2rac-188/17 — privind încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2rac–188/17

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, judecător M. Chiperi

Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău, judecători - Iu. Cimpoi, I. Secrieru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Luiza Gafton, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL

„Șerpeni-Trans”, prin intermediul avocatului Ion Rusu, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Anenii Noi din 23 iunie 2016 de admitere a acțiunii, pronunțată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Calivad-Trans” către SRL

„Șerpeni-Trans” privind încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de

judecată,

c o n s t a t ă:

La 07.08.2013, SRL „Calivad-Trans” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Șerpeni-Trans”, prin care a solicitat încasarea prejudiciului

material cauzat în urma accidentului rutier din 06.08.2010, în mărime de 81966 de

lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 28.10.2008, între SRL „Calivad-Trans” și

Morgun Nadejda - proprietară, a fost încheiat un contract de locațiune a

semiremorcii de model „SCHWARZMULLER”, anul producerii 1998, cu n/î CAR

329, fiind stabilită o plată de chirie în mărime de 2000 de lei lunar, pe un termen de

3 ani.

La 06.08.2010, semiremorca nominalizată, aflându-se pe teritoriul Ucrainei, a

fost accidentată de camionul DAF FT XF 105 cu n/î AN ST 001, ce aparține SRL

„Șerpeni-Trans”, înregistrată pe teritoriul RM, r-l Anenii Noi, s. Hîrbovîț. La

volanul camionului se afla cet. Sertinean Igor, recunoscut vinovat de producerea

accidentului rutier, în baza hotărârii Judecătoriei or. Gluhov, reg. Sumi, Ucraina

din 15.09.2010, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 340

hrivne ucrainene. Ambele camioane implicate în accidentul rutier pe teritoriul

1

Ucrainei dispuneau de Polița de asigurare „Cartea Verde”, materialele acumulate în

privința accidentului rutier fiind prezentate Companiei de Asigurare SA „ASITO”.

Conform calculului stabilit, costul reparației estimate de compania de

asigurări este de 60458,12 de lei, ținându-se cont de uzura unității de transport,

însă compania a achitat despăgubirea doar în mărime de 39270 de lei, motivându-și

decizia prin faptul că pe teritoriul Ucrainei limita maximă de plată a despăgubirii

este de 25500 de hrivne, echivalentul în lei fiind suma achitată.

Suma achitată de Compania de Asigurări SA „ASITO” nu a fost suficientă

pentru repararea camionului accidentat, SRL „Calivad-Trans” fiind nevoită să

achite suma de 85398 de lei.

În așa mod, cu referire la art. 14 alin. (5) din Legea 414-XVI din 22.12.2006,

art. 1338, 1410 Cod civil, consideră că diferența dintre suma despăgubirii achitate

de compania de asigurări și cea suportată pentru reparație urmează a fi încasată de

la pârât, cu titlu de prejudiciu cauzat în urma producerii accidentului rutier.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 23 iunie 2016, menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, a fost încasată de la SRL

„Șerpeni-Trans” în beneficiul SRL „Calivad-Trans” suma de 90445 de lei, dintre

care 81966 de lei cu titlu de prejudiciu material, iar 8479 de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

La 22.03.2017, SRL „Șerpeni-Trans”, prin intermediul avocatului Ion Rusu, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017,

prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că soluțiile instanțelor ierarhic inferioare

contravin suportului probatoriu administrat, instanțele au aplicat eronat normele de

drept în materie de răspundere delictuală, precum și cele procedurale în materie de

admisibilitate, pertinență, veridicitate.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de

recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Șerpeni-

Trans”, prin intermediul avocatului Ion Rusu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

2

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul SRL „Șerpeni-Trans”, prin intermediul avocatului Ion Rusu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece

societatea-recurentă nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat doar critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului societății-recurente cu soluția

dată de instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului. Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

3

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul SRL

„Șerpeni-Trans”, prin intermediul avocatului Ion Rusu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Șerpeni-Trans”, prin

intermediul avocatului Ion Rusu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Svetlana Filincova

Judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

4