar 881 lei, îi este greu să-şi asigure întreţinere corespunzătoare. Precum rezultă din materialele dosarului, acesta beneficiază din partea statului de o pensie pentru limită de vîrstă în mărime de 1040,79 lei.

În recurs se invocă şi faptul că hotărîrile instanţelor nu sunt motivate, nefiindu- le date apreciere nici unei din probele, argumentele, consideraţiile şi obiecţiile prezentate şi formulate de recurentă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu şi notarul Iulia Lencuţa şi recursul declarat de Claudia Grosu, reprezentată de avocatul Savva Alexandru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 6 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu, notarul Iulia Lencuţa şi recursului declarat de Claudia Grosu, reprezentată de avocatul Savva Alexandru ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Claudia Grosu, Cristina Lupaşcu, notarul Iulia Lencuţa şi recursul declarat de Claudia Grosu, reprezentată de avocatul Savva Alexandru, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 7