3ra-979/15 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Violeta Gîrleanu dosarul nr. 3ra-979/15

instanța de apel: V.Pruteanu, A.Gavriliță, L.Popova

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Valentina Clevadî

Judecători: Galina Stratulat și Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Feraru Nicolae,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Feraru

Nicolae împotriva Î.C.S. ,,Red Union Fenosa” S.A., privind contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015, prin care a fost

admis apelul declarat de către Î.C.S. ,,Red Union Fenosa” S.A., casată hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2014 și pronunțată o hotărîre

nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 23 aprilie 2014, reclamantul Feraru Nicolae a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Î.C.S. ,,Red Union Fenosa” S.A., privind

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 07 februarie 2014,

reprezentanții ÎCS „RED Union Fenosa” SA au efectuat un control al mijloacelor

de evidență a energiei electrice. La aceeași dată, de către reprezentanții furnizorului

de energie electrică, a fost întocmit actul de depistare a încălcării clauzelor

contractuale nr. A 21897.

Menționează reclamantul că, în temeiul actului de depistare a încălcării

clauzelor contractuale, în adresa sa a fost transmisă factura pentru energie electrică

în cazul încălcării clauzelor contractuale în sumă de 28997,34 lei.

Consideră reclamantul că, actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale

precum și factura pentru energie electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale

urmează a fi anulate, din motiv că, ÎCS „RED Union Fenosa” SA nu a indicat

concret care sunt încălcările depistate, mai mult ca atît că, actul a fost întocmit în

lipsa sa.

Solicită reclamantul Feraru Nicolae, anularea actului de depistare a încălcării

clauzelor contractuale nr. A 21897 din 07 februarie 2014, anularea facturii pentru

energie electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale în sumă de 28997,34 lei

și încasarea din contul pîrîtei în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2014,

cererea de chemare în judecată depusă de către Feraru Nicolae a fost admisă, fiind

dispusă anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A

21897 din 07 februarie 2014 și a facturii pentru energie electrică în cazul încălcării

clauzelor contractuale în sumă de 28997,34 lei. S-a încasat din contul ÎCS „RED

Union Fenosa” SA în beneficiul lui Feraru Nicolae cheltuielile pentru asistență

juridică în sumă de 6000 lei (f.d.60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015, a fost admis apelul

declarat de către Î.C.S. ,,Red Union Fenosa” S.A., casată hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2014 cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care acțiunea depusă de către Feraru Nicolae a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 25 mai 2015, Feraru Nicolae, a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 01 aprilie 2015 cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 noiembrie 2014.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel

este ilegală și neîntemeiată și urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate

și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii,

cu atît mai mult că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

Astfel, întru argumentarea poziției nominalizate s-a subliniat că, instanța

ierarhic superioară – instanța de apel, nu a ținut cont de faptul că reprezentanții ÎCS

„RED Union Fenosa” SA într-adevăr au sigilat contorul demontat conform

procedurii, însă l-au luat pentru a-1 prezenta personal în vederea efectuării

expertizei, cu toate că această obligație revine în exclusivitate consumatorului.

Legiuitorul expres stabilește procedura efectuării controlului, punînd inițial în

obligația personalului întocmirea actului de demontare, care certifică ridicarea

aparatului de măsurare, iar ulterior, prin acțiuni separate de a informa

consumatorul despre dreptul său de a petrece verificările metrologice și nici de

cum despre instituția care urmează să efectueze constatarea tehnico – științifică,

alegerea căreia este prerogativa legală a consumatorului și nici de cum a

personalului operatorului.

Prin urmare inducerea în eroare a intimatului prin sugerarea instituție abilitate

la efectuarea verificării, certificată prin actul de control, constituie încă o

confirmare în plus a lezării dreptului consumatorului de a decide asupra petrecerii

acțiunilor de constatare de sine stătător în limita termenului impus de 15 zile.

Consideră că, prima instanță corect a apreciat încălcarea drepturilor

recurentului ca consumator, acțiunile personalului operatorului fiind contrare

pct.167 al Regulamentului privind furnizarea și utilizarea energiei electrice,

aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 393 din 15.12.2010, or, după ce contorul a fost

ridicat, împachetat și sigilat, acesta nu a fost înmînat consumatorului pentru a fi

prezentat la expertiză.

Totodată, prima instanță corect a stabilit că recurentului nu i-a fost explicat

faptul că el are dreptul să prezinte singur contorul la expertiză, despre acest fapt

2

nefiind vre-o mențiune în actul din 07.02.2014, mai mult ca atît, nu este atestat nici

refuzul consumatorului de a prezenta de sine stătător contorul la expertiză.

Plus la aceasta, în contextul actului prezentat cu cererea de apel și anume

actul de prescripție fără număr din 11.02.2014 se constată faptul că, nici ÎCS "Red

Union Fenosa" SA nu a putut determina care au fost încălcările care au dus la

obligarea consumatorului pe de o parte, la schimbarea contorului, iar pe de altă

parte, la efectuarea recalculului, lăsînd necompletat spațiul destinat unor asemenea

mențiuni.

În același context invocă că, la emiterea hotărîrii, Judecătoria Rîșcani a

apreciat just imposibilitatea stabilirii consumului fraudulos în baza datelor relevate

în raportul de constatare tehnico științifică din 11.02.2014, or, la caz, au fost

încălcate prevederile pct. 167 al Regulamentului sus-indicat.

În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege – înfăptuirea actului de justiție, a examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele

existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de respingere a

acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil

a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunțată la 01

aprilie 2015 (f.d.98), iar recursul a fost depus la 25 mai 2015 (f.d.106-108).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs

constată că recursul depus de către Feraru Nicolae, a fost declarat în termen.

Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Feraru

Nicolae urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de către Feraru Nicolae este declarativ, or, acesta nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),

care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate de Feraru Nicolae în cererea de recurs, poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît

în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot

fi considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Feraru Nicolae, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Feraru Nicolae, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Sveatoslav Moldovan

4