3ra-299/15 — Contestarea actelor administrative, restabilire la lucru

prima instanţă: S. Garştea-Bria dosarul nr. 3ra-299/15 instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov DECIZIE 25 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Galina Stratulat Ion Druță, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă a lui Dmitri Gobjila împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Ministerului Justiției cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 16 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2012, Dmitri Gobjila a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Ministerului Justiției cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 03 octombrie 2012, orele 08.00, a intrat în serviciu în calitate de supraveghetor al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul, pe care trebuia să-l exercite până la orele 08.00 a zilei de 04 octombrie 2012. Menţionează că pe parcursul exercitării atribuţiilor de serviciu, el a fost verificat de către ajutorul ofițerului de serviciu, precum şi de către ofițerul de serviciu al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, neavând careva obiecţii din partea acestora. Susţine că pe parcursul exercitării obligaţiunilor de serviciu, condamnatul Anatol Stoica se afla la locul stabilit, în corespundere cu prevederile legale de detenție.

Afirmă că în perioada predării schimbului, la 04 octombrie2012, orele 08:00, în Unitatea de gardă a Penitenciarului nr. 9 - Pruncul s-a adresat un condamnat, care a solicitat ajutor medical pentru un alt condamnat, fără a specifica numele lui. 1 Invocă că ofiţerul de serviciu al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul a organizat imediat examinarea atelierului de prelucrare a lemnului şi a constatat că condamnatului Anatol Stoica i-au fost cauzate vătămări corporale, solicitând deplasarea imediată a ambulanţei. Mai invocă că condamnatul Anatol Stoica s-a aflat în perimetrul de aflare şi deplasare al Penitenciarului, în corespundere cu regimul intern stabilit. Reţine că unii condamnați înnoptează în atelierul de prelucrare a lemnului cu acordul șefului Penitenciarului, Victor Tonu.

Această decizie nicidecum nu poate fi influențată de către supraveghetorii Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul. Consideră că el şi-a exercitat atribuțiile funcționale în corespundere cu prevederile fișei postului şi schemei, prin care sunt stabilite rutele de deplasare întru asigurarea supravegherii modului de detenție a deținuților. Menţionează că în serviciu este necesar să intre 4 persoane, pe cînd în realitate intră doar 2 persoane şi nicidecum aceste persoane nu pot acoperi volumul de lucru stabilit pentru 4 lucrători, fapt admis în mod tacit de către conducerea Penitenciarului nr. 9 – Pruncul. Susţine că incidentul produs în atelierul de prelucrare a lemnului a fost generat în primul rînd din cauza neglijenţei de serviciu din partea conducerii Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, care a şi admis în mod tacit înnoptarea deţinuţilor pe noapte în încăperea respectivă, fapt interzis de regulamentul intern al Penitenciarului.

Consideră că cercetarea de serviciu a fost desfăşurată unilateral, fără a se lua în considerare factorii obiectivi şi subiectivi, care au dus la incidentul enunţat. Prin urmare, solicită anularea ordinului nr. 338ef din 09 octombrie 2012 al Departamentului Instituțiilor Penitenciare şi a ordinului nr. 98 ef din 10 octombrie 2012 al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, restabilirea sa în funcţia de supraveghetor al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral în mărime de 2000 lei. Ulterior, Dmitri Gobjîla a depus o cerere, prin care a solicitat repunerea sa în termenul de adresare în instanţa de judecată, invocând că în perioada 09 noiembrie 2012 – 29 noiembrie 2012, a fost în imposibilitate de a depune cerere de chemare în judecată, deoarece a fost bolnav.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, a fost repus Dmitri Gobjila în termenul de adresare în instanța de judecată, au fost anulate pct. 1 din ordinul nr. 338ef din 09 octombrie 2012 al Departamentului Instituțiilor Penitenciare şi ordinul nr. 98 ef din 10 octombrie 2012 al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, a fost restabilit Dmitri Gobijla în funcția de supraveghetor al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, cu achitarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută hotărârea primei instanțe. La 17 ianuarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Recurentul Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în motivarea recursului, a invocat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, iar normele de drept material au fost încălcate prin faptul că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Menţionează că prima instanţă neîntemeiat a concluzionat precum că intimatul a respectat termenul legal, a adresat la 17 octombrie 2012 cerere prealabilă Ministerului Justiţiei, iar după primirea răspunsului Ministerului Justiţiei nr. 01/901 din 09 noiembrie 2012, la 29 noiembrie 2012, a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată. Susţine că intimatul a făcut cunoştinţă cu ordinul nr. 338ef din 09 octombrie 2012 la 10 octombrie 2012, fapt confirmat prin semnătura personală a acestuia de pe actul administrativ menţionat.

Astfel, termenul de înaintare a cererii de chemare în judecată a început să curgă de la 10 octombrie 2012. Afirmă că conform art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins (inclusiv şi cazul în care sunt înaintate de un funcţionar public împotriva unei autorităţi publice anumite pretenţii ce derivă din relaţiile de muncă) poate fi depusă în instanţa de judecată în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Invocă că conform pct. 43 din Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30 octombrie 2009 cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, actele de numire, transferare, detaşare sau eliberare din funcţie, inclusiv de aplicare a sancţiunilor disciplinare în privinţa funcţionarului public, a funcţionarului public cu statut special, inclusiv a militarilor, persoanelor cu statut militar, se contestă direct în instanţă de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data cînd persoana a luat cunoştinţă de acest act sub semnătură sau i-a fost înmânat actul. Faptul că reclamantul a omis termenul de înaintare a acţiunii în judecată pe motiv că a contestat actul cu cerere prealabilă nu poate constitui temei de repunere în termen.

Mai invocă că prima instanţă, repunându-l pe intimat în termenul de adresare în instanţa de judecată, neîntemeiat a luat în considerare trimiterea-extrasul din 08 noiembrie 2012 şi declaraţiile date de către martorul Oleg Brînza, deoarece probele prezentate de către intimat vin în contradicţie cu răspunsul Spitalului clinic de traumatologie şi ortopedie nr. 01-12/574 din 18 iunie 2013, în care a fost indicat că 3 conform documentaţiei medicale, cartela de ambulatoriu în Secţia consultativă nu există, iar extrasul F-27/e n-a fost eliberat de medicii de gardă pe 08 noiembrie 2012, fapte ce confirmă că intimatul nu s-a adresat la 08 noiembrie 2012în Spitalul clinic de traumatologie şi ortopedie pentru acordarea asistenţei medicale.

Consideră că cererea intimatului cu privire la repunerea în termenul în adresare în instanţa de judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar acţiunea urmează a fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 11 martie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerii acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin ordinal Penitenciarului nr.9 – Pruncul nr. 28 ef din 11 aprilie 2011 Dmitri Gobjila a fost angajat în calitate de supraveghetor al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul.

La 09 octombrie 2012, prin ordinul Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 338ef, lui Dmitri Gobjila i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară – concedierea din sistemul penitenciar, iar la 10 octombrie 2012, prin ordinul Penitenciarului nr. 9 – Pruncul nr. 98 ef, Dmitri Gobjila a fost demisionat în rezervă, începând cu 11 octombrie 2012. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, Dmitri Gobjila a solicitat anularea ordinului nr. 338ef din 09 octombrie 2012 al Departamentului Instituțiilor Penitenciare şi a ordinului nr. 98 ef din 10 octombrie 2012 al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, restabilirea sa în funcţia de supraveghetor al Serviciului regim şi supraveghere al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral în mărime de 2000 lei.

Din materialele dosarului rezultă că în referinţa depusă, reprezentantul Departamentului Instituţiilor Penitenciare a solicitat respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Ulterior, Dmitri Gobjila a depus o cerere, prin care a solicitat repunerea sa în termenul de adresare în instanţa de judecată, invocând că în perioada 09 noiembrie 2012 – 29 noiembrie 2012, a fost în imposibilitate de a depune cerere de chemare în judecată, deoarece a fost bolnav, anexînd trimiterea-extrasul eliberat de către Secţia consultativă a IMSP Spitalul clinic de traumatologie şi ortopedie la 08 noiembrie 2012. 4 Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, l-a repus pe Dmitri Gobjila în termenul de adresare în instanţa de judecată şi a admis parţial acţiunea, reţinând în acest sens că intimatul a respectat termenul legal, a adresat la 17 octombrie 2012 cerere prealabilă Ministerului Justiţiei, iar după primirea răspunsului Ministerului Justiţiei nr. 01/9101 din 09 noiembrie 2012, la 29 octombrie 2012, a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată.

Totodată, prima instanţă a mai concluzionat că conform trimitere-extrasului din 08 noiembrie 2012, în urma adresării intimatului la Spitalul clinic de traumatologie şi ortopedie, la pacient a fost stabilit diagnosticul – eutorsia articulaţiei gleznei şi genunchiului drept, fiindu-i aplicată imobilizare gipsată pe timp de 3 săptămâni. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, reţinând în acest sens că prima instanţă legal a admis cererea intimatului cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că concluziile instanţelor judecătoreşti sunt greşite.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Conform art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripţie. La caz, se mai reţine că actele de numire, transferare, detaşare sau eliberare din funcţie, inclusiv de aplicare a sancţiunilor disciplinare în privinţa funcţionarului public, a funcţionarului public cu statut special, inclusiv a militarilor, persoanelor cu statut militar, se contestă direct în instanţă de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data cînd persoana a luat cunoştinţă de acest act sub semnătură sau i-a fost înmânat actul, iar faptul că persoana a omis termenul de înaintare a acţiunii în judecată pe motiv că a contestat actul administrativ cu cerere prealabilă nu poate constitui temei de repunere în termen.

În acest context, este cert faptul că Dmitri Gobjila urma să conteste actul administrativ în instanţa de contencios administrativ în termen de o lună din momentul aducerii la cunoştinţă a acestui act administrativ. Materialele dosarului denotă cert faptul că Dmitri Gobjila a luat cunoştinţă cu ordinul Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 338ef din 09 octombrie 2012 la 10 octombrie 2012, fapt ce se confirmă prin semnătura acestuia de pe ordin 5 (f. d. 36), însă cu toate acestea, cererea de chemare în judecată a fost depusă doar la 29 noiembrie 2012, solicitând repunerea în termen. În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Motivul invocat de către intimatul Dmitri Gobjila precum că în perioada 09 noiembrie 2012 – 29 noiembrie 2012, a fost bolnav şi nu a avut posibilitate să depună cerere de chemare în judecată nu poate servi drept temei pentru repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, deoarece termenul de adresare în instanţa de judecată a început să curgă de la 10 octombrie 2012, cînd acesta a făcut cunoştinţă cu ordinul Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 338 ef din 09 octombrie 2015 şi a expirat la 10 noiembrie 2012. Mai mult ca atît, intimatul Dmitri Gobjila s-a tratat ambulatoriu şi nu s-a aflat în imposibilitate de a se adresa în judecată.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată şi de a respinge acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care cererea cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată depusă de către Dmitri Gobjila de respins ca neîntemeiată, iar acţiunea lui Dmitri Gobjila împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Ministerului Justiției cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral de respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 16 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitri Gobjila împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Ministerului Justiției cu privire la contestarea actelor administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge cererea cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată depusă de către Dmitri Gobjila ca neîntemeiată.

Se respinge acţiunea lui Dmitri Gobjila împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Ministerului Justiției cu privire la contestarea actelor 6 administrative, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru şi repararea prejudiciului moral ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi 7