2rac-489/15 — Privind revendicarea bunului din posesie străină

Dosarul nr. 2rac-489/15 Instanţa de fond: Judecătoria Cahul – G. Zverenco Instanţa de apel: CA Cahul - G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Fortuna Sud” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Fortuna Sud” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Dunas” privind revendicarea bunului din posesie străină, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Fortuna Sud”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014, CONSTATĂ : La 10 iunie 2013 SRL „Fortuna Sud” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Dunas” privind revendicarea bunului din posesie străină.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 09 decembrie 2008 în baza contractului nr. 12 a procurat de la SC “Andri & Geo” SRL 14 semiremorci auto de model UPP – 1207 (uzate şi dezmembrate) la un preţ de 3.300 lei unitatea, la o sumă totală de 46.200 lei, confirmat prin factura fiscală nr. SUO348688 din 16 decembrie 2008. După achitarea costului tuturor semiremorcilor, în conformitate cu condiţiile contractului în termen de 10 zile a ridicat 8 semiremorci de pe teritoriul fostei baze auto SA “BITA – 8” Cahul, unde acestea erau depozitate şi ulterior urma să ridice celelalte 6 semiremorci. 1 SRL „Fortuna Sud” a menţionat că GŢ “Dunas” prin acţiunil ilegale a intrat în posesia semiremorcilor procurate în număr de 6 unităţi, care deja aparţineau cu drept de proprietate Societăţii „Fortuna Sud”.

Pe faptul dat s-a adresat cu cerere la Procuratura Cahul unde a solicitat atragerea la răspundere GŢ “Dunas” pentru acţiunile sale şi obligarea acestora de a transmite SRL „Fortuna Sud” semiremorcile deţinute ilegal. În cadrul desfăşurării anchetei penale s-a stabilit faptul dobîndrii şi deţinerii ilicite de către GŢ “Dunas” a semiremorcilor menţionate, fapt stabilit şi prin ordonanţa procurorului Procuraturii Cahul din 28 iunie 2010, în baza căreia a fost dispusă neînceperea urmării penale din motivul că fapta dată nu întruneşte elementele constituite ale unei infracţiuni, dar sînt prezente elementele contravenţei prevăzute de art. 335 Cod contravenţional. Reclamantul a solicitat revendicarea din posesia ilegală a GŢ “Dunas” a 6 semiremorci auto de model UPP-1207 (uzate şi dezmembrate) la un preţ de 3.300 unitatea prin obligarea pîrîtului GŢ “Dunas” de a le preda SRL „Fortuna Sud”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Fortuna Sud” ca neîntemeiată. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a reţinut că probele prezentate de către reclamant nu confirmă că cele 6 (şase) semiremorci depistate pe teritoriul GŢ “Dunas” pretinse pentru revendicare sînt anume cele şase din cele 14 semiremorci auto de model UPP – 1207 (uzate şi dezmembrate) procurate de SRL “Fortuna Sud” de la SC “Andri & Geo” SRL. De asemenea instanţa de fond a constatat că conform art. 267 alin. (1) Cod Civil termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani, astfel potrivit acestor prevederi legale acţiunea în revendicare este prescriptibilă, ea putînd fi înaintată în decurs de 3 ani din momentul în care proprietarul a cunoscut sau trebuia să cunoască despre încălcarea dreptului său.

Instanţa de fond a concluzionat de a respinge acţiunea ca neîntemeiată şi ca tardivă (f.d. 200, 204 - 206). La 17 iunie 2014 SRL “Fortuna Sud” a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acţiunii (f.d. 202, 216 - 217). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 26 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de SRL “Fortuna Sud”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că conform art. 374 alin. (1) Cod Civil proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. Potrivit acestor prevederi legale, obiect al revendicării pot fi numai bunurile individual determinate şi care sînt în natură la momentul înaintării acţiunii de revendicare.

Astfel în contractul de vînzare – cumpărare nr. 12 din 09 decembrie 2008 nu au fost indicate semnele distinctive ale semiremorcilor în număr de 14 unităţi. Iar la materialele cauzei lipsesc probe, ce ar confirma că vînzătorul SC “Andri & Geo” SRL nu i-a transmis SRL “Fortuna Sud” toate bunurile procurate. Afirmaţiile precum că reclamantul a ridicat numai 8 semiremorci sînt pur declarative, or, GŢ „Dunas” a invocat că cumpărătorul a ridicat posibil toate bunurile procurate. Astfel că SRL „Fortuna Sud” nu a dovedit prin probe că cele 6 semiremorci depistate pe teritoriul GŢ 2 „Dunas”, pretinse pentru revendicare de către reclamant, sînt anume cele procurate de către SRL “Fortuna Sud” (f.d.

235 - 238). La 28 ianuarie 2015 SRL “Fortuna Sud” a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Cahul din 12 iunie 2014, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel a studiat în mod superficial materialele pricinii, a interpretat în mod eronat legea, a dat o apreciere greşită, unilaterală materialelor cauzei şi probelor prezentate în şedinţa de judecată, fapt care a dus la adoptarea unei hotărîri eronate. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Cahul a fost pronunţată la 26 noiembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 30 decembrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 28 ianuarie 2015, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL “Fortuna Sud” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, SRL “Fortuna Sud” nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţi şi participanţii la proces. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de SRL “Fortuna Sud” împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Fortuna Sud”, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4