2ra-2442/15 — Constatarea încalcarii dreptului la executare in termen rezonabil, încasarea prejudiciului material si moral

Prima instanţă: O. Parfeni Dosarul nr.2ra-2442/15 Instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de recurentul Gîrjev Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gîrjev Anatol împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cu participarea executorului judecătoresc Ciubotaru Olga privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Gîrjev Anatol, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 mai 2015, a c o n s t a t a t: La 18 februarie 2015 Gîrjev Anatol s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în care a solicitat în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile din 18 septembrie 2012 în mărime de 579812 lei, şi prejudiciul moral în mărime de 21800 lei.

În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 septembrie 2012 s-a dispus încasarea din contul lui Aminov Igor în beneficiul lui Gîrjev Anatol suma de 389136 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere. Ulterior la 26 noiembrie 2012 titlu executoriu a fost prezentat spre executare, iar prin încheierea executorului judecătoresc Olga Ciubotaru nr.080- 270/12 din 28 noiembrie 2012 a fost intentată procedura de executare. Indică că hotărîrea judecătorească definitivă şi irevocabilă a rămas fără executare până în prezent. Neexecutarea hotărârii încalcă drepturile garantate de art. 1 6 paragraful 1 şi art. 1 al Protocolului nr.1 a CEDO, până în prezent se află într-o situaţie continuă de imposibilitate realizare a dreptul la executare.

Susţine că, executorul judecătoresc a motivat imposibilitatea executării hotărîrii din lipsa bunurilor debitorului, însă această afirmare o consideră neîntemeiată, deoarece din punct de vedere factologic şi juridic speţa nu prezintă nici o complexitate. Afirmă că pentru neexecutarea lor în termen poartă răspundere executorul judecătoresc deoarece nu a întreprins toate măsurile prevăzute de codul de executare, iar statul poartă răspundere pentru acţiunile şi inacţiunile executorului judecătoresc. Potrivit jurisprudenţei CEDO din cauza că autorităţile naţionale nu au întreprins măsuri necesare pentru a asigura executare hotărîrii reclamantul este în drept să pretindă cu titlu de prejudiciu material suma indicată în titlu executoriu şi suma dobînzii de întîrziere în perioada neexecutării în mărime de 190676 lei, în total suma de 579812 lei.

Menţionează că prejudiciul moral este calculat potrivit practicii Curţii Europene a Dreptului Omului reieşind din suferinţele continue din cauza lipse informaţiei despre procedura de executare şi nenumărate refuzări a răspunsurilor cererilor, comportamentul executorului judecătoresc şi a acţiunilor ilegale a acestuia. Consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie şi statul urmează să acorde un prejudiciul moral în mărime de 21800 pentru o perioadă de neexecutare de doi ani şi şase luni. Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 aprilie 2015 s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, executorul judecătoresc Ciubotaru Olga.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Gîrjev Anatol, ca neîntemeiată Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de către Gîrjev Anatol şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2015. La 06 august 2015 Gîrjev Anatol a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2015 şi a decizie Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului invocă că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea pretenţiilor respinse.

Instanţele investite cu judecarea fondului nu au elucidat pe deplin efectele neexecutării şi vinovăţia executorului judecătoresc, care nu a întreprins toate măsurile necesare şi rezonabile în vederea executării hotărîrilor judecătoreşti. Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie 2 aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.108), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 09 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 06 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 3 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Gîrjev Anatol în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Gîrjev Anatol, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4