2ra-2414/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – A. Cazacliu dosarul nr. 2ra-2412/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” împotriva lui Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană, Ina Catană cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz”, filiala „Criuleni-Gaz” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 18 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 22 martie 2013, SRL „Ialoveni-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană, Ina Catană cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că la 10 februarie 2012, în urma efectuării unui control ordinar a instalaţiei de gaz la adresa de consum s. Boşcana, r-nul. Criuleni angajaţii „Ialoveni-gaz” SRL, în prezenţa consumatorului Fiodor Staci, au întocmit actul de control al echipamentului de măsurare şi au demontat contorul de gaz nr. 2394950 tip BK G4T, lăsându-l pentru a fi prezentat de consumator personal la comisia specializată a filialei.

Menţionează că la 14 februarie 2012, comisia, de comun acord cu Alexandru Catană, reprezentantul consumatorului, în urma examinării actelor de control şi de demontare a contorului, istoricul de consum pe anii precedenţi şi în sezonul de încălzire curent, informaţia despre aparatele de gaz racordate la reţea şi suprafaţa de încălzire de la acestea, au decis îndreptarea contorului de gaz pentru constatarea tehnico-ştiinţifică într-o instituţie autorizată la alegerea reprezentantului consumatorului, dar în prezenţa reprezentantului furnizorului (procesul verbal nr.7), ceea ce a fost făcut. Susţine că la 26 aprilie 2012 a primit Raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 811/12(111) din 18 aprilie 2012, cu scrisoarea de însoţire nr. 1885 din 25 aprilie 2012 a Centrului Naţional de Expertize Judiciare.

1 Relatează că în urma investigaţiilor efectuate cu aplicarea procedeelor speciale, expertul A. Lîsîi a stabilit cu certitudine că în urma experimentelor de magnetizare, efectuate cu aplicarea câmpurilor magnetice coercitive şi examinării ciclurilor de histerezis a fost stabilit, că corpul din oţel al contorului nominalizat, anterior a fost supus unui ciclu de magnetizare-demagnetizare. Indică că reprezentantul consumatorului, Alexandru Catană, a primit copia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică la 08 mai 2012, solicitând precizarea prin măsurare a suprafeţei de încălzire a casei, deoarece informaţia din baza de date „IS-GAS” nu corespunde realităţii, în urma măsurărilor la faţa locului fiind constatat, că suprafaţa de încălzire de la aparatele de gaze constituie 69 m2.

Susţine că cazul a fost examinat la 10 iulie 2012 cu participarea lui Alexandru Catană, reprezentantul consumatorului, comisia stabilind încălcarea de către consumator a clauzelor contractuale prin aplicarea unui magnet puternic asupra contorului de gaze, care a dus la înregistrarea incompletă a volumului de gaze naturale consumate şi fiind stabilită mărimea prejudiciului cauzat furnizorului în sumă de 18474,59 lei, suplimentar consumatorul fiind obligat să procure din cont propriu un contor nou nemagnetizat şi să compenseze cheltuielile furnizorului în sumă de 510 lei suportate de acesta pentru efectuarea constatării tehnico- ştiinţifice.

Afirmă că pârâţii, ca consumatori, prin acţiunile lor au încălcat în mod flagrant p. 114 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, prin care „se interzice consumatorului final să intervină sub orice formă asupra echipamentului de măsurare, inclusiv în funcţionarea lui, şi asupra sigiliilor aplicate lui sau la celelalte instalaţii ale operatorului de reţea, sau să blocheze accesul personalului operatorului de reţea la acestea”.

Mai indică că prejudiciul cauzat a fost calculat de furnizor după sistemul pauşal, conform prevederilor p. 128, p. 151 şi a Anexei nr. 4 la Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, pentru perioada 01 noiembrie 2011-10 februarie 2012. Cu referire la prevederile contractului şi art. 48 alin. (8) din Legea cu privire la gazele naturale, indică că drepturile şi obligaţiile consumatorilor finali şi ale furnizorilor de gaze naturale la tarife reglementate se stabilesc în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale. Drepturile şi obligaţiile consumatorului casnic care a încheiat contract de furnizare a gazelor naturale se extind şi asupra membrilor lui de familie care locuiesc împreună cu el.

Relevă că deoarece reprezentantul consumatorului a refuzat să confirme contra semnătură primirea copiei procesului-verbal nr. 36 din 10 iulie 2012 al comisiei şi calculul sumei prejudiciului cauzat, acestea din urmă au fost expediate consumatorului Fiodor Staci prin poştă cu scrisoarea de însoţire nr. 353 din 17 iulie 2012. Ulterior, peste 2 luni, furnizorul a înaintat consumatorului Fiodor Staci pretenţia nr. 490 din 21 septembrie 2012 cu cerinţele de achitare a prejudiciului în sumă de 18474,59 lei şi de înlocuire din cont propriu a contorului de gaz. La fel, de către furnizor a fost înaintată şi pretenţia nr. 498 din 24 septembrie 2012 de compensare a cheltuielilor de expertiză a contorului de gaz în sumă de 510 lei.

2 Relatează că pârâţii au achitat doar cheltuielile de expertiză şi plăţile pentru consumul curent al gazelor naturale, însă refuză să achite şi prejudiciul. Solicită încasarea în mod solidar de la pârâţii Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană şi Ina Catană în beneficiul SRL „Ialoveni-Gaz” prejudiciul cauzat prin consum fără evidenţă a gazelor naturale, calculat după sistemul pauşal în sumă de 18474,59 lei şi cheltuielile taxei de stat în sumă de 654,24 lei, iar în total suma de 19128,83 lei, obligarea pârâţilor să procure din cont propriu un contor de gaz nou tip BK G4T pentru înlocuirea celui instalat temporar de către furnizor. În cadrul susţinerilor verbale din 18 iulie 2013, reclamantul a mai solicitat suplimentar şi încasarea din contul pârâţilor a cheltuielilor suportate pentru participarea în şedinţa de judecată a expertului, în sumă de 206 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 18 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Ialoveni-Gaz”, filiala „Criuleni-Gaz” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 06 iunie 2014, SRL „Ialoveni-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie încasat de la copîrîţii solidari Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană şi Ina Catană prejudiciul cauzat SRL „Ialoveni-Gaz” prin consum fără evidenţă a gazelor naturale, calculat după sistemul pauşal în sumă de 18474,59 lei, obligarea copîrîţilor solidari să procure din cont propriu un contor de gaz nou tip BK G4T pentru înlocuirea celui instalat temporar de către furnizor precum şi încasarea de la copîrîţii solidari Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană şi Ina Catană în folosul SRL „Ialoveni-Gaz” cheltuielile de judecată suportate de recurentă în sumă totală de 1678,04 lei, inclusiv taxa de stat 1472,04 lei (100 % + 75 % + 50 %) achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, de apel şi recurs şi cheltuielile în sumă de 206 lei pentru participarea în şedinţă de judecată a expertului A. Lâsâi, CNEJ.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, invocând ca temei art. 432 alin. (1) lit. a) CPC, încălcarea esenţială a normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. Remarcă că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă nu au constatat careva încălcări a prevederilor contractuale de către pârâţi.

Menţionând prevederile art. 602, art. 603 alin. (1) Cod civil, precum şi p. 114 al Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, susţine că neaplicarea acestor prevederi au dus la soluţionarea greşită a cauzei din simplul motiv, că ambele instanţe n-au calificat intervenirea sub orice formă asupra echipamentului de măsurare, inclusiv în funcţionarea lui, ca neexecutare a obligaţiei de a nu face, manifestată prin acţionarea cu un magnet puternic şi demagnetizarea ulterioară a contorului pentru neutralizarea urmelor de remanenţă magnetică de pe corpul metalic al contorului în scopul tăinuirii faptului stopării lui şi consumului fără evidenţă a gazelor naturale, care poate fi săvârşită doar prin dol (intenţie) şi doar de consumatorul casnic sau membrii familiei lui.

3 Cu referire la prevederile art. 432 alin. (4) CPC, susţine că instanţele judecătoreşti au denaturat sensul probelor, apreciindu-le vădit selectiv pentru o motivare „mai sigură” a temeiniciei deciziilor sale. Cu referire la art. 130 CPC menţionează că instanţa de apel a descris parţial concluziile din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 811/12(III) din 18 aprilie 2012, selectându-le doar în aspect pozitiv în favoarea intimaţilor, fără a fi luată în consideraţie interconexiunea complexă cu a 3-a concluzie din acelaşi raport.

Relevă că din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se desprinde clar constatarea, în primul rând, a faptului aplicării câmpului magnetic asupra contorului, şi, în al doilea rând, de demagnetizare a corpului metalic al contorului de gaz, în care au fost cointeresaţi doar intimatul Fiodor Staci şi membrii familiei acestuia pentru a ascunde faptul încălcării clauzelor contractuale prin înregistrarea incompletă a gazelor naturale utilizate, prin ce furnizorului i-a fost cauzat prejudiciu material. Susţine că în cadrul şedinţei de judecată expertul a dat explicaţii şi răspunsuri la mai multe întrebări formulate atât de reprezentantul reclamantei, cât şi de copîrîţi şi judecător.

Aceste explicaţii, neconfirmate de expert prin semnătură în procesul verbal al şedinţei de judecată, prima instanţă, ca şi instanţa de apel, le- au apreciat ca evazive şi echivoce, menţionând că procesul de demagnetizare în condiţii casnice este aproape imposibil, însă nici expertul, nici reprezentantul reclamantei n-au declarat, că procesul de demagnetizare s-a efectuat în condiţii casnice, consumatorul şi reprezentanţii lui având posibilitatea reală de a demagnetiza contorul şi în condiţii „necasnice” în intervalul de timp de la demontarea lui la locul de consum (10 februarie 2012) până la prezentarea contorului la comisia filialei (14 februarie 2012). Faptul, că contoarele de gaz la ieşirea din uzină şi la verificarea metrologică iniţială nu sunt supuse controlului la remanenţa magnetică, magnetizarea lor în aceste procese fiind puţin probabilă, a fost confirmat şi de reprezentantul reclamantei.

Menţionează că expertul nu a exclus demagnetizarea contorului demontat şi amplasat în punga de polietilenă sigilată chiar şi în condiţii de casă, doar că de un specialist priceput. Invocă faptul că expertului nu i-a fost oferită posibilitatea de a-şi realiza dreptul său privind verificarea expunerii corecte şi complete a explicaţiilor/concluziilor sale, date în şedinţă de judecată, conform art. 154 CPC, ele nefiind confirmate prin semnătura lui pe fiecare pagină a procesului verbal. Remarcă că copîrîţii n-au prezentat instanţei de fond nici o probă referitor la faptul montării adăugătoare a unui cazan în soba cu lemne pentru încălzirea casei, ca explicare a reducerii esenţiale a consumului de gaze naturale.

Cu referire la prevederile p. 26 al Hotărârii nr. 5 din 11 noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs indică că apreciere arbitrară a probelor însemnă o apreciere abuzivă, după bunul plac, dar nu după intima convingere, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

La acest capitol invocă că intimaţii nu au solicitat efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice repetate sau suplimentare după primirea la 18 mai 2012 a copiei 4 raportului, n-au contestat la furnizor şi în instanţa de judecată procesul-verbal nr. 36 din 10 iulie 2012 al şedinţei Comisiei specializate a furnizorului şi nici factura de plată pentru luna iulie 2012 în care a fost inclusă suma prejudiciului calculat în sumă de 18474,59 lei în conformitate cu p. p. 124, 128, 152 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011. Consideră că instanţa nu a reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altora, mai ales pe cele atribuite la categoria de probă certă sau incertă, n-au fost cercetate înregistrările audio ale şedinţelor de judecată privitor la care fapt nu este menţionat în decizia instanţei de apel (art. 25 CPC).

Prin referinţa depusă la 22 iulie 2014, intimaţii Fiodor Staci, Ana Staci, Alexandru Catană şi Ina Catană au solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil şi neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 04 aprilie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 728 (f. d. 126), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 11 aprilie 2014. Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Ialoveni-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Ialoveni-Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Ialoveni-Gaz” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ialoveni-Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 6