2ra-2372/15 — Repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-2372/15 Prima instanță: judecătoria Căuşani (jud.I.Ţonov) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud.:N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă) ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Iuliana Oprea Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Carp Parascovia împotriva deciziei din 03 decembrie 2014 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Carp Parascovia împotriva SRL „Ştefan Vodă Gaz” , filiala „Căuşeni Gaz” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, c o n s t a t ă : La data de 02.06.2014, Carp Parascovia a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ştefan Vodă Gaz”, filiala „Căuşeni Gaz” solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 2365,99 lei şi prejudiciul moral în mărime de 50000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la data de 10 martie 2010 au intrat în ograda sa şeful filialei „Căuşeni Gaz” cu subalternii săi şi au deconectat contorul de gaz tot cu ţeavă, iar la întrebarea sa de ce au deconectat-o, i-au răspuns că are datorii. Susţine că, din ziua respectivă nu foloseşte gazul natural, iar pe parcursul acestor ani s-a adresat pentru a fi racordată la reţeaua de gaz, ceea ce nu s-a făcut. Prin hotărîrea din 22.12.2010 a judecătoriei Căuşeni s-a încasat 5059, 93 lei cu titlu de datorie pentru gazul livrat şi taxa de stat în mărime de 270 lei, care a fost menţinută prin decizia din 15.02.2011 a Curţii de Apel Bender, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09.06.2011 recursul a fost declarat inadmisibil.

Consideră că, prin hotărîrea respectivă filiala „Căuşeni Gaz” era obligată să o reconecteze la conducta de gaz, iar după transferul sumei de 5329,23 lei în contul SRL „Ştefan Vodă Gaz”, prin ordinul incasso nr.20 din 28.03.2012, prin intermediul executorului judecătoresc, conectarea la conducta de gaz, la fel, nu a avut loc. Susţine că, executorul judecătoresc, prin ordinul incasso nr.77 din 20.07.2012, a transferat suma de 2365,99 lei în contul filialei „Căuşeni Gaz”, SRL „Ştefan Vodă Gaz”, sumă ce nu a fost indicată în hotărîrea judecătorească, care consideră că a fost transferată greşit şi urmează a fi restituită. Prin hotărîrea din 04.08.2014 a judecătoriei Căuşeni s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Carp Parascovia împotriva SRL „Ştefan Vodă Gaz”, filiala „Căuşeni Gaz” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, iar reclamanta a fost scutită de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 03.12.2014 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul declarat de Carp Parascovia și a fost menținută hotărîrea din 04.08.2014 a judecătoriei Căuşeni. La data de 06.04.2015 (la data de 02.04.2015 recursul a fost expediat prin poştă (f.d.74)) Carp Parascovia a declarat recurs împotriva deciziei din data de 03.12.2014 a Curții de Apel Chişinău solicitînd casarea deciziei. În motivarea recursului, s-a invocat că instanţele inferioare eronat şi arbitrar au apreciat circumstanţele cauzei şi probele existente, adoptînd soluţii greşite. Susţine că, recursul este depus în termen, deoarece la data de 03.02.2015 a primit copia deciziei recurate. Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Curtea de Apel Chişinău a emis decizia recurată la 03.12.2014, iar recurentul a depus cerere de recurs la data de 06.04.2015 (la data de 02.04.2015 recursul a fost expediat prin poştă (f.d.74)). Conform scrisorii Curţii de Apel Chişinău decizia din 03.12.2014 a fost expediată participanţilor la 15.01.2015 (f.d.67), iar recurentul a recepţionat-o la 03.02.2015, conform sigiliului Oficiului Poştal Căuşeni, astfel se atestă depunerea recursului în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Carp Parascovia, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Carp Parascovia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Carp Parascovia, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Carp Parascovia împotriva deciziei din 03 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Iuliana Oprea Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală