2ra-722/15 — Privind recalcularea prin micşorare a sumei indicate în avizul de plată

Dosarul nr. 2ra-722/15 Instanţa de fond: Judecătoria Ialoveni – Al. Sandu Instanţa de apel: CA Chişinău - L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Ivan Talpiş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Talpiş împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialoveni – Gaz” privind recalcularea prin micşorare a sumei indicate în avizul de plată şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Ivan Talpiş, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, CONSTATĂ : La 07 martie 2014 Ivan Talpiş a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ialoveni – Gaz” privind recalcularea prin micşorare a sumei indicate în avizul de plată şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 31 ianuarie 2014 în urma verificării contorului de gaz de către operatorii SRL “Ialoveni – gaz” au depistat că acesta nu funcţionează şi anume că este stopat. Operatorii în actul de demontare a echipamentului de măsurare au indicat că cazanul lucra, în casă era cald, caloriferele erau calde, iar în sobă nu s-a făcut focul de o perioadă îndelungată. Ivan Talpiş a menţionat că la momentul verificării, nu făcuse focul în sobă de o perioadă de 3 zile, iar cazanul pe gaze naturale l-a conectat pe data de 29 ianuarie pentru 6 ore, pentru a încălzi puţin casa. Cazanul nu lucrase nici jumătate de oră şi au venit operatorii, care au indicat în act că cazanul lucrează şi în casă este cald.

Pe cînd 1 în casă era o temperatură de +7 O, iar în dormitor folosea aparatul electric pentru încălzire. Mai mult ca atît jumătate din luna ianuarie a fost o perioadă cu temperaturi mai mult ridicate, iar perioada temperaturilor joase a început din 22 ianuarie 2014, dar pentru a încălzi locuinţa a folosit aparatul electric şi nu a conectat cazanul pe gaze naturale. Reclamantul a indicat că exploatarea cazanului pe gaze naturale este foarte costisitoare şi a hotărît să-l folosească la minim posibil, deaceia pentru luna noiembrie 2013 a achitat suma de 141,87 lei, pentru decembrie 2013 suma de 227,05 lei. Totodată pentru încălzirea locuinţei a folosit energia electrică, fapt confirmat prin facturile pentru energia electrică pentru perioadele respective de facturare.

Ivan Talpiş a solicitat obligarea SRL “Ialoveni – Gaz” la recalcularea sumei de 1.552,37 lei facturate pentru luna ianuarie 2014 prin reducerea acesteia la suma de 227,05 lei, ceea ce constituie echivalentul sumei din luna decembrie 2013; încasarea din contul SRL “Ialoveni – Gaz” a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Talpiş ca neîntemeiată. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a reţinut că la 31 ianuarie 2014 de către operatorii SRL “Ialoveni – gaz” a fost întocmit actul de demontare a echipamentului de măsurare, în care s-a constatat că în casa de locuit a lui Ivan Talpiş din s. Zîmbreni, r-nul Ialoveni contorul montat nu funcţiona, necătînd la faptul că gazul natural continua să fie utilizat de către reclamant, fapt ce a servit temei pentru demontarea contorului şi verificarea lui ulterioară.

Din buletinul de inutilizabilitate nr. A.1/III-478 din 21 martie 2014 rezultă că contorul nu corespunde cerinţelor documentelor normative, iar erorile relative depăşesc limitele tolerate. Conform pct. 150 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, furnizorul era în drept să determine volumul de gaze naturale conform consumului mediu zilnic înregistrat pe parcursul perioadei similare de facturare, adică pe luna ianuarie 2013 (f.d. 45, 51 - 52). La 29 mai 2014 Ivan Talpiş a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea integral (f.d.

49, 59 - 61). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Ivan Talpiş, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că instanţa de fond a dat o apreciere corectă şi amplă tuturor situaţiilor de fapt şi de drept ale cauzei şi just a respins cererea de chemare în judecată (f.d. 71 - 74). La 22 ianuarie 2015 Ivan Talpiş a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 28 mai 2014, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi decizii prin care să fie admisă acţiunea integral. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond este neîntemeiată, deoarece normele de drept material au fost eronat interpretate.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 19 noiembrie 2014, a fost recepţionată de către părţi la 02 ianuarie 2015 (f.d. 76), cererea de recurs a fost depusă la 22 ianuarie 2015, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ivan Talpiş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că Ivan Talpiş a invocat netemeinicia deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, considerîndu-le pasibile casării, deoarece instanţele de judecată în mod eronat au aplicat normele de drept material şi anume prevederile pct. 150 din Hotărîrea Guvernului nr. 415 din 25 mai 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utlizarea gazelor naturale, ce ţine de perioada similară de facturare a consumului gazelor naturale.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 3 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Cu referire la argumentul recurentului privind ridicarea excepţiei de neconstituţionaltate a pct. 150 din Hotărîrea Guvernului nr. 415 din 25 mai 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utlizarea gazelor naturale, instanţa de recurs aminteşte recurentului că orice excepţie este o chestiune exterioară şi prealabilă dezbaterii fondului, iar recurentul nu a indicat în ce constă contradicţia dintre pct. 150 al Regulamentului menţionat şi a legii supreme, motiv pentru care argumentul nu poate fi reţinut de instanţa de recurs şi respectiv nu poate fi ridicată excepţia de neconstituţionalitate. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ivan Talpiş împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivan Talpiş, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Talpiş împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialoveni – Gaz” privind recalcularea prin micşorare a sumei indicate în avizul de plată şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4