- Dosarul nr.
- 3ra-385/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 26 martie 2014
- Părțile
- Coşer Vasile vs Ministerul Afacerilor Interne
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-385/14 — Contestarea actului administrativ
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
prima instanţă: Judecătoria Centru mun.Chişinău (jud. V.Orîndaş) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N.Budăi, I.Muruianu, A.Nogai) Dosarul nr. 3ra-385/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 26 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea lui Vasile Coşer împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea achitării sumei reţinute din pensie, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică a c o n s t a t a t
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 august 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a reclamantului Vasile Coşer împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea achitării sumei reţinute din pensie, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, fiind obligat Ministerul Afacerilor Interne să achite lui Vasile Coşer suma de 25616,77 lei reţinută din pensie şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. În rest pretenţiile au fost respinse.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel declarată de Ministerul Afacerilor Interne cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 06 august 2013.
La 28 ianuarie 2014 recurentul Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluzia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele de fapt ale pricinii.
A mai menţionat că, instanţa de apel nu a luat în consideraţie că în perioada de activitate a lui Vasile Coşer, 10 decembrie 2004-02 iunie 2009 urmau a fi aplicate 1 prevederile Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 cu privire la asigurarea cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne.
Totodată a invocat că abuzul pensionarului Vasile Coşer este clar şi nu necesită a fi demonstrat, deoarece acesta după pensionare s-a reîncadrat în funcţia atestată primid pe parcursul activităţii atît pensia, cît şi salariu, fără a declara acest fapt organelor specializate.
Consideră că instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la materialele cauzei, admiţînd capătul de cerere privind achitarea cheltuielilor de asistenţă juridică numai în baza contului de plată prezentat, fără a lua în consideraţie alţi factori necesari pentru stabilirea cuantumului.
În referinţa din 12 martie 2014, intimatul Vasile Coşer a susţinut că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, întrucît recurentul i-a încălcat drepturile sale.
Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).
În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne în esenţa lor sînt expuse asupra 2 circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor
Prin urmare, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.
Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 3