3ra-450/14 — Anularea ordinelor, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Gafton dosarul nr.3ra-450/14 instanţa de apel: M. Anton, E. Fistican, I. Secrieru ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Marin Oxanii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marin Oxanii împotriva Întreprinderii de Stat ,,Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinelor, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Marin Oxanii şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 05 decembrie 2012, Marin Oxanii a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinelor, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 16 martie 2012, a fost angajat în funcţie de inspector superior al Detaşamentului de pază nr. 1 (paza băncilor) al Direcţiei reacţionare operativă şi de pază fizică mun. Chişinău a ÎS ,,Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne. Menţionează că la 19 septembrie 2012, a fost chemat în Secţia cadre a Direcţiei reacţionare operativă şi pază fizică mun. Chişinău, unde i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 143 p din 18 septembrie 2012, prin care a fost concediat în baza art. 86 alin. (1) lit. r) şi art. 57 alin. (1) din Codul muncii.

Susţine că temei pentru emiterea ordinului nr. 143 p din 18 septembrie 2012 a servit încheierea de serviciu nr. 1525 din 05 septembrie 2012. Afirmă că nu este de acord cu ordinul pârâtei menţionat, deoarece la angajarea sa în serviciu, el a prezentat toate documentele solicitate de către angajator în conformitate cu art. 57 alin. (1) din Codul muncii şi regulamentele interne ale ÎS „Servicii Pază”. Mai afirmă că la prezentarea documentelor, nu i-au fost puse careva întrebări, astfel, nu a fost efectuată, conform legislaţiei în vigoare, ancheta de serviciu pentru a stabili toate circumstanţele, iar la cerinţa sa de a-i explica detaliile pe acest caz, a primit refuz categoric, motivând că nu are dreptul să facă cunoştinţă cu materialele anchetei de serviciu.

Totodată, el a fost lipsit de dreptul de a prezenta organului, care efectuiază ancheta de serviciu, careva documente şi probe privind nevinovăţia sa şi, anume, hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Invocă că nu i-a fost eliberată copia încheierii de serviciu nr. 1525 din 05 septembrie 2012, iar la încheierea contractului individual de muncă, nu i-a fost înmânat un exemplar al acestui contract, astfel, fiind încălcate prevederile art. 57 alin. (1) din Codul muncii. Nefiind de acord cu ordinul pârâtei nr. 143 p din 18 septembrie 2012, el s-a adresat către pârâtă cu o cerere prealabilă, prin care a propus soluţionarea litigiului pe cale amiabilă.

La 25 septembrie 2012, pârâta a anulat ordinul nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi a emis ordinul nr. 145 p din 25 septembrie 2012, în care a indicat că în rezultatul constatării unei erori tehnice admise la emiterea ordinului nr. 143 p din 18 septembrie 2012, el urmează a fi concediat în baza art. 27 alin. (2) lit. b) din Legea privind activitatea particulară de detectiv şi pază şi art. 86 alin. (1) lit. z) din Codul muncii. Menţionează că temei de concediere a servit pedeapsa aplicată prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 decembrie 2005, prin care a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) din Codul penal şi condamnat la amendă penală în mărime de 150 unităţi convenţionale, fără privare de dreptul de a ocupa careva funcţii şi de a exercita anumite activităţi.

După pronunţarea acestei sentinţe, el a achitat amenda menţionată. Susţine că conform art. 111 alin. (3) din Codul penal, stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale, iar conform art. 6 alin. (3) şi (4) din Codul muncii, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într- un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. Orice act juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor sus-indicate este nul. Consideră că ordinele pârâtei nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi nr. 145 p din 25 septembrie 2012 sunt ilegale. De asemenea, consideră că prin acţiunile pârâtei i-au fost pricinuite suferinţe şi retrăiri psihologice şi materiale, totodată, provocându-i probleme familiare.

Prin urmare, solicită anularea ordinelor pârâtei nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi nr. 145 p din 25 septembrie 2012, restabilirea sa în funcţia de inspector superior al Detaşamentului de pază nr. 1 (paza băncilor) al Direcţiei reacţionare operativă şi de pază fizică mun. Chişinău a ÎS ,,Servicii pază” şi încasarea de la pârâtă a salariului pentru absenţa forţată de la lucru începând cu 18 septembrie 2012 şi până la data pronunţării hotărârii de restabilire în funcţie şi a sumei de 30000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Marin Oxanii a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea ordinelor pârâtei nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi nr. 145 p din 25 septembrie 2012, restabilirea sa în funcţia de inspector superior al Detaşamentului de pază nr. 1 (paza băncilor) al Direcţiei reacţionare operativă şi de pază fizică mun.

Chişinău a ÎS ,,Servicii Pază” şi încasarea de la pârâtă a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 18 septembrie 2012 şi până la data pronunţării hotărârii cu privire la restabilirea în funcţie, reieşind din salariul său lunar de 2530 lei, în sumă de 22770 lei şi a sumei de 50 000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Marin Oxanii şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Marin Oxanii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurentul Marin Oxanii, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală. Menţionează că în partea motivată a deciziei, instanţa de apel a considerat că nu pot fi reţinute cerinţele sale cu privire la anularea ordinului nr. 143 p din 18 septembrie 2012, prin care a fost concediat pentru prezentarea unor documente false, deoarece ordinul în cauză deja a fost anulat de către angajator şi nu poate constitui obiect al unui litigiu judiciar motivele ce au stat la baza concedierii. Or, în urma depunerii de către el a cererii prealabile în adresa intimatei privind anularea ordinului menţionat, s-a constatat o eroare mecanică la emiterea acestuia, care a fost corectată, după părerea instanţei, prin ordinul nr. 145 p din 25 septembrie 2012, prin care s-a dispus concedierea sa în baza art. 27 alin. (2) lit. b) din Legea privind activitatea particulară de detectiv şi pază şi art. 86 alin. (1) lit. z) din Codul muncii.

Susţine că în cererea prealabilă el a solicitat anularea integrală a ordinului intimatei nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi restabilire la lucru, însă aceste cerinţe nu au fost îndeplinite, din aceste motive consider că cererea sa prealabilă nu a fost soluţionată. Invocă că afirmaţiile precum că eliberarea sa din funcţie în baza art. 86 alin. (1) lit. r) din Codul muncii şi, anume, pentru prezentarea de către salariat la angajare a unor documente false a constatat o eroare mecanică, care a fost corectată prin ordinul nr. 145 p din 25 septembrie 2012, nu poate avea după sine o bază juridică, deoarece la angajare, el a prezentat certificatul de cazier judiciar nr. CJRL 033084 din 02 martie 2012, în care a fost indicat că anterior a fost tras la răspundere penală şi nu are antecedente penale.

Afirmă că instanţa de apel, la emiterea deciziei, nu s-a pronunţat asupra pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral. Mai afirmă că la cererea prealabilă, el a anexat încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 mai 2012, prin care s-a constatat că el nu are careva antecedente penale în baza sentinţei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 decembrie 2005 şi nu-i pot fi stabilite careva impedimente aferente condamnării nominalizate în exercitarea drepturilor sale, însă această probă nu a fost luată în consideraţie de către instanţele judecătoreşti. În afară de aceasta, au fost ignorate prevederile art. 111 alin. (3) din Codul penal, ale art. 6 alin. (3) din Codul muncii şi ale art. 1 pct. 1 lit. b) din Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Menţionează că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. art. 1 şi 4 din Convenţia menţionată. Susţine că în cazul emiterii ordinelor de sancţionare nr. 143 p din 18 septembrie 2012 şi nr. 145 p din 25 septembrie 2012, în timpul efectuării anchetei de serviciu nu i s-a oferit dreptul de a prezenta lămuriri şi probe. Prin referinţa depusă la 05 martie 2014 ÎS „Servicii pază” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Marin Oxanii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Marin Oxanii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Marin Oxanii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi