2rac-484/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-484/15 prima instanţă - L.Gafton instanţa de apel - M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnaut ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Finicon”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 împotriva societăţii cu răspundere limitată „Finicon” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „ Finicon” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 24 iulie 2014, c o n s t a t ă ; La 03 decembrie 2013 Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Finicon” în care a solicitat încasarea datoriei pentru prestarea energiei termice în mărime de 26057,43 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul examinării pricinii în fond Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 la 06 martie 2013 şi-a concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd încasarea datoriei de bază în mărime de 33105,37 lei, penalitate în mărime de 4529 lei, dobînda de întîrzire în mărime de 7478 lei, şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare privind majorarea cuantumului acţiunii din 20 mai 2014 reclamantul a solicitat încasarea datoriei în mărime de 34020,68 lei, penalitate în mărime de 4529 lei, dobînda de întîrzire în mărime de 7478 lei, şi încasarea taxei privind plata taxei de stat în mărime de 370 lei. În motivarea pretenţiilor înaintate s-a reiterat că, potrivit prevederilor contractuale din contractul nr.2 din 01 februarie 2003, încheiat între părţi Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 şi-a asumat obligaţia de a livra energie termică pentru încăperile nelocative amplasate pe str. Pandurilor mun. 1 Chişinău, din imobilul nr.48 cu suprafaţa totală de 59,9 m.p., şi imobilul nr. 50 cu suprafaţa de 46,5 m.p., suprafaţa de 11,5 m.p., suprafaţa de 11,4 m.p., şi suprafaţa de 17,7 m.p., iar societatea cu răspundere limitată „Finicon” de a achita lunar plata pentru prestarea serviciilor potrivit tarifelor.

Indică că societatea cu răspundere limitată „Finicon” nu a achitat plata în termen pentru serviciile prestate, fapt confirmat prin informaţia privind calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale, pentru bunurile imobile care le deţine cu drept de proprietate din str. Pandurilor nr. 48 şi 50, mun. Chişinău. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 iulie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 a fost admisă. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Finicon” în beneficiul Asociaţiei Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 datoria pentru livrarea energiei termice în mărime de 34020,68 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 7478 lei, penalitatea în mărime de 461,10 lei, cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 1182,72 lei, iar în total suma de 43141,5 lei.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel societatea cu răspundere limitată „Finicon” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată „Finicon” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 iulie 2014. La 26 ianuarie 2014, societatea cu răspundere limitată „Finicon” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei în instanţa de apel.

În motivarea recursului a menţionat că, instanţa de apel a ignorat motivele expuse în cererea de apel, nu le-a dat o apreciere corectă din care motiv s-au încălcat normele art.373 alin.1) Cod de Procedură Civilă, limitîndu-se doar la motivele expuse în hotărîrea instanţei de fond, fără a examina fondul cauzei prin prisma criticilor expuse în cererea de apel. Susţine că instanţa a ignorat prevederile art. 26 Cod de Procedură Civilă, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a deviat de la criteriile stabilite prin prisma art.118 alin.1 Cod de Procedură Civilă. Argumentele indicate în cererea de apel nu se combat în decizia supusă recursului. Mai susţine că instanţa de apel a încălcat normele de drept material.

Nu a soluţionat cazul prin prisma divergenţilor apărute. În lipsa a careva probe a conchis că între părţi ar exista careva relaţii obligaţionale, după achitarea sumei de 10000 lei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 03 martie 2015 Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr.51/417 a invocat că cererea de recurs este neîntemeiată şi fără careva temeiuri legale.

A solicitat respingerea recursului, cu menţinerea soluţiilor 2 instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit avizului de recepţie (f.d.37Vol.II), recurentul societatea cu răspundere limitată „Finicon” a recepţionat decizia instanţei de apel, la 24 decembrie 2014, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 26 ianuarie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 3 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Finicon” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Finicon”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4