3ra-212/15 — Anularea plăţii energiei electrice la locurile de uz comun

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-212/15 Judecător: L. Ouş Curtea de Apel Chişinău Judecători: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cernei Elena împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind obligarea de a anula din factura plata calculată pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu 4/1, mun.

Chişinău şi obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” SA de a include în facturi plata pentru consumul energiei electrice conform datelor contorului din apartament, fără a include în facturi plata pentru energia electrică la locurile de uz comun, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 09 septembrie 2013, Cernei Elena a înaintat în Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova prin care a solicitat obligarea de a anula din factură plata calculată pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu, 4/1, mun.

Chişinău ce-i aparţine reclamantei Cernei Elena şi obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” de a include în facturi plata rentru consumul energiei electrice conform datelor contorului din apartament fără a include în facturi plata pentru energia electrică la locurile de uz comun. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că s-a adresat la data de 06.08.2013 către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova cu petiţia nr. 201300618 şi către ÎCS „RED Union Fenosa” prin petiţia nr. 37846 din 13.08.2013. Cernei Elena, fiind invalid de gradul I, afectată de o maladie incurabilă a aparatului locomotor, este ţintuită la pat şi nu se deplasează în afara domiciliului. Din acest considerent reclamanta a solicitat anularea din factură de plata calculată pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr.46 situat pe str. M. Sadoveanu, 4/1, mun.

Chişinău (unde domiciliază reclamanta), deoarece ea nu utilizează energia electrică în locurile de uz comun şi consideră neîntemeiat includerea în facturi a plăţii pentru consumul energiei electrice din locurile de uz comun. 1 La data de 07.08.2013 ÎCS „RED Union Fenosa” şi Agenţia Naţionale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova i-au expediat scrisorile nr. 0505/51976, prin care Cernei Elena a primit refuz la cerinţele sale, motiv pentru care reclamanta s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 iunie 2014, acţiunea înaintată de Cernei Elena a fost admisă. A fost obligată ÎCS „RED Union Fenosa” SA de a anula din factură plata calculată pentru energia electircă la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu 4/1, mun.

Chişinău, ce-i aparţine reclamantei Cernei Elena şi a fost obligat ÎCS „RED Union Fenosa” SA de a include în facturi plata pentru consumul energiei electrice conform datelor contorului din apartament fară a include în facturi plata pentru energia electrică la locurile de uz comun. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a concluzionat că obligarea reclamantei de către prestatorul de energie electrică de a achita serviciile neconsumate vin în disconcordanţă totală cu drepturile fundamentale ale consumatorului şi prejudiciază interesele legitime ale Elenei Cernei. La data de 25 iunie 2014 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Cernei Elena să fie respinsă.

La data de 23 iunie 2014, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişuinău din 11 iunie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către reclamantă să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 s-au respins apelurile declarate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 iunie 2014 prin care cererea înaintată de către Cernei Elena a fost admisă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de ambii apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererile de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel ÎCS „RED Union Fenosa” SA a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18.11.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11.06.2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Cernei Elena să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicată că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi de asemenea au soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. 2 Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu au aplicat normele de drept material care urmau a fi aplicate, precum şi au aplicat o lege care nu urma a fi aplicată şi în consecinţă au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de respingere a acţiunii. Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Cernei Elena a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova prin care a solicitat obligarea de a anula din factură plata calculată pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu, 4/1, mun.

Chişinău ce-i aparţine reclamantei Cernei Elena şi obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” de a include în facturi plata rentru consumul energiei electrice conform datelor contorului din apartament fără a include în facturi plata pentru energia electrică la locurile de uz comun. Instanţa de fond a admis acţiunea, soluţie menţinută de instanţa de apel care a respins ca neîntemeiate cererile de apel depuse de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi ÎCS „RED Union Fenosa” SA. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Conform art. 349 Cod civil, coproprietarii vor împărţi beneficiile şi vor suporta sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi proporţional cotei lor părţi. Conform art. 355 al. 1 Cod civil, dacă într-o clădire există spaţii cu destinaţie de locuinţă sau cu o altă destinaţie avînd proprietari diferiţi, fiecare dintre aceştia deţine drept de proprietate comună pe cote-părţi, forţată şi perpetuă, asupra părţilor din clădire, care, fiind destinate folosinţei spaţiilor, nu pot fi folosite decît în comun.

Conform pct. 12 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, cantitatea de energie electrică utilizată pentru iluminarea încăperilor de uz comun, înregistrată lunar de echipamentele de măsurare respective, se repartizează lunar de către gestionar fiecărui proprietar, chiriaş sau alt posesor legal de locuinţă, proporţional numărului de apartamente din blocul locativ; consumul energiei electrice utilizate pentru iluminarea încăperilor de uz comun şi pentru funcţionarea ascensoarelor se include distinct de către furnizorul de energie electrică în facturile emise lunar consumatorilor pentru energia electrică utilizată în apartament; Cantitatea de energie electrică utilizată pentru funcţionarea ascensoarelor se repartizează lunar de către furnizorul de energie electrică fiecărui proprietar, chiriaş sau alt posesor legal de locuinţă proporţional cotei constituite din suprafaţa totală (în metri pătraţi) a 3 locuinţelor (încăperilor) ce îi aparţin în baza datelor prezentate de gestionarul fondului de locuinţe, cu excepţia proprietarilor,

chiriaşilor sau a altor posesori legali ai locuinţelor de la etajul I. Proprietarii, chiriaşii sau alţi posesori legali ai locuinţelor de la etajul II, din blocurile locative, sînt scutiţi de plată pentru energia electrică utilizată la funcţionarea ascensoarelor în cazul în care gestionarul prezintă furnizorului scrisoarea ce confirmă deconectarea aparatelor de comandă de la staţia ascensorului de la etajul II, deconectarea fiind efectuată în conformitate cu prevederile pct. 14 din prezentul Regulament.

Conform pct. 1 şi 3 din Anexa nr. 4 la Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, în cazul în care locatarii au lipsit din apartament/încăperea locuibilă în cămine, 15 şi mai multe zile, iar la întoarcere au prezentat gestionarului acte ce confirmă lipsa lor, eliberate de instituţiile respective, plata pentru serviciile comunale şi alte servicii (apă potabilă şi apă caldă menajeră, canalizare, energie termică pentru încălzirea apei, evacuarea deşeurilor menajere, folosirea ascensoarelor, energia electrică utilizată de ascensoare şi pentru iluminarea scărilor, gaz, pentru folosirea reţelelor de radiodifuziune şi sistemului de recepţie colectivă a semnalului de televiziune), care nu sînt contorizate, nu se percepe pentru perioada absenţei.

Plăţile nu se percep numai în cazurile în care în perioada lipsei locatarilor în apartamentele/ încăperile locuibile în cămine ale acestora nu au locuit alte persoane şi dacă apartamentele/încăperile locuibile în cămine nu au fost date în chirie, subchirie şi arendă. Conform art. 48 al. 10 din Legea cu privire la energia electrică, drepturile şi obligaţiile consumatorilor finali şi ale furnizorilor de energie electrică la tarife reglementate se stabilesc în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Conform pct. 49 lit. c) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, consumatorul are obligaţia să achite integral plata pentru energia electrică şi penalităţile prevăzute de contract, în termenele stabilite şi indicate în factură.

Conform pct. 86 lit. c) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, factura prezentată consumatorului final de către furnizor trebuie să conţină, în mod obligatoriu, următoarele date: indicaţiile actuale şi cele precedente ale echipamentului de măsurare şi perioada pentru care este emisă factura si, după caz, indicaţiile actuale si cele precedente ale echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate la locurile de uz comun, precum şi cota-parte ce-i revine consumatorului final din energia electrică, consumată la locurile de uz comun. Reieşind din prevederile pct. 12 din Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, drept criteriu pentru stabilirea obligaţiei de plată a energiei electrice consumate la locurile de uz comun este faptul proprietăţii sau posesiunii asupra apartamentului.

Reşine Colegiu că acest criteriu îşi are suportul şi în prevederile art. 349 Cod civil, coroborat cu art. 355 Cod civil, din care rezultă că copropietarul unui bun imobil are obligaţia de a suporta sarcinile proprietăţii comune. Locurile de uz comun sînt proprietate comună, iar iluminarea acestora este un beneficiu comun menţinerea căruia urmează a fi suportat la fel în comun. Este imposibil de determinat care proprietar se foloseşte mai mult sau mai puţin de locurile de uz comun, de aceea legiuitorul a stabilit criteriile după care fiecare locatar urmează a suporta cheltuielile pentru iluminarea locurilor de uz comun. Excepţiile sînt strict reglementate de Regulamentul menţionat: locatarii etajului I nu plătesc pentru ascensor; locatarii care au lipsit de la domiciliu la fel nu plătesc pentru 4 iluminare şi ascensor, cu condiţia că în apartament nu au locuit alte persoane.

Prin urmare, Colegiul stabileşte că criteriul determinant este faptul locuirii în apartament. De asemenea Colegiul reţine ca just argumentul recurentului conform căruia este de neconceput că reclamanta-intimată niciodată în viaţă nu iese din apartament, acest fapt nu este determinant, deoarece dînsa primeşte în vizită alte persoane sau chiar aceiaşi medici despre care menţionează la pagina 2 a scrisorii nr. C201300618 din 06.08.2013, adresată către ANRE. Obligaţiile civile, potrivit art. 514 Cod civil, iau naştere nu doar din contract, ci şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce. Astfel, obligaţia de plată a energiei electrice utilizate la locurile de uz comun rezultă din actele normative menţionate mai sus şi din faptul locuirii de către reclamantă în apartamentul ce îi aparţine cu drept de proprietate.

Avînd în vedere acestea, Colegiul conchide că concluzia instanţelor, potrivit căreia din moment ce reclamanta nu foloseşte energie electrică la locurile de uz comun, şi din moment ce nu există un contract între furnizor şi consumator, prin care acesta din urmă a solicitat furnizarea energiei electrice la locurile de uz comun şi s-a obligat să plătească această energie electrică, este neîntemeiată. Or, instanţele nu au aplicat legea care trebuia aplicată, şi anume art. art. 349, 355, 514 Cod civil; art.48 al.

10 din Legea cu privire la energia electrică; pct. pct. 49 lit. c) şi 86 lit. c) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice; pct. 12 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002. Mai conchide Colegiu că instanţele neîntemeiat au concluzionat că între reclamantă şi furnizorul de energie electrică nu există un contract de furnizare a energiei electrice. Or, faptul că ÎCS „RED Union Fenosa” SA îi furnizează Elenei Cernei energie electrică, emite pe numele acesteia facturi pentru energia electrică pe care intimata le achită, constituie contract de furnizare a energiei electrice, în sensul art.art.666 al.l, 679 al.l Cod civil.

Constată Colegiul că, apartamentul intimatei este conectat la reţeaua electrică din perioada în care blocul în care aceasta locuieşte a fost dat în exploatare în perioada sovietică. De atunci şi pînă în prezent au fost adoptate mai multe Regulamente pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

În toate redacţiile regulamentelor era prevăzută următoarea prevedere: „Posesorii/proprietarii de apartamente, încăperi de locuit în cămine sau de case individuale care nu au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice cu furnizorul, dar ai căror instalaţii de utilizare sînt racordate la reţeaua electrică a unităţii de distribuţie sau care efectuează plata energiei electrice în baza facturilor emise de furnizor, la momentul intrării în vigoare a Regulamentului, sînt consideraţi consumatori casnici” (Pct.3.4 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.48 din 05.03.2002; pct. 3.6 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1194 din 22.11.2005; pct.9 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.314 din 04.12.2008).

Totodată, Colegiul reţine că, conform art. 666 al.(1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. 5 Conform art. 679 al. (1) Cod civil, contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. Respectiv, Colegiul stabileşte că, deoarece intimata are calitatea de consumator, conform pct. 2 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, relaţiile dintre ea şi furnizor sînt reglementate de Regulament, acesteia i se aplică şi pct. pct. 49 şi 86 din regulament. Astfel, conchide instanţa de recurs că instanţele nu au aplicat legea care trebuia aplicată, în speţă art. 666, 679 Cod civil.

Conform pct. 12 din Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, cantitatea de energie electrică utilizată pentru iluminarea încăperilor de uz comun, înregistrată lunar de echipamentele de măsurare respective, se repartizează lunar de către gestionar fiecărui proprietar, chiriaş sau alt posesor legal de locuinţă, proporţional numărului de apartamente din blocul locativ; plata energiei electrice utilizate pentru funcţionarea ascensoarelor se percepe, de către gestionar, proporţional numărului de persoane care locuiesc în bloc de la toţi proprietarii, chiriaşii sau alţi posesori legali ai locuinţelor.

Prin urmare, Colegiul constată că, scutirea intimatei de la plata pentru energia electrică consumată la locurile de uz comun, duce la modificarea cotei-părţi din energia electrică ce revine celorlalţi locatari ai blocului în care locuieşte intimata, majorîndu-se obligaţia de plată a acestora cu cota-parte de care instanţele de judecată au scutit-o pe intimata Cernei Elena. În acest mod, Colegiul reţine ca just argumentul recurentei onform căruia, instanţele au soluţionat o problemă ce ţine de interesele terţilor persoane neimplicate în proces, fapt ce constituie temei de casare a hotătîrilor judecătoreşti, conform art.432 al.3 lit. d) Cod procedură civilă.

Pct. 12 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, prevede expres persoanele care sînt exceptate de la plata energiei electrice la locurile de uz comun, iar Anexa nr. 4 prevede în ce situaţii locatarii sînt scutiţi de plata pentru acest energia electrică la locurile de uz comun. Colegiul constată că persoanele cu dezabilităţi un sînt prevăzute de aceste norme. În acest sens, Colegiul apreciază critic concluzia instanţelor că aceste norme ar fi discriminatorii, ori acest fapt nu poate interzice acestora să nu aplice legea. Conform art. 12 al.

l, 2 Cod procedură civilă, (1) Instanţa judecătorească soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotăririlor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi hotăririlor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri. (2) Dacă, la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui alt act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică normele legii sau ale altui act normativ care are putere juridică superioară.

Prin urmare, colegiul stabileşte că, instanţele puteau să nu aplice un act normativ adoptat de Guvern doar în situaţia în care acesta nu ar corespunde unei legi sau unui alt act normativ cu o putere juridică superioară, nu şi atunci cînd instanţa consideră că actul normativ este, în opinia sa, contrar principiilor echităţii sau egalităţii. 6 Astfel, conchide Colegiul că, instanţele nu au aplicat legea care trebuia aplicată, şi anume Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002. Colegiul apreciază critic şi argumentul instanţei de apel care a aplicat prevederile art. 4, 5 din Legea cu privire la protecţia consumatorilor, şi art. 5 din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, invocînd interdicţia de a include clauze abuzive în contractul cu consumatorul, or, ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu a introdus clauze discriminatorii în contractul încheiat cu Cernei Elena.

Colegiul conchide în acest sens, că obligaţia intimatei de a plăti energia electrică consumată la locurile de uz comun rezultă direct din actele normative şi nu dintr-o clauză contractuală pretins abuzivă. Astfel, instanţa de recurs conchide că ÎCS „RED Union Fenosa” SA corect a aplicat legislaţia la întocmirea facturii şi calcularea plăţii pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu 4/1, mun. Chişinău. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat legea materială care nu trebuia aplicată la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată netemeinicia acţiunii reclamantei-intimat.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 iunie 2014 şi de a adopta o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 iunie 2014 şi se adoptă o hotărîre nouă.

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Cernei Elena împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind obligarea de a anula din factura plata calculată pentru energia electrică la locurile de uz comun pentru apartamentul nr. 46 situat pe str. M. Sadoveanu 4/1, mun. Chişinău şi obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” SA de a include în facturi plata pentru consumul energiei electrice conform datelor contorului din apartament, fără a include în facturi plata pentru energia electrică la locurile de uz comun. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7