2ra-446/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 2ra-446/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov DECIZIE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Galina Stratulat Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Suveică împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Anastasia Suveică şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 07 februarie 2014, Anastasia Suveică a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 2007, aflând din Monitorul Oficial al RM faptul că FINN „Exiton-Bon” SA a iniţiat procedura de lichidare, s-a adresat la lichidatorul Fondului de investiţii de tip nemutual nespecializat „Exiton-Bon” SA pentru a primi certificatul de salariu pe perioada anilor 1994-1997, însă a aflat de la angajator că ea nu figurează în registrele de salarizare. Menţionează că după a doua adresare, i-a fost eliberat certificatul de salariu pe anul 1996, fiind indicat salariul lunar în sumă de 18 lei, iar având contractul individual de muncă şi toate dările de seamă pe perioada activităţii sale în cadrul FINN „Exiton-Bon” SA, a hotărât să se adreseze în instanţa de judecată.

Susţine că la 04 mai 2007, ea a depus o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea FINN „Exiton-Bon” SA de a-i elibera certificatul de salariu real pe anii 1994-1997, conform registrelor şi listelor de salarizare. Afirmă că prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09 august 2007 acţiunea a fost admisă, însă ulterior, aceasta a fost casată, pricina fiind restituită de două ori la rejudecare în primă instanţă, iar prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 martie 2010 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligat FINN „Exiton-Bon” SA în proces de lichidare să-i elibereze certificatul de salariu real pe perioada anilor 1994-1997 şi să-i achite contribuţiile de asigurări sociale din salariul real primit de către ea.

Invocă că hotărârea judecătorească enunţată a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 aprilie 2011. Mai invocă că pricina menţionată a fost examinată de la 04 mai 2007 pînă la 07 aprilie 2011. Menţionează că la 17 iunie 2011, a fost intentată procedura de executare, însă în cadrul procedurii de executare s-a stabilit că FINN „Exiton-Bon” SA nu deţine bunuri mobile şi imobile, precum şi mijloace financiare care pot fi urmărite, cu excepţia celor deţinute în BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare. Susţine că din cauza neexecutării documentului executoriu, ea nu a beneficiat de pensia cuvenită pe parcursul anilor 2007-2012, iar în anul 2010, fiul său, Mircea Suveică a fost nevoit să ia un credit pentru că ea să achite contribuţiile sociale în buget cu scopul de a primi pensia cuvenită.

Afirmă că pe parcursul procedurii de executare, ea a întreprins toate măsurile posibile pentru executarea hotărârii judecătoreşti din 22 martie 2010, însă nici pînă în prezent, această hotărâre judecătorească nu a fost executată. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Prin urmare, solicită încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 100000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, precum şi a sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2014 pretenţia cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei a fost respinsă ca tardivă, iar pretenţia cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei a fost admisă parţial şi a fost încasată de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul Anastasiei Suveică suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţie şi Anastasia Suveică şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 18 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material şi, anume, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea.

Menţionează că în acţiunile executorului judecătoresc nu s-a constatat nici un temei de tergiversare a executării hotărârii judecătoreşti din 22 martie 2010. Susţine că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti stipulează că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Afirmă că complexitatea obiectului executării este manifestat prin imposibilitatea executării hotărârii judecătoreşti privind eliberarea certificatului de salariu real şi achitarea contribuţiilor de asigurări sociale din salariul real primit, deoarece debitorul se află în proces de lichidare, nu dispune de bunuri mobile şi imobile sau mijloace financiare ce pot fi urmărite. Invocă că instanţa de apel nu a dat apreciere argumentului recurentului precum că debitorul executării este un terţ privat, iar responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decît pînă la implicarea organelor de stat în procedurile de executare.

Mai invocă că conform Recomandării nr. 6 a Curţii Supreme de Justiţie privind satisfacţia echitabilă, se va aprecia comportamentul autorităţilor însărcinate cu obligaţia executării şi/sau a părţilor (creditorului sau a debitorului) la adoptarea măsurilor de executare sau împiedicarea executării (refuzuri neîntemeiate şi amânări, pasivitatea, lipsa îndelungată a reacţiei autorităţilor sau amânări nejustificate, etc.). Menţionează că acţiunile executorului judecătoresc nu au fost criticate de către instanţă, deoarece acesta a întreprins toate măsurile legale întru asigurarea executării titlului executoriu şi nu-i poate fi imputată neexecutarea documentului executoriu. Consideră că acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral este nejustificată.

Prin referinţa depusă la 03 martie 2015 Anastasia Suveică a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 11 martie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 16 mai 2007, Anastasia Suveică a depus o cerere de chemare în judecată împotriva FINN „Exiton Bon” SA în proces de lichidare cu privire la restabilirea salariului şi eliberarea certificatului de salarizare. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 22 martie 2010 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligată FINN „Exiton Bon” SA în proces de lichidare să elibereze Anastasiei Suveică certificatul de salariu real pe perioada anilor 1994-1997, conform următoarelor date: anul 1994 – 562,50 lei, anul 1995 – 6978,50 lei, anul 1996 – 3343,80 lei şi anul 1997 – 9615 lei şi să achite contribuţiile de asigurări sociale din salariul real primit de Anastasia Suveică conform sumelor expuse, în conformitate cu grilele de procentaj aferente anilor enunţaţi. Au fost încasate din contul FINN „Exiton Bon” SA în proces de insolvabilitate în beneficiul Anastasiei Suveică cheltuielile de judecată în sumă de 1650 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 septembrie 2010 a fost respins apelul declarat de către FINN „Exiton Bon” SA în proces de lichidare şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie 07 aprilie 2011 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către FINN „Exiton Bon” SA în proces de lichidare.

De asemenea, s-a constatat că în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 22 martie 2010, au fost eliberate titluri executorii, care au fost înaintate de către Anastasia Suveică spre executare, iar la 17 iunie 2011, executorul judecătoresc Gheorghe Mihailov a emis o încheiere, prin care a dispus intentarea procedurii de executare în baza documentelor executorii emise în temeiul hotărârii judecătoreşti din 22 martie 2010. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Anastasia Suveică a solicitat încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 100000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, precum şi a sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au respins pretenţia Anastasiei Suveică cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei ca tardivă şi au admis parţial pretenţia acesteia cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei şi au încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul Anastasiei Suveică suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele judecătoreşti, adoptând o astfel de soluţie, au făcut concluzii contradictorii şi, anume, prima instanţă, pe de o parte, a concluzionat că pretenţia intimatei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei a fost depusă peste termenul de 6 luni expres stabilit în art.3 alin. (2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar pe de altă parte, a concluzionat că intimatei i-a fost cauzat un anumit prejudiciu moral, ţinându-se cont de caracterul obligaţiei de examinare în termen rezonabil a cauzei şi importanţa pentru aceasta a acestei examinări, însă în dispozitivul hotărârii a indicat că se încasează în beneficiul Anastasiei Suveică suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral pentru neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, instanţa de apel, pe de o parte, a concluzionat că executorul judecătoresc a întreprins toate acţiunile necesare în scopul executării hotărârii judecătoreşti definitive, iar în cazul imposibilităţii executării hotărârii judecătoreşti din vina debitorului ori în caz de imposibilitate de plată a acestuia, legislaţia în vigoare nu prevede obligaţiunea statului să răspundă prin patrimoniul său pentru datoriile debitorilor privaţi, iar pe de altă parte, a concluzionat că prima instanţă justificat a încasat în beneficiul intimatei suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceste circumstanţe constituie temei pentru casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 22 martie 2010, adoptată în pricina în care intimata pretinde că a fost încălcat dreptul său la judecarea în termen rezonabil, a devenit irevocabilă la 07 aprilie 2011, data emiterii deciziei Curţii Supreme de Justiţie, iar cererea de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei urma a fi depusă în termenul de 6 luni calculat de la 07 aprilie 2011, însă aceasta a fost depusă la 07 februarie 2014, adică peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea menţionată. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pretenţia intimatei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei urmează a fi respinsă ca fiind depusă tardiv.

În conformitate cu art. 16 CPC, hotărârile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale ale instanţei judecătoreşti, sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Conform art. 2 din Codul de executare, executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare.

Din materialele dosarului rezultă că în cadrul procedurii de executare s-a stabilit că FINN „Exiton-Bon” nu deţine bunuri mobile şi imobile, precum şi mijloace băneşti, care pot fi urmărite, cu excepţia celor deţinute în BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, care urma să achite FINN „Exiton- Bon” SA cheltuielile de executare în sumă de 22795,10 lei. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că executorul judecătoresc a întreprins toate acţiunile necesare în scopul executării hotărârii judecătoreşti definitive, însă ulterior, titlu executoriu a fost restituit Anastasiei Suveică, deoarece FINN „Exiton-Bon” SA în proces de lichidare nu dispune de careva bunuri materiale, din contul cărora ar fi fost posibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

La caz, se reţine că FINN „Exiton-Bon” SA în proces de lichidare este o persoană juridică de drept privat, iar organele de stat în astfel de cazuri urmează să se implice doar în procedura de executare şi să asigure aplicarea tuturor măsurilor legale în scopul executării hotărârii judecătoreşti, iar în cazul imposibilităţii executării judecătoreşti din vina debitorului, legislaţia în vigoare nu prevede obligaţiunea statului să răspundă prin patrimoniul său pentru datoriile debitorilor privaţi.

În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 14 iunie 2001 în cazul Griţco contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decît pînă la implicarea organelor de stat în procedurile de executare. Mai mult, principiul, conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate, nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de imposibilitate de plată a acestuia.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge pretenţia intimatei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti ca fiind neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea Anastasiei Suveică împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti de respins ca fiind tardivă şi neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Suveică împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Anastasiei Suveică împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei ca fiind tardivă.

Se respinge acţiunea Anastasiei Suveică împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi