2ra-997/20 — Rezoluțiunea contractului

Dosarul nr. 2ra-997/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.N.Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Danilov, I. Cotruță, I.Secrieru)

Î N C H E I E R E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de către Maria Romandaș și

avocații săi Mihai Stăvilă și Pavel Zamfir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria

Romandaș împotriva lui Alexandru Romandaș cu privire la rezoluțiunea

contractului de donație și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 3 august 2018 Maria Romandaș a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandru Romandaș cu privire la rezoluțiunea contractului

de donație și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în calitate de donator a donat nepotului său

Alexandru Romandaș bunul imobil, apartamentul nr. 2 din str. Xxxx Xxxxxx nr.

2/1 din mun. Chișinău, nr. cadastral xxxxx.xxx.01.xxx, cu suprafața totală de 30,0

m2. Contractul de donație a fost încheiat între părți la data de 2 noiembrie 2015,

fiind autentificat de către notarul public Corina Zara și înregistrat cu nr. 2199.

Ulterior, pe parcursul următorilor ani situația reclamantei s-a schimbat

esențial iar din cauza vârstei de 85 de ani, nu-și poate asigura de una singură un trai

decent, fiind pensionară, este slăbită de puteri, xxxxxx și nu dispune de un alt spațiu

locativ, fiind practic boschetară.

A menționat că la moment nu mai este în stare să-și asigure o întreținere

corespunzătoare iar Alexandru Romandaș, la momentul încheierii contractului de

donație i-a promis că va avea grijă de ea, îi va cumpăra îmbrăcăminte,

medicamente, hrană, dar nimic din cele menționate mai sus nu au fost îndeplinite.

A solicitat Maria Romandaș admiterea acțiunii, rezoluțiunea contractului de

donație nr. 2199 din 2 noiembrie 2015 autentificat de către notarul public Corina

Zara și încasarea cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea din 26 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă, s-a rezoluționat contractul de donație nr. 2199 din 2

noiembrie 2015 autentificat de notarul public Corina Zara, prin care Maria

Romandaș a donat lui Alexandru Romandaș bunul imobil apartamentul nr. 2 din

mun.Chișinău, str. Xxxx Xxxxxx 2/1, nr. cadastral xxxxx.xxx.01.xxx, cu suprafața

totală de 30,0 m2, s-a încasat de la Alexandru Romandaș în beneficiul Mariei

Romandaș suma de 6 495 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a încasat de la

Alexandru Romandaș la bugetul de stat cheltuielile de judecată sub formă de taxa

de stat, de care a fost scutită reclamanta în mărime de 3 900 de lei.

Prin decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Alexandru Romandaș, reprezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă, casată integral hotărârea din 26 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a reținut că deși Maria Romandaș a

invocat prevederile normei art. 836 Codul civil, în redacția de până la republicare,

nu au fost întrunite condițiile pentru solicitarea rezoluțiunii: starea de imposibilitate

de a-și asigura întreținerea corespunzătoare și/sau starea de imposibilitate de a

îndeplini obligațiile legale de întreținere față de terți.

Instanța de apel a reiterat că contractul de donație a fost încheiat la data de 2

noiembrie 2015, atunci când Maria Romandaș avea deja o vârstă înaintată (82 ani),

iar din înscrisurile privind evoluția pensiei în anii de după donație, s-a stabilit că

pensia pe parcursul celor 3 ani de după încheierea contractului a fost în creștere,

dar nu în descreștere. La fel, au fost prezentate și înscrisuri medicale, însă, fără a fi

depistate careva maladii apărute spontan sau careva factori care radical să agraveze

starea sănătății Mariei Romandaș din momentul donației.

Invocarea faptului că, donatarul nu o ajută, nu poate fi reținut ca moment

esențial, or nu poate fi confundat contractul de donație cu contractul de înstrăinare

a bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață.

La 23 ianuarie 2020, avocatul Mihail Stăvilă, în interesele Mariei Romandaș

a depus cerere de recurs, concretizată prin cererea din 24 ianuarie 2020 împotriva

deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că la caz urmau a fi aplicate prevederile

art. 216 alin. (1) Cod civil, în vigoare la 2 noiembrie 2015 potrivit căruia actul

juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod; și prevederile art. 221 alin.

(2) Cod civil, actul juridic încheiat cu intenția de a ascunde un alt act juridic, este

nul.

A menționat că, starea de nevoie a Mariei Romandaș este demonstrată prin

faptul că nu dispune în proprietate de un alt bun imobil, este xxxxxx și are pensie

în mărime de 1 696,70 de lei, motiv din care nu își permite un alt adăpost.

A solicitat Mihail Stăvilă, în interesele Mariei Romandaș admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 27 ianuarie 2020, Maria Romandaș a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii a indicat că instanța de apel eronat a interpretat și aplicat

normele de drept material, precum și eronat a interpretat circumstanțele de fapt a

cazului, iar în consecință eronat a aplicat prevederile art. 386 Cod civil.

2

A solicitat Maria Romandaș admiterea cererii de recurs, casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 4 februarie 2020, avocatul Zamfir Pavel, în interesele Mariei Romandaș a

depus cerere de recurs, împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că concluzia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală. Instanța de apel greșit a reținut creșterea treptată în mediu

cu 300 de lei, lunar, a pensiei deoarece nu a luat în considerație și creșterea inflației.

A menționat că, practica judiciară în materie denotă că, lipsa celei de-a doua

condiții nu prezintă un impediment în rezoluțiunea contractului de donație.

A solicitat avocatul Zamfir Pavel, în interesele Mariei Romandaș admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

Examinând admisibilitatea recursurilor, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 5 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 25 august 2020, Alexandru Romandaș, prezentat de avocatul Dumitru

Barbăscumpă a depus referință prin care a solicitat de a recunoaște recursul declarat

de Maria Romandaș ca fiind inadmisibil.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererile de recurs declarate

de Maria Romandaș, avocatul Mihai Stăvilă și avocatul Pavel Zamfir în raport cu

materialele cauzei civile, consideră că acestea sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 3 decembrie 2019,

care a fost expediată în adresa participanților la proces prin intermediul oficiului

poștal la data de 13 ianuarie 2020 (f.d.149). Astfel, calea de atac în ordine de recurs

demarată de avocatul Mihai Stăvilă în interesele Mariei Romandaș la data de 23

ianuarie 2020, de către Maria Romandaș la data de 27 ianuarie 2020 și la data de 4

februarie 2020 de către avocatul Pavel Zamfir în interesele Mariei Romandaș, sunt

în interiorul termenului legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Maria Romandaș și

avocații săi Mihai Stăvilă și Pavel Zamfir, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

drept inadmisibile din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Maria Romandaș

și avocații săi Mihai Stăvilă și Pavel Zamfir în cererile de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

Curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor

încălcări esențiale sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Maria Romandaș și avocații săi Mihai Stăvilă și

Pavel Zamfir nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în

mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

4

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său

cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Maria Romandaș și avocații săi Mihai Stăvilă

și Pavel Zamfir.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor

care ar dicta necesitatea declarării recursurilor ca fiind admisibile și consideră că,

recursurile declarate de Maria Romandaș și avocații săi Mihai Stăvilă și Pavel

Zamfir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Maria Romandaș și avocații

săi Mihai Stăvilă și Pavel Zamfir.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5