2ra-590/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Efros dosarul nr.2ra-590/15 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, N. Craiu ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivanova Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ Chişinău – Gaz” către Orlov Petru privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ivanova Vera, ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 mai 2014, c o n s t a t ă: La data de 14.05.2012, reclamantul SRL „Chişinău Gaz” s-a adresat în judecată cu cerere împotriva lui Orlov Petru, solicitând încasarea datoriei în mărime de 5500 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamantul în cererea de concretizare a cerinţelor a solicitat încasarea sumei respective de la Ivanova Vera. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, între SRL „Chişinău-Gaz” (furnizor de gaze naturale licenţiat şi autorizat teritorial) şi pîrît (consumator de gaze naturale) a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr.9082 din 09.10.2002, la locul de consum din mun.Chişinău, str.Tatarbunar, 6, fiind deschis cont personal şi facturat corespunzător consumul de gaze naturale.

În conformitate cu prevederile contractului nominalizat, furnizorul se obligă să furnizeze gaze naturale, iar consumatorul să achite contravaloarea gazelor naturale consumate. Astfel, de către furnizor, - reclamant au fost respectate în întregime, cu buna credinţă, obligaţiile asumate contractual, furnizând volumele de gaze. 1 Menţionează reclamantul că, conform contractului sus-menţionat, consumatorul era obligat să permită reprezentanţilor furnizorului pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie preventivă, să verifice plata pentru gazul consumat cu prezentarea documentelor necesare: proiectul, contractul, cartea de imobil, bonul de plată, iar nerespectarea de către consumator a obligaţiilor contractuale, a generat apariţia unei datorii în sumă de 5500 lei.

Încercările reclamantului de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu s- au soldat cu succes, fapt ce 1-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 mai 2014 acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „ Chişinău – Gaz” către Orlov Petru privind încasarea datoriei a fost admisă integral. S-a încasat de la Ivanova Vera în beneficiul SRL „ Chişinău – Gaz” suma debitoare în mărime de 5500 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei. Împotriva hotărârii instanţei de fond, la 13 iunie 2014, Ivanova Vera a depus apel, solicitând casarea hotărârii contestate şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de fond.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Ivanova Vera, ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 mai 2014. La 13 ianuarie 2015, Ivanova Vera a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, considerând că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurenta Ivanova Vera este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurenta Ivanova Vera în cererea de recurs că, decizia instanţei de apel este ilegală şi poartă un caracter declarativ şi nu pot fi 2 reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta Ivanova Vera, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ivanova Vera, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 3