2ra-753/19 — revocarea contractului de donatie

2ra-753/19 — revocarea contractului de donatie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-753/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (jud.: E. Lavciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Daniela Focșa,

reprezentată de avocatul Stela Lefter,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maria

Grosu împotriva Danielei Focșa, cu privire la revocarea contractului de donație și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Maria Grosu și s-a casat hotărârea din 16 martie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 03 noiembrie 2015, Maria Grosu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Danielei Focșa, cu privire la revocarea contractului de donație și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 29 august 2013, a încheiat un

contract de donație cu Daniela Focșa, prin care i-a donat: teren pentru construcții

aferent casei de locuit cu suprafața de 0,2267 ha, casă de locuit cu anexă și terasă cu

suprafața de 76,8 m2, construcție accesorie (beci) cu suprafața de 19,4 m2,

construcție accesorie (magazie) cu suprafața de 10,8 m2, construcție accesorie (baie)

cu suprafața de 12,0 m2, construcție accesorie (magazie) cu suprafața de 10 m2 și

construcție accesorie (bucătărie de vară) cu suprafața de 33,6 m2, bunurile fiind

amplasate în s. Dobrușca, r-nul Șoldănești.

Maria Grosu a menționat că până la încheierea contractului de donație, pârâta

se comporta frumos cu aceasta, o respecta , o ajuta. Însă, după semnarea contractului,

comportamentul Danielei Focșa și a soțului acesteia s-a schimbat, ei au început să o

jignească și să o umilească. Mai mult, pârâta împreună cu soțul ei o amenințau cu

răfuială fizică, o alungau din ogradă, refuzau să o ajute, deoarece reclamanta este

pensionară și are o vârstă înaintată, fiind-ui necesar ajutor din partea acestora.

1

Reclamanta a mai specificat că după semnarea contractului, comportamentul

pârâtei demonstra o ingratitudine gravă și nu s-a așteptat la astfel de consecințe.

Totodată, Maria Grosu a relatat că art. 835 alin. (1) din Codul civil, prevede că

donația poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viața donatorului sau a unei rude

apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită față de donator sau

față de o rudă apropiată a acestuia, situații care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă

refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreținerea datorată.

Mai mult, reclamanta a indicat că în prevederile art. 835 alin. (1) din Codul

civil, se încadrează orice faptă ilicită, manifestată în formă de agresiuni la sănătatea

sau integritatea corporală, injurii, insulte, jigniri făcute în adresa donatorului sau a

rudelor sale menționate și care dă dovadă de ingratitudine gravă. Iar, despre

comportamentul pârâtei s-a adresat cu plângeri la primărie și la inspectorul de sector.

Maria Grosu a solicitat revocarea contractului de donație nr. 8101 din 29 august

2013, prin care a donat Danielei Focșa, bunurile imobile și anume: teren pentru

construcții aferent casei de locuit cu suprafața de 0,2267 ha, casă de locuit cu anexă

și terasă cu suprafața de 76,8 m2, construcție accesorie (beci) cu suprafața de 19,4

m2, construcție accesorie (magazie) cu suprafața de 10,8 m2, construcție accesorie

(baie) cu suprafața de 12,0 m2, construcție accesorie (magazie) cu suprafața de 10

m2 și construcție accesorie (bucătărie de vară) cu suprafața de 33,6 m2, cu restituirea

bunurilor nominalizat în proprietatea acesteia și încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul judecării cauzei, pârâta Daniela Focșa a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată (vol. I, f.d. 18).

Prin hotărârea din 16 martie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești,

acțiunea formulată de Maria Grosu s-a respins în temeiul expirării termenului de

prescripție extinctivă (vol. I, f.d. 162, 170-192).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că în timpul dezbaterilor

judiciare, reclamanta a declarat personal că soții Focșa, după cel mult o lună de zile

de la perfectarea contractului de donație, au manifestat un comportament care atestă

o ingratitudine gravă. Astfel, Maria Grosu urma că solicite revocarea donației în

decursul uni an din momentul în care a luat cunoștință de motivul de revocare, adică

nu mai târziu de 29 august 2014, dar, acțiunea a fost înaintată, la 03 noiembrie 2015,

și reclamanta nu a solicitat repunerea în termen.

Împotriva acestui act judecătoresc, la 22 martie 2017, Maria Grosu a declarat

apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 16 martie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii (vol. I, f.d. 168-169, 219-221).

Prin decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Maria Grosu și s-a menținut hotărârea din 16 martie 2017 a Judecătoriei

Orhei, sediul Șoldănești (vol. I, f.d. 244, 245-253).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că

soluția instanței de fond este întemeiată, în condițiile în care a calificat acțiunea ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă. Or, din materialele

dosarului rezultă că acțiunea a fost depusă peste un an după încheierea contractului

de donație.

2

Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a relatat că din probele prezentate rezultă

că starea tensionată între părți a durat mai mult de un an. Or, după semnarea

contractului, a existat o nemulțumire din partea donatorului cu referire la diverse

acțiuni ale donatarului. În pofida acestui fapt, apelanta a tolerat într-un mod tacit

situațiile deranjante și acțiunile, care îi provocau stări de neliniște, fără a înainta o

acțiune în judecată.

Astfel, instanța de apel a reținut că peste o lună de zile după încheierea

contractului, apelanta deja reclama lipsa de nerecunoștință din partea intimatei, fapt

ce servea un temei de a solicita revocarea donației pentru ingratitudine, iar, pentru

donatar ar fi servit un impuls de a nu-și investi resursele financiare pentru

modificarea semnificativă și determinantă a calităților tehnice ale bunului imobil și

respectiv, valoarea bunului dat.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Maria Grosu, reprezentată de avocatul Oleg Tănase și s-a casat decizia

din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, fiind restituită cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol.II, f.d. 17-27).

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a constatat că

instanța de apel urma să stabilească când Maria Grosu a aflat despre ultima acțiune

a Danielei Focșa, care putea fi calificată ca ingratitudine, săvârșită până la momentul

sesizării instanței. Or, circumstanțele menționate au rămas fără o apreciere adecvată

din partea instanțelor de judecată, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios.

Totodată, instanța de apel urma să analizeze caracterul contradictoriu dintre

partea de motivare și partea dispozitivă a deciziei din 14 decembrie 2017, deoarece

în partea de motivare a deciziei sale, instanța a menționat că hotărârea primei instanțe

privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată este nefondată, motiv pentru care apelul

declarat urmează a fi admis, cu casarea hotărârii contestate și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă cu omiterea termenului de prescripție. Iar,

în dispozitiv, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de Maria Grosu și a

menținut hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Maria Grosu și s-a casat hotărârea din 16 martie 2017 a Judecătoriei

Orhei, sediul Șoldănești, fiind pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Maria Grosu.

S-a revocat contractul de donație nr. 8101 din 29 august 2013, încheiat între

Maria Grosu și Daniela Focșa, cu repunerea părților în poziția inițială.

S-a dispus încasarea din contul Danielei Focșa în beneficiul Mariei Grosu, a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 100 lei (vol. II, f.d. 40,

41-46).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că,

având în vedere faptul că, la 29 octombrie 2015, Maria Grosu a depus o plângere la

Primăria comunei Dobrușca, r-nul Șoldănești și confirmarea primăriei nr. 880 din 30

octombrie 2015 (vol. I, f.d. 9-11), concluziile primei instanțe cu privire la încălcarea

termenului de prescripție, sunt neîntemeiate. Or, apelanta a luat cunoștință de

motivele de revocare, anume la 29 octombrie 2015, iar, acțiunea formulată de ultima

se consideră depusă în interiorul termenului de prescripție.

3

Cu referire la temeinicia acțiunii formulate de Maria Grosu, Curtea de Apel

Chișinău a menționat că la materialele dosarului este anexată copia confirmării nr.

182 din 17 martie 2016 a Primăriei comunei Dobrușca, prin care s-a confirmat că

apelanta s-a adresat de mai multe ori cu plângeri prin care a solicitat anularea

contractului de donație (vol. I, f.d. 33). Conform procesul-verbal nr. 6 din 11

noiembrie 2015 al ședinței multidisciplinare în domeniul prevenirii și combaterii

violenței în familie din comuna Dobrușca, s-a propus ca timp de 2 săptămâni familie

Focșa și Maria Grosu să încerce să amelioreze situația (vol. I, f.d. 34-35). Iar, la 29

august 2016 și la 13 septembrie 2016, IP Șoldănești a preântâmpinat-o pe Daniela

Focșa să nu intre în conflict cu Maria Grosu.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că au fost întrunite condițiile

prevăzute de art. 835 alin. (1) din Codul civil, pentru a fi dispusă revocarea donației.

La 25 februarie 2019, Daniela Focșa, reprezentată de avocatul Stela Lefter, prin

intermediul oficiului poștal a declarat recurs împotriva deciziei din 06 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii ca tardivă și lipsită de temei legal.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanța de

apel a judecat apelul declarat de către intimată doar din poziția și înscrisurile

prezentate de către acesta, fără a fi verificat conținutul integral al înscrisurilor.

Daniela Focșa a menționat că instanța eronat a interpretat prevederile art. 835

din Codul civil, deoarece intimata a insistat că drepturile ei au fost încălcate din anul

2013, iar, aceasta nu a întreprins nicio măsură în sensul revocării donației, dar a

început acțiunile după ce în gospodărie s-au investit peste 100000 lei.

Recurenta a specificat că Curtea de Apel Chișinău, nu a dat nicio apreciere

probelor anexate la dosar, ceea ce a condus la soluționarea greșită a cauzei. Mai

mult, Daniela Focșa a concluzionat că i-au fost încălcate drepturile, deoarece a

investit în gospodărie și este lipsită de dreptul său de proprietate, iar,

comportamentul acesteia nu a fost calificat ca ingratitudine gravă.

La 19 martie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Mariei Grosu,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f.d. 60).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii admisibilității recursului, în

adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata să-și

expună poziția față de temeiurile recursurilor.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Daniela Focșa este

inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular,

dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Instanța de recurs observă că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat,

inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de

atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În acest sens, criteriile

pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia,

Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16

octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în

termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 06 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare

a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 06 decembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 06 noiembrie 2018 (vol. II, f.d. 47), fiind

recepționată de către Daniela Focșa, la 27 decembrie 2018, fapt confirmat prin copia

plicului anexat la materialele dosarului (vol. II, f.d. 57).

Prin urmare, completul de judecată costată că cererea de recurs a fost depusă în

cadrul termenului prevăzut supra.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

5

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013

a Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentei de a obține, după caz, casarea

sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de Justiție

de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în articolul

1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac, ibidem,

parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan

vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Instanța de judecată observă că recurenta a contestat decizia din 06 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău în baza articolului 432 alin, (1) și (2), lit. a) și c) din

Codul de procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța

de recurs are competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor

inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurenta nu a criticat textele de lege aplicate de

instanța de apel. Mai mult, nu a dat detalii cu privire încălcările comise de instanța

de apel pe care le-ar fi considerat esențiale.

6

Instanța de recurs relevă că Daniela Focșa a pretins, într-un mod abstract, că

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat eronat legea,

fără a invoca argumente referitoare la ilegalitatea deciziei atacate. În acest context,

dacă instanța ar purcede la examinarea cererii de recurs motivate într-o asemenea

manieră, atunci s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici împotriva

actului judecătoresc, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu și ar pune

la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea completului de judecată. Or, un atare

exercițiu este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 437 alin. (1)

lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, precum și argumentul ilegalității deciziei atacate.

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că recurenta nu a adus

suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar

fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea

judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură

civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi

efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31

– 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentei de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Daniela Focșa, reprezentată de avocatul

Stela Lefter, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în

fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

7

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Daniela Focșa, reprezentată

de avocatul Stela Lefter.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

8