3ra-354/15 — Contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării restanței la pensie, și repararea prejudiciului moral

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: A. Catană dosarul nr. 3ra-354/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lîjenco Victor împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea recalculării şi achitării restanței la pensie şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La 28 martie 2013, Lîjenco Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea recalculării şi achitării restanței la pensie şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul Lîjenco Victor a indicat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 noiembrie 2012, a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite restanţa la pensie în sumă de 16550,06 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4070,70 lei.

Susţine reclamantul că la emiterea actelor judecătoreşti de dispoziţie supra enunţate, instanţele de judecată s-au axat pe Raportul de expertiză contabilă din 13 mai 2010 întocmit de către Centrul Naţional de Expertiză Judiciară potrivit căruia Ministerul Afacerilor Interne trebuia să-i achite dânsului pensia pentru perioada 01 ianuarie 2006 – 31 martie 2009, cu includerea adaosului de 15% pentru regim, de 15% pentru condiţii extreme şi de 50% pentru intensitatea muncii cu aplicarea indexaţiei, în sumă de 2788,63 lei lunar; pentru perioada 01 aprilie 2008 – 31 martie 2009 în sumă de 3131,63 lei lunar şi pentru perioada 01 aprilie 2009 – 31 decembrie 2010 în sumă de 3529,63 lei lunar.

1 Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Interne refuză să-i recalculeze pensia începînd cu 01 ianuarie 2006 pînă în prezent, reieşind din suma de 2474,38 lei, cu includerea indexaţiei de la 01 aprilie 2007, 2008, 2009, 2011, 2012, 2013, ultima fiind în sumă de 4266, 22 lei, invocînd că în hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012 nu s-a făcut referire la faptul dat şi că ţine de competenţa instanţei de judecată să efectueze rectificările corespunzătoare. Totodată, pîrîtul mai refuză să-i achite şi restanţa la pensie începînd cu 31 decembrie 2010 pînă în prezent, invocînd aceleaşi motive.

Menţionează reclamantul că la 05 februarie 2013, s-a adresat cu cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd să-i fie achitată suma de 9979, 50 lei cu titlu de restanţă la pensie pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 01 aprilie 2013, însă prin răspunsul nr. 15/3-L-56/13 din 05 martie 2013, a primit refuz, motivând prin faptul că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012 a fost executată pe deplin şi în modul corespunzător. Cere reclamantul Lîjenco Victor să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i recalculeze pensia, reieşind din suma de 2474,38 lei, începînd cu 01 ianuarie 2006 pînă în prezent, luînd în considerare şi modificările din legislaţie ce se vor efectua pe parcurs în domeniul asigurării cu pensii cu includerea indexației şi să-i achite restanţa la pensie începînd cu 31 decembrie 2010 pînă în prezent, care de la 01 aprilie 2013 a constituit 9979,50 lei cu includerea în calcul a indexației pensiei.

Să fie încasate din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiului dânsului sumele de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 200 lei cheltuieli de transport şi 65 lei cheltuieli pentru serviciile efectuate la BC „Banca de Economii” SA. Pe parcursul examinării pricinii reclamantul Lîjenco Victor şi-a concretizat pretenţiile din acţiune, solicitînd obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i recalculeze pensia, reieşind din suma iniţială de 2474,38 lei, cu începere din 01 ianuarie 2006 pînă în prezent, luînd în considerare şi modificările din legislaţie ce se vor efectua pe parcurs în domeniul asigurării cu pensii şi includerea adaosului de 15% pentru regim şi de 15% pentru condiţii extreme, precum şi a indexației.

Să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite restanţa la pensie începînd cu 31 decembrie 2010 pînă la 31 decembrie 2013, care constituie suma de 13628, 19 lei cu includerea în calcul a indexației pensiei. Să fie încasate din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiului dânsului sumele de 7000 cu titlu de prejudiciu moral, 424 lei cheltuieli de transport şi 65 lei cheltuieli pentru serviciile efectuate la BC „Banca de Economii” SA. În cadrul şedinţei de judecată din 27 ianuarie 2014, reclamantul Lîjenco Victor şi- a mai concretizat pretenţiile, solicitînd încasarea sumei de 14033,60 lei cu titlu de restanţă la pensie pentru perioada 31 decembrie 2010 – 27 ianuarie 2014 şi a sumei de 504 lei cu titlu de cheltuieli de transport, în rest, şi-a susţinut pretenţiile din acţiune.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligat Ministerul Afacerilor Interne să recalculeze pensia lui Victor Lîjenco conform indexărilor prestaţiilor sociale la asigurări sociale, inclusiv adaosul de 15% pentru exercitarea funcţiilor de serviciu în condiţii extreme şi de 15% pentru regim, începînd cu 01 ianuarie 2014. A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să achite lui Victor Lîjenco restanţa la pensie pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013 în mărime de 13628,19 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 424 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2014. La 20 ianuarie 2015, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul Ministerul Afacerilor Interne a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele administrate la dosar, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. În susţinerea recursului Ministerul Afacerilor Interne a indicat că intimatul nu contestă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ci doar îşi exprimă dezacordul vis-a-vis de diferenţa la plata pensiei.

De asemenea, instanţele de judecată ierarhic inferioare ilegal au obligat Ministerul Afacerilor Interne să recalculeze pensia intimatului Victor Lîjenco cu includerea adaosurilor de 15% pentru exercitarea funcţiilor de serviciu în condiţii extreme şi de 15% pentru regim. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014 a fost expediată în adresa Ministerului Afacerilor Interne la 18 noiembrie 2014 şi recepţionată de către recurent la 20 noiembrie 2014 (f.d. 142, 148). În circumstanţele relevante, recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 13 februarie 2015, în adresa intimatului Lîjenco Victor a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. La 24 februarie 2015, Lîjenco Victor a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 ianuarie 2014, pe care le consideră întemeiate şi legale. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 3 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul consideră că nu poate fi reţinut argumentul recurentului Ministerul Afacerilor Interne precum că intimatul Lîjenco Victor nu contestă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ci doar îşi exprimă dezacordul vis-a-vis de diferenţa la plata pensiei, deoarece este neîntemeiat şi contravine materialelor pricinii.

Se reţine că la 05 februarie 2013, Lîjenco Victor s-a adresat cu cerere prealabilă Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd să-i fie achitată suma de 9979, 50 lei cu titlu de restanţă la pensie pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 01 aprilie 2013, iar prin răspunsul nr. 15/3-L-56/13 din 05 martie 2013, a primit refuz, motivând prin faptul că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2012 a fost executată pe deplin şi în modul corespunzător (f.d. 17-19). Or, prin prisma art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a recalcula şi de a indexa în continuare pensia intimatului Lîjenco Victor constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că eronat s-a dispus recalcularea pensiei intimatului Victor Lîjenco cu includerea adaosurilor de 15% pentru exercitarea funcţiilor de serviciu în condiţii extreme şi de 15% pentru regim, deoarece prezentul litigiu derivă dintr-o altă cauză civilă, conexă, asupra căreia atît Curtea de Apel Chişinău prin hotărîrea din 16 februarie 2012, cît şi Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 29 noiembrie 2012, şi-au expus opinia vis-a-vis de modul de recalculare şi achitare a pensiei intimatului Lîjenco Victor, care s-a efectuat în temeiul Raportului de expertiză contabilă din 13 mai 2010 întocmit de către Centrul Naţional de Expertiză Judiciară, prin care s-a stabilit că la recalcularea pensiei intimatului, 4 Ministerul Afacerilor Interne trebuie să aplice adaosurile supra nominalizate plus cu aplicarea indexaţiei (f.d.

26-29, 34-36). Cu atît mai mult că, speţa dată diferă de cea precedentă doar prin invocarea unei noi perioade de recalculare a pensiei, şi anume pentru perioada de 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013, avînd la bază aceiaşi formulă de calcul, iar în cazul în care soluţiile ar fi diferite ar putea duce la crearea unei practici neuniforme. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) şi alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 5